Stabilirea pedepsei care determina calculul termenului de reabilitare judecatoreasca

Procurorul general, Laura Codruta Kovesi a constatat ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar in cazul stabilirii pedepsei ce determina calculul termenului de reabilitare judecatoreasca in ipoteza pedepselor rezultante prin cumul aritmetic ca urmare a revocarii suspendarii conditionate sau prin cumul juridic in cazul concursului de infractiuni.

Procororul general a prezentat doua orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:
1. Unele instante au retinut ca termenul de reabilitare judecatoreasca se socoteste in raport de pedeapsa cea mai grea ce intra in compunerea pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic.

2. Cu privire la acelasi aspect, alte instante au considerat ca pedeapsa finala stabilita prin cumul juridic sau aritmetic va determina calculul termenului de reabilitare judecatoreasca

Opinia Procurorului General

Procurorul General apreciaza ca prima solutie este cea legala.


Argumentele Procurorului general


In sustinerea recursului in interesul legii, Procurorul  general a adus urmatoarele argumente:

"Reabilitarea constituie modalitatea juridica prin care, in conditiile prevazute de lege, se sterg condamnarea penala, decaderile si interdictiile facand sa inceteze pentru viitor orice incapacitate ce deriva din pedeapsa cu privire la persoana condamnatului (art.133 – 138 din Codul penal).

In raport de natura sa indivizibila si personala, reabilitarea nu poate fi decat totala, completa, producandu-si neconditionat efectele.

Conditia negativa impusa de lege pentru inlaturarea starii de recidiva prin reabilitare sau implinirea termenului de reabilitare trebuie examinata in raport de momentul savarsirii celei de-a doua infractiuni.

Instanta suprema a retinut ca, in cazul mai multor condamnari succesive, cel condamnat nu poate obtine decat reabilitarea judecatoreasca pentru toate condamnarile, iar termenul de reabilitare, la care se refera art.38 alin.2 din Codul penal, se calculeaza in raport cu pedeapsa cea mai grea si incepe sa curga de la data executarii ultimei pedepse, chiar daca – privita izolat – pentru aceasta ar fi indeplinite conditiile reabilitarii de drept.

Autoritatea de lucru judecat in ceea ce priveste pedeapsa finala stabilita prin cumul juridic sau aritmetic si care constituie primul termen al recidivei nu poate fi opusa institutiei reabilitarii, deoarece aceasta din urma deriva din prevederile legii (art.38 alin.2 din Codul penal), opereaza ope legis si nu poate fi refuzata din momentul implinirii termenului de reabilitare, fara a fi necesara constatarea ei pe cale judecatoreasca.

Potrivit art.134 alin.1 din Codul penal, termenul reabilitarii de drept se compune dintr-o durata fixa, de 3 ani.

Pe de alta parte, termenul de reabilitare judecatoreasca se compune dintr-o durata fixa, stabilita in functie de intinderea „condamnarii la pedeapsa” si grupate in cele 4 categorii prevazute in textul de lege, la care se adauga o durata variabila, ce este egala cu jumatate din durata pedepsei pronuntate (art.131 alin.1 din Codul penal).

Termenul de reabilitare se socoteste de la data cand a luat sfarsit executarea pedepsei principale (chiar stabilita prin cumul) sau de la data cand aceasta s-a prescris (art.136 din Codul penal).

Pedeapsa constituie sanctiunea de baza a fiecarei norme de drept penal, in sensul ca, ori de cate ori legea creeaza o infractiune, trebuie, neaparat, sa prevada ca sanctiune o pedeapsa principala care isi poate indeplini rolul functional de sine statator, fiind pronuntata si aplicata singura.

Ca atare,caracterul unic, individual si de sine statator al fiecarei pedepse principale pronuntate pentru fiecare infractiune in parte nu poate fi inlaturat de o cauza exterioara si aleatorie acesteia.

Astfel, cumulul juridic sau aritmetic a cel putin doua pedepse principale isi gaseste ratiunea in necesitatea sanctionarii mai severe prin stabilirea unei noi pedepse, rezultante sau finale, in conditiile incidentei prevederilor referitoare la concursul de infractiuni ori revocarii suspendarii conditionate.

In sistemul nostru de drept substantial penal, pentru infractiunile concurente se aplica principiul cumulului juridic, potrivit caruia va fi executata pedeapsa cea mai grea la care se poate adauga un spor (art.34 din Codul penal).

Sporul alaturat pedepsei de baza pronuntata pentru infractiunea cea mai grava nu are functia sau capacitatea juridica de a converti pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune intr-o alta pedeapsa, mai mare, pedepsele initiale ramanand neschimbate ca natura si intindere.

Optiunea instantei in aplicarea sporului si determinarea intinderii acestuia, ce reprezinta finalitatea art.34 din Codul penal, sunt conditionate tocmai de natura pedepsei cele mai grele ce a fost pronuntata, ca prim pas, pentru cea mai grava dintre infractiunile ce alcatuiesc concursul.

De aceea, sporul de pedeapsa ce se adauga in cazul concursului de infractiuni trebuie privit ca o compensare a absorbtiei si neexecutarii succesive de catre condamnat si a pedepsei sau a pedepselor mai putin grave ca intindere sau natura.

Ca atare, pedeapsa rezultanta obtinuta prin aditionarea sporului nu constituie o pedeapsa pronuntata pentru o singura infractiune, ci o sanctiune penala, finala, a tuturor infractiunilor si reprezinta echivalentul pericolului social concret pe care il reprezinta inculpatul sau condamnatul in raport de toate faptele penale comise.

Deoarece constituie numai expresia juridica a pedepselor absorbite, sporul de pedeapsa nu poate avea o existenta proprie si nici o executare independenta de pedepsele de baza.

Lipsa existentei proprii a sporului de pedeapsa este evidentiata si de dispozitiile alin.1 ale art.14 din Legea nr.546 din 14 octombrie 2002 privind gratierea si procedura gratierii potrivit carora, in situatia pluralitatii de infractiuni pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost contopite, obiectul gratierii nu il constituie pedeapsa rezultanta ci pedepsele aplicate pentru fiecare infractiune.

Mai mult, in alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca pedeapsa rezultanta va fi descontopita pentru a face incidente dispozitiile de gratiere, iar sporul de pedeapsa va fi inlaturat in ipoteza in care a ramas o singura pedeapsa negratiata.

Pe de alta parte, in cazul revocarii suspendarii conditionate (art.83 din Codul penal) insasi dispozitiile legale prevad expres ca pedepsele ce compun cumulul aritmetic raman distincte si se executa separat si succesiv, astfel intrucat intinderea termenului de reabilitare se determina in raport de durata celei mai grele dintre pedepse, iar nu de rezultatul insumarii lor.

In sfarsit, daca termenul de reabilitare s-ar calcula prin raportare la pedeapsa rezultanta am fi in prezenta unui dublu efect juridic sanctionator al acesteia, neprevazut de lege, prin aceea ca ar determina atat momentul pana la care pedeapsa va fi executata (intinderea ei), cat si durata, evident mai mare, a termenului de reabilitare.

In concluzie, la stabilirea termenului de reabilitare judecatoreasca se va lua in calcul exclusiv pedeapsa cea mai grea ce intra in componenta pedepsei rezultante ca urmare a cumulului juridic sau aritmetic."