Calitatea procesuala a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara in plangerile de carte funciara

Decizia ICCJ nr. 72/2007 privind examinarea recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la calitatea procesuala pasiva a OCPI in plangerile de carte funciara intemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 685 din 07.10.2008.

Prin Decizia nr. 72/2007, ICCJ a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca in cauzele ce au ca obiect plangerile privind cartea funciara intemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata, OCPI nu are calitate procesuala pasiva.


Practica neunitara a instantelor judecatoresti

ICCJ a constat ca in practica instantelor judecatoresti s-a ivit o diversitate de solutii referitoare la calitatea procesuala pasiva a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara.

1. Astfel, unele instante au considerat ca Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara are calitate procesuala pasiva in plangerile privind cartea funciara.

S-a relevat, in acest sens, ca activitatea de carte funciara este o procedura necontencioasa, insa solutionarea de catre instanta a plangerii fomulate cu privire la aceasta activitate, fiind o procedura jurisdictionala ulterioara activitatii de carte funciara, are caracter contencios.

In cadrul acestui punct de vedere, s-a considerat ca actul atacat este administrativ, iar Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara trebuie citat in proces, avand calitate procesuala pasiva, deoarece litigiul urmeaza a fi solutionat dupa o procedura speciala, in cadrul careia judecata trebuie sa se desfasoare in contradictoriu cu emitentul actului.

2. Alte instante, dimpotriva, au considerat ca, in cauzele ce au ca obiect plangeri privind cartea funciara, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara nu are calitate procesuala pasiva, deoarece procedura aplicabila nu este contencioasa.

In motivarea acestui punct de vedere s-a invederat ca, din moment ce in cauzele care au ca obiect plangeri formulate impotriva incheierilor de carte funciara instanta nu trebuie sa stabileasca existenta sau inexistenta unui drept al Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, ci doar legalitatea si temeinicia incheierii date in cauza, acesta nu poate fi citat ca parte in proces, singurele persoane susceptibile sa aiba calitate fiind cele prevazute in dispozitiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicata, respectiv persoanele interesate potrivit mentiunilor din cartea funciara.

Prin Decizia nr. 72/2007, ICCJ a constat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.


Argumentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996, republicata, "publicitatea imobiliara intemeiata pe sistemul de evidenta al cadastrului general are ca obiect inscrierea in cartea funciara a actelor si faptelor juridice referitoare la imobilele din acelasi teritoriu administrativ si se realizeaza de catre oficiile teritoriale pentru imobilele situate in raza teritoriala a acestora".

In acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1) din aceeasi lege se prevede ca "dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor inscrie in cartea funciara pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis in mod valabil", iar in cuprinsul art. 21 s-a subliniat ca "modificarea continutului unui drept ce greveaza un drept real imobiliar se inscrie, daca legea nu dispune altfel, potrivit regulilor stabilite pentru dobandirea si stingerea drepturilor reale".

In conformitate cu principiul relativitatii, pe care il consacra, in art. 22 din legea mentionata se mai prevede ca inscrierea unui drept se poate efectua numai "impotriva aceluia care, la inregistrarea cererii sale, era inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza sa fie facuta", precum si "impotriva aceluia care, inainte de a fi inscris, si-a grevat dreptul, daca amandoua inscrierile se cer deodata".

Caracterul necontencios al procedurii de inscriere in cartea funciara este subliniat in dispozitiile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 7/1996, republicata, potrivit carora "inscrierile in cartea funciara se efectueaza la cererea partilor interesate, cu exceptia cazurilor in care legea prevede inscrierea din oficiu", precum si in alin. (6) al aceluiasi articol, prin care se precizeaza ca "intabularea sau inscrierea provizorie poate fi ceruta de orice persoana care, potrivit inscrisului original, hotararii judecatoresti sau hotararii autoritatii administrative, urmeaza sa stramute, sa constituie, sa modifice, sa dobandeasca sau sa stinga un drept tabular".

Acest caracter necontencios al activitatii de publicitate imobiliara mai rezulta si din faptul ca incheierile prin care sunt solutionate cererile de inscriere de catre registratorul de carte funciara, care este functionar public si nu judecator, sunt, prin natura lor juridica, acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce adoptarea lor nu are loc in cadrul unei proceduri administrative jurisdictionale.

De altfel, o asemenea incheiere, desi act administrativ, nu este supusa controlului instantelor judecatoresti de contencios administrativ, in conditiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicata.
#PAGEBREAK#
In acest sens, in art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicata, este reglementata obligativitatea comunicarii incheierii, iar prin alineatele urmatoare se prevede ca "incheierea de inscriere sau de respingere poate fi atacata cu plangere", care se inainteaza judecatoriei in a carei raza de competenta teritoriala se afla imobilul, ca "hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu apel", iar "hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se comunica, din oficiu, biroului teritorial de catre instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului".

Ca urmare, datorita naturii lor derogatorii, toate aceste reglementari au un caracter special in raport cu dispozitiile generale privind procedurile necontencioase cuprinse in cartea a III-a din Codul de procedura civila, la art. 331-339, fiind de observat ca in art. 338 alin. 2 din Codul de procedura civila se prevede ca "materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedura speciala raman sub dispozitiile speciale, care se vor intregi cu cele prevazute in cuprinsul cartii de fata".

Or, procedura de inscriere in cartea funciara este guvernata de regulile cuprinse in Legea nr. 7/1996, republicata, si de actele normative emise in baza ei, iar numai in masura in care acestea nu prevad nimic, legea este completata cu dispozitiile generale in materie necontencioasa prevazute in Codul de procedura civila.

De aceea, in raport cu aceasta distinctie facuta de legiuitor, se impune sa se retina ca Legea nr. 7/1996, republicata, nu contine dispozitii care sa confere legitimare procesuala pasiva Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara.

De altfel, pe linia promovarii acestei ratiuni deduse din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general al Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate Imobiliara nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, s-a subliniat ca "activitatii de publicitate imobiliara i se aplica principiile si regulile specifice prevazute de lege, care se intregesc cu dispozitiile art. 331-339 din Codul de procedura civila".

Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea nr. 7/1996, republicata, potrivit careia "hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se comunica din oficiu biroului teritorial", confirma intentia legiuitorului referitoare la calitatea Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara, in sensul de a nu fi considerat parte in plangerea privind cartea funciara, pentru ca altfel nu mai era necesar sa se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotararea, din moment ce dispozitiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedura civila prevad ca "hotararea se comunica partilor".