Proiect de modificare lege leasing

Activitatea de leasing in Romania se desfaºoara in temeiul Ordonantei Guvernului nr.51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, asa cum a fost modificata prin adoptarea Legii nr.99/1999. Societatile de leasing, persoane juridice romane se înfiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr.31/1990 republicata, privind societatile comerciale, trebuind sa indeplineasca doua conditii:
- sa aiba prevazut in obiectul de activitate operatiunile de leasing;
- sa aiba un capital social minim subscris si varsat integral la infiintare de 500 milioane ROL .

Conform datelor statistice pe piata sunt inregistrate cateva mii de societati care indeplinesc cele doua conditii impuse de lege , din care peste 200 de societati sunt active, cu obiect de activitate in principal leasingul, din care o parte sunt membre ale Asociatiei Societatilor de Leasing din Romania (ASLR), care este membra a LEASEUROPE.

Societatile de leasing din Romania, dupa structura de organizare se pot imparti in urmatoarele categorii :
- societati afiliate unor banci ;
- societati dependente de producatori si distribuitori de produse ;
- societati independente.

Piata de leasing din Romania a inregistrat in ultimii ani o crestere semnificativa, de la 202.9 milioane Euro in 1999, la 1,4 miliarde Euro in 2003.

Avand in vedere tendinta de dezvoltare si potentialul pietei de cca 4-5 mld Euro, este necesara o mai buna organizare si reglementare a pietei pentru ca industria leasingului sa-si aduca o mai mare contributie la dezvoltarea economiei reale din Romania. In acest scop se impune crearea unei autoritati de reglementare a pietei de leasing.

Prin modificarile propuse la Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 republicata, se urmareste o mai mare apropiere a legii de reglementarile Uniunii Europene din domeniu, respectiv Directiva a IV-a/1998 a CEE . Asa cum rezulta din cea de-a Doua Directiva de coordonare bancara de la Basel, operatiunile de leasing constituie una din principalele activitati financiare, alaturi de managementul portofoliului, constituirea depozitelor, acordarea creditelor si transferul banilor. Aceasta confera dreptul bancilor centrale din unele tari membre UE sa monitorizeze activitatea de leasing, sa emita norme de functionare si indrumare a societatilor de leasing.

De altfel si in Romania Legea bancara nr.58/ 2003 incadreaza operatiunile de leasing financiar ca activitati ce pot fi desfasurate de banci prin societatile distinct constituite in acest scop.

Prin noile formulari se are in vedere utilizarea unei terminologii uniforme pentru ambele tipuri de leasing - financiar si operational : locator/finantator si locatar/utilizator. In ceea ce priveste adaugarea la art. 1 a sintagmei « fara a schimba natura leasingului », cu referire la prelungirea contractului, ea are drept scop sa permita modificarea conditiilor financiare ale leasingului, fara a afecta obligatiile de natura vamala, preluate in declaratia de import si cele de natura fiscala.
#PAGEBREAK#
Completarea la alin.2 se refera atat la leasingul imobiliar, caz in care materialele de constructie (bunuri mobile) devin imobile prin destinatie, cat si o serie de echipamente tehnologice care dupa amplasarea lor devin imobile prin destinatie (rampe de incarcare, poduri rulante, etc). Totodata s-a dorit definirea notiunii de "bunuri de folosinta indelungata" prin trimiterea la Legea nr.15/1994 republicata, privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale.

La art.2 alin.1. lit c) se face precizarea ca valoarea reziduala este stabilita de partile contractante. Aceasta vine din necesitatea de-a respecta principiul libertatii contractuale a partilor.

Modificarea art.2 alin 1 lit. d) urmareste definirea notiunii de rata de leasing operational ca fiind "cota parte din valoarea de intrare si un beneficiu." Prin aceasta se renunta la formularea din actuala Ordonanta a Guvernului nr. 51/1997, republicata, deoarece «beneficiul » ca notiune economica nu poate fi stabilit intre partile contractante, ci este rezultatul unei actiuni economice. De asemenea se urmareste definirea ratei leasingului operational, ca fiind “cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare, si un beneficiu".

Introducerea lit.g) la art.2, alin(1), vizeaza stabilirea nivelului bazei de calcul a taxei vamale, pentru importul bunurilor care fac obiectul unor contracte de leasing.

