Caracterul public al sedintei de judecata privind cererile de liberare provizorie sub control judiciar

In recursul in interesul legii inaintat ICCJ, Procurorul General a prezentat doua orientari ale jurisprudentei in vederea stabilirii caracterului public sau nu al sedintei de judecata ce are ca obiect solutionarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar:

1. Unele instante au judecat cererea de liberare provizorie sub control judiciar in camera de consiliu.
2. Pentru aceeasi ipoteza alte instante au judecat in sedinta publica.

In opinia Procurorului General, judecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar trebuie sa aiba loc in sedinta publica.


Argumentele Procurorului General

In Titlul II, Capitolul I „Dispozitii generale” din Codul de procedura penala sunt prevazute in art.287 – 312 norme de reglementare comune celor doua etape ale fazei de judecata: etapa judecatii in prima instanta si etapa judecatii in caile de atac.
Unele dintre aceste norme au caracter de principii comune, respectiv reguli de baza ale fazei de judecata si care asigura realizarea acestui tip de activitate procesuala in conditii de obiectivitate si impartialitate. Acestea sunt : publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea si oralitatea.

Publicitatea, ca principiu al sedintei de judecata, consta in posibilitatea pe care o are orice persoana de a asista la desfasurarea judecatii, dând expresie garantiei institutionale prin care se asigura ca administrarea justitiei este subiect al examinarii de catre public si contribuie la respectarea legii si a persoanelor implicate.

Consacrarea sa este asigurata de dispozitiile art.6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, iar pe plan intern, de dispozitiile constitutionale ale art.127, respectiv art.12 din Legea nr.304/2004.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta acestui principiu procesual, aratând ca art.6 alin.1 din Conventie impune, ca o conditie distincta a unui proces echitabil, publicitatea acestuia – „Fiecare persoana are dreptul la judecarea in mod public”. In consecinta, Curtea a statuat ca publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se refera art.6 alin.1 are ca scop protejarea justitiabililor impotriva unei „justitii secrete”. Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajuta la realizarea obiectivului esential – derularea unui proces echitabil in deplina concordanta cu principiile fundamentale ale oricarei societati democratice¹.

In materia administrarii justitiei penale, acest principiu este consacrat de dispozitiile art.290 alin.1 fraza I din Codul de procedura penala. Importanta sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât si ca garantie procesuala este reflectata de dispozitiile art.197 alin.2 din Codul de procedura penala care instituie sanctiunea nulitatii absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicitatii sedintei.

De la acest principiu, in procesul penal sunt recunoscute o serie de exceptii, respectiv o publicitate mediata, reprezentativa sau simbolica, restrânsa la o anumita categorie de persoane (opusa publicitatii populare care este generala si nelimitata). Aceste exceptii au fie un caracter de maxima generalitate (art.290 alin.2 din Codul de procedura penala), fie sunt limitate la anumite domenii (art.485 alin.2 din Codul de procedura penala). Datorita caracterului derogator, acestea sunt intotdeauna mentionate expres in dispozitiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, strict in materia masurilor preventive, asemenea exceptii de la principiul publicitatii sedintei de judecata sunt prevazute in art.140² alin.2, art.146 alin.4, art.149¹ alin.4, art.159 alin.2 din Codul de procedura penala care stabilesc ca judecata are loc in camera de consiliu.

Pe de alta parte, in dispozitiile art.160¹ – art.160¹⁰ din Codul de procedura penala cuprinse in Sectiunea V referitoare la liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe cautiune nu sunt prevazute norme derogatorii de la principiul publicitatii care guverneaza faza de judecata a procesului penal.

Mai mult, prin Legea nr.356/2006 a fost abrogat punctul 5 al art.160⁹ care prevedea ca recursul – declarat impotriva incheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie – se va solutiona in camera de consiliu, dispozitie care ar fi fost de natura sa sugereze interpretarea ca si fondul unei asemenea cauze are, in ceea ce priveste caracterul sedintei de judecata, aceeasi natura nepublica.

Reluand regula anterior enuntata si potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare, sunt prevazute expres si nu pot fi extinse pe cale de interpretare, precum si constatarea dedusa din verificarea dispozitiilor incidente in materia ce face obiectul prezentului demers, se impune concluzia in conformitate cu care, in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, sedinta de judecata este publica.

_____
CEDO, decizia din 8 decembrie 1983, paragraful 25, C.Birsan „Conventia europeana a drepturilor omului. Comentariu pe articole”, pag.529; CEDO, decizia din 26.09.1995, paragraful 33, in cauza Diennet contra Frantei, in „Recueil des arrêts et decision”, 1995, Seria A nr.325-A.