In fapt, la data de 12 ianuarie 1995 reclamantul a formulat o actiune de chemare in judecata pe rolul Tribunalului Bucuresti impotriva Institutului de metale rare si neferoase din Bucuresti avand ca obiect plata unei remuneratii pentru exploatarea unui brevet de inventie. La data de 19 aprilie 2005 procedurile interne erau inca pendinte pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In motivarea sa, Curtea de la Strasbourg a amintit ca, pentru a aprecia caracterul rezonabil al duratei de procedura se vor avea in vedere circumstantele cauzei, apreciate in functie de criteriile consacrate de jurisprudenta Curtii, in special complexitatea cauzei, atitudinea reclamantului si a autoritatilor competente.
In speta, Curtea Europeana a constatat ca se poate retine ca respectiva cauza a prezentat o anumita complexitate avand in vedere obiectul foarte tehnic si a mai observat, in acelasi context, ca anumite circumstante ar putea fi imputate reclamantului in ceea ce priveste durata de procedura, dar ca aceste circumstante nu sunt semnificative.
Curtea a apreciat ca prelungirea duratei de procedura a fost declansata, in principal, de lacune ale autoritatilor competente implicate in derularea acestor proceduri.
Astfel, Curtea a constatat ca intervalele intre sedintele de judecata au fost foarte lungi (uneori de cateva luni) si nu au fost justificate de actele de procedura pe care partile trebuiau sa le execute. Durata de procedura pe fond a durat mai mult de trei ani, intre 12 ianuarie 1995, data introducerii actiunii de catre reclamant pe rolul Tribunalului Bucuresti, si 23 septembrie 1998, data pronuntarii hotararii de fond.
Curtea a apreciat, in acest context, ca este responsabilitatea statelor contractante de a-si organiza sistemul judiciar de asa natura incat sa poata garanta fiecarei persoane dreptul de a obtine o decizie definitiva in ceea ce priveste contestatia referitoare la drepturi si obligatii cu caracter civil, in decursul unor durate de procedura rezonabile.
Curtea a mai constatat, de asemenea, ca acest caz a fost trimis de 3 ori spre rejudecare pe rolul tribunalului si ca aceste casari si trimiteri spre rejudecare datorate unor erori comise de instantele inferioare au cauzat prelungiri ale duratei de procedura care nu pot fi imputate reclamantului.
Curtea a concluzionat ca nu poate fi considerata rezonabila o durata de procedura care a avut o durata globala de 10 ani pentru un caz care se afla inca pendinte pe rolul Curtii de Apel.
In acest caz, Curtea a decis ca reclamantului trebuie sa i se plateasca 2000 de euro plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit, in termen de 3 luni incepand din ziua in care sentinta va deveni definitiva.
____
Nota Avocatnet.ro:
-Cauza Nicolau impotriva Romaniei din 12 ianuarie 2006 nu a fost inca publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.
-Va prezentam ca fisier atasat textul integral al acestei Hotarari CEDO (preluat de pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii - www.csm-just.ro )
Comentarii articol (0)