Modificarea art.3 vizeaza consecventa in limbaj prin definirea partilor pentru ambele tipuri de leasing.

La art.4 s-a inlocuit termenul de oferta cu cerere deoarece, in practica utilizatorul solicita o finantare , si nu face « oferta ferma » de vanzare.

La art.5, se reglementeaza ca, obligatia de a asigura bunul revine finantatorului/locator, acesta fiind proprietar al bunului si deci este firesc sa-si aleaga asiguratorul.

Modificarea art.6 vizeaza continutul contractului de leasing, in concordanta cu definirea propusa la art.1 si ale necesitatii utilizarii unei terminologii uniforme atat cu actul normativ a carui modificare se propune, cat si cu celelalte acte normative in vigoare.

La art.7 se introduce expres obligativitatea formei scrise a contractului, pentru a nu se putea interpreta natura juridica a contractului, putand fi calificat drept vanzare la termen sau inchiriere. De asemenea completarea acestui articol urmareste ca in cazul disparitiei totale a bunului inainte de implinirea unui an contractual (durata minima a contractului de leasing) acesta sa isi pastreze din punct de vedere legal statutul de obiect al unui contract de leasing.

La art.8 modificarea vizeaza caracterul de titlu executoriu al contractului de leasing. Prin aceasta s-a dorit asigurarea si simplificarea procedurilor de recuperare a debitelor restante si restituirea bunului aflat in regim de leasing, dispozitia legala fiind asemanatoare celei referitoare la contractele pentru credite bancare. Data fiind situatia conflictuala intre parti , este dificila efectuarea unei enumerari a ipotezelor ce impun obtinerea titlului executor.

Modificarea lit.f) de la art.9, apare ca fiind necesara pentru a fi in concordanta cu dispozitiile art.5 asa cum acesta a fost propus a fi modificat.

Modificarile aduse art.10 si 12 vizeaza pe de-o parte unitatea de limbaj si pe de alta parte clarificarea obligatiilor locatarului/utilizatorului in raport cu calitatea de proprietar a locatorului/ finantatorului.

La art.13, se propune si urmareste protectia drepturilor utilizatorului/locatarului in cazul falimentului finantatorului/locatorului, situatie nereglementata pana in prezent.
#PAGEBREAK#
La art.14 si 15 s-a introdus posibilitatea « denuntarii » unilaterale a contractului de leasing, in locul « rezilierii » contractului de leasing de catre locator/finantator in cazul in care locatarul/utilizatorul nu executa obligatia de plata a ratelor de leasing timp de 2 luni consecutiv. Se considera necesara aceasta distinctie pentru motivul ca rezilierea se face de regula prin instanta judecatoreasca, care presupune o durata mai mare de timp. Prin denuntarea unilaterala i se da posibilitatea proprietarului sa-si recupereze bunul intr-un timp mai scurt, valorificand astfel caracterul de titlu executoriu a contractului de leasing.

Prin modificarea propusa la art.16 se doreste eliminarea limitarii despagubirilor datorate in cazul nerespectarii de catre finantator/locator a dreptului de optiune de cumparare a bunului, la valoarea reziduala, dar vizeaza si eliminarea posibilitatii unei imbogatiri fara just temei, prin incasarea valorii de piata a bunului din contractul de leasing. Se urmareste mai degraba transmisiunea bunului, motiv pentru care se considera necesara interventia instantei judecatoresti, potrivit procedurii de drept comun.

La art.17, prin noua formulare se elimina obligatia de garantie a vanzatorului (locator/finantator), deoarece prin lege dobanditorul este legat de aceleasi obligatii ca si finantatorul/locatorul care a instrainat bunul. Aceasta ipoteza este aplicabila ambelor tipuri de leasing.

La art.18 modificarea vizeaza numai unificarea redactarii, aceasta ipoteza vizand ambele tipuri de leasing.

La art.19 se propune majorarea capitalului de la 500 mil lei la 4 mld. lei pana la finele anului 2005, ceea ce ar crea o baza materiala in obtinerea unor surse atrase necesare operatiunilor de finantare. Totodata se propune adecvarea graduala a capitalului social, al societatilor de leasing pana la momentul aderarii.

La art.20 modificarea propusa vizeaza eliminarea bunurilor necorporale, intrucat acestea nu pot face obiectul unui contract de leasing, potrivit art. 1 alin. (2) din ordonanta.

