Acordul-cadru european privind telemunca S/2002/206.01.02, incheiat la Bruxelles in 2002[1] defineste telemunca in art. 2 alin. (1) ca fiind acea forma de organizare sau/si de realizare a muncii utilizand tehnologiile informatice in cadrul unui contract sau a unei relatii de munca, in care munca - ce ar putea fi realizata, in egala masura, in localurile angajatorului - este efectuata in afara acestora, in mod regulat.
Motivele pentru care telemunca este luata in considerare de catre organizatii sunt impartite in patru categorii principale, prin introducerea ei dorindu-se
2:
• competitivitate mai ridicata (reducerea costurilor, mai ales cele fixe, investitii de capital mai reduse);
• o viata mai buna pentru telemuncitori (flexibilitate mai ridicata, mai putin stres cauzat de comuta zilnica, un echilibru mai bun intre viata de la locul de munca si cea personala);
• impact mai redus asupra mediului inconjurator (utilizarea mai redusa a transportului, a spatiului dedicat birourilor, mai putin trafic lent - si poluant - la orele de varf);
• imbunatatirea tehnologiei (existenta retelelor de telecomunicatii de calitate si viteza tot mai ridicata, Internet, compatibilitatea tot mai buna dintre diversele platforme ale tehnologiei informatiei.
Prin telemunca se poate obtine productivitate mai ridicata (literatura de specialitate indica cresteri ale productivitatii de 10% pana la 60%), datorita mai multor factori
3:
• Reducerea elementelor care distrag atentia (discutii in birou, intreruperi, zgomot);
• Reducerea timpului pierdut in tranzit, insemnand si ca angajatii sunt “Ia timp” la munca in zilele cu trafic mai intens decat de obicei sau in cele cu vreme rea etc.;
• Acoperirea locurilor de munca este mai buna in caz de evenimente meteorologice extreme, cand angajatii nu ar putea ajunge la locul de munca;
• Numar mai redus de zile libere din cauza bolii (experienta arata reduceri de la 6 zile la 3 zile pe an - drumul pana la locul de munca este o bariera care poate incuraja decizia de a ramane acasa, iar in caz de boala angajatul poate totusi decide la mijlocul zilei ca poate sa munceasca o jumatate de zi, ceea ce nu ar fi fost posibil daca trebuia sa mearga mai intai la birou, si, in final apropierea fizica de mai putini oameni inseamna un risc mai redus de imbolnaviri contagioase; de asemenea, asa-numitul „sindrom al cladirilor bolnave" nu poate aparea daca nu exista o cladire in care se munceste);
• Flexibilitate ridicata: munca de acasa, spre exemplu, poate deseori fi (chiar daca numai partial) programata la ore „neconventionale," astfel oferind organizatiei posibilitatea de a oferi servicii si in afara orelor de lucru obisnuite fara a necesita transportul angajatilor intr-un centru la ore nesociabile sau chiar periculoase.
Un alt posibil impact la nivelul structurii organizatiei sunt transformarile la nivelul organigramei. Prin natura sa, munca la distanta este mai favorabila unui management cu mai putine niveluri ierarhice, ceea ce evident reduce costurile cu forta de munca. De asemenea, daca organizatia are nevoie de competente speciale care lipsesc angajatilor existenti, sau daca are nevoie temporar de asemenea competente, nu trebuie sa faca eforturi speciale pentru a angaja oamenii de care are nevoie, putand lucra cu telemuncitori temporari, care nu trebuie sa frecventeze sediul companiei
4.
__________
1A se vedea pentru detalii http://ec.europa.eu/employment_social/news /2002/jul/telework_fr.pdf
2C. Man, Teleworking: Telelucru, teleactivitati sau munca la distanta, Editura Grafnet, Oradea, 2007, p. 80.
3Ibidem, p. 80-81.
4Ibidem, p. 81-82.
Comentarii articol (0)