Potrivit expunerii de motive a proiectului de OUG, "prin promovarea Legii nr. 469/2002 s-a incercat rezolvarea unor probleme stringente cu care se confrunta agentii economici determinate de indisciplina in relatiile de afaceri si contractuale, care induc multiple disfunctionalitati in economia reala."
"Rolul acestui act normativ ar fi trebuit sa determine limitarea blocajului financiar si fluidizarea schimburilor comerciale insa, prin dispozitiile sale, scopul actului normativ, este deturnat", se arata in aceeasi expunere de motive.
Totodata, MFP sustine ca "legea nr.469/2002 instituie o norma paralela in raport cu prevederile dreptului comun in materia obligatiilor (art. 942 si urm. din Codul civil, art. 43-44 din Codul comercial), fara ca edictarea acestui cadru normativ special sa fie justificata de un efect favorabil asupra circuitului comercial, in general, si asupra mediului de afaceri, in special."
MFP: "Legea nr. 469/2002 limiteaza libertatea contractuala"
Legea nr. 469/2002 instituie o serie de obligatii in sarcina comerciantilor, persoane fizice si juridice, si sanctiuni pentru nerespectarea acestora, care, in opinia MFP, "reprezinta limitari substantiale ale libertatii contractuale".
Legea nr. 469/2002 se aplica tuturor contractelor incheiate pentru realizarea actelor de comert de catre agentii economici comercianti, persoane juridice, si comercianti, persoane fizice, indiferent de forma de proprietate.
Actul normativ stabileste clauzele pe care trebuie sa le contina in mod obligatoriu contractele, in functie de natura lor, referitoare la: obligatiile ce revin partilor in derularea contractului, conditiile de livrare si de calitate a bunurilor si/sau serviciilor, termenele, modalitatile de plata si de garantare a platii pretului, instrumentele de plata si clauzele de consolidare a pretului in conditiile inflatiei si devalorizarii, riscul contractual, precum si modul de solutionare a eventualelor litigii aparute in legatura cu derularea si executarea contractului.
Totodata, legea nr. 469/2002 stabileste ca partile pot prevedea, in contractele incheiate, ca, in cazul neindeplinirii obligatiei de a efectua toate platilor la data scadentei, debitorii sa plateasca, in afara sumei datorate, penalitati pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu prima zi lucratoare dupa data scadentei.
In afara penalitatilor contractuale se pot include si daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor moratorii sau a celor compensatorii, pentru compensarea prejudiciului suferit de catre creditor ca urmare a indeplinirii cu intarziere sau a neindeplinirii obligatiilor asumate de debitor.
Legea nr. 469/2002 instituie si o serie de contraventii, printre care "neefectuarea, cu rea-credinta stabilita in conditiile legii, de catre debitor a platilor la data scadentei" si "neasigurarea evidentei obligatiilor de plata pe scadente".
Mai mult, legea prevede sistarea achizitiilor de bunuri mobile sau imobile, de catre comercianti si agenti economici, in cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor asumate prin contract.
Legislatia comunitara, preluata de OUG nr. 119/2007
MFP mentioneaza ca printre argumentele care au justificat adoptarea