Se propune de asemenea modificarea terminologiei utilizate la definirea ratei de leasing.

La art.21 se propune uniformizarea terminologiei si se elimina obligatia inregistrarii la Registrul Comertului, deoarece aceasta obligatie rezida din dispozitiile Legii nr.31/1990 – Legea Societatilor Comerciale, republicata, neindeplinirea ei fiind sanctionata cu lipsa de opozabilitate a unei atare modificari.

Modificarea de la art.22 vizeaza urmatorul aspect:

Fiind in fata unui "pact de rascumparare" permis de lege in mod expres, este posibila rascumpararea bunului si de catre furnizor. In acest fel se consacra legislativ ceea ce in practica este reprezentat de operatiunile « sale and lease back » si celor de « buy back » , fara a se impune ca bunurile care fac obiectul contractului de leasing sa fie echipamente industriale.

La art.23 formularea vizeaza reglementarea contractelor multipartite.

La art.24 modificarile propuse tin seama de durata mare a amortizarii cladirilor, motiv pentru care si rambursarea finantarilor se face pe o perioada mai lunga. De aceea se elimina stabilirea unei perioade maxime a contractului de leasing si se diferentiaza perioada de rambursare a ratelor, prin raportarea la data receptiei constructiei, fara a institui expres perioada de edificare, ca fiind perioada de gratie.

La art.25 modificarile au in vedere reformularea textului in vederea concordantei cu prevederile legale in vigoare.

La art.26 modificarile propuse stipuleaza ca societatile de leasing, in baza unei autorizatii date de un asigurator, pot sa negocieze sau sa incheie in numele si in contul asiguratorului, contracte de asigurare cu tertii, fara sa aiba calitatea de asigurator sau broker in asigurari, asa cum se stipuleaza in legislatia speciala privind societatile de asigurare.

La art.27 se defineste mai clar faptul ca partile sunt cele care fixeaza valoarea reziduala, iar drepturile vamale se achita tinand cont de baza de calcul de 20 % din valoarea de intrare a bunului, pastrandu-se astfel intentia initiala a legiutorului, fara a se incalca libertatea contractuala.

Totodata se abroga alin.(6) al art.27, din Ordonanta Guvernului nr.51/1997 pentru eliminarea tratamentului discriminatoriu acordat societatilor de leasing si totodata pentru respectarea principiilor liberei concurentei.

Prin introducerea alin (7) si (8) in cadrul aceluiasi articol se reglementeaza contractul de leasing incheiat intre locatori/finantatori persoane juridice romane cu locatori/utilizatori persoane fizice sau juridice straine.

Introducera art.28 avand in vedere potentialul in crestere al pietei leasingului care presupune cresterea corespunzatoare a riscului de credit apare necesitatea includerii societatilor de leasing printre persoanele declarante la Centrala Riscurilor Bancare – BNR. Pentru a evita o eventuala crestere a costurilor legate de administrarea Retelei de Comunicatii Interurbane, se limiteaza raportarea numai pentru acele societati de leasing care au un portofoliu de contracte in valoare de peste 5 milioane Euro.

Prin ART.II din prezentei ordonante de urgenta se prevede ca in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a acesteia sa se infiinteze, Autoritatea de reglementare a pietei leasingului din Romania, asigurandu-se cadrul institutional conform practicilor europene.

Prin ART.III din cadrul prezentei ordonante se reglementeaza cresterea graduala a capitalului social minim varsat necesar infiintarii si functionarii societatilor de leasing, in perioada 2006-2007, in vederea alinierii la standardele europene in domeniu si a eliminarii riscurilor manifestate pe piata romaneasca.

Caracterul de urgenta al prezentei initiative legislative se justifica prin faptul ca, permite societatilor de leasing din Romania sa se alinieze, incepand cu anul 2005, la legislatia UE in domeniu, si totodata sa se elimine confuziile existente intre cele doua tipuri de leasing, financiar si operational, dar si majorarea capitalului social minim detinut de acestea. Avand in vedere ca, conform tendintelor pe plan european, aceste propuneri de modificare a cadrului legal vor duce la consolidarea pietei de leasing, la incurajarea investitiilor prin leasing pentru echipamente si utilaje, astfel incat industria leasingului sa-si aduca o mai mare contributie la dezvoltarea economiei reale din Romania, supunem spre aprobare proiectul de ordonanta de urgenta anexat prezentei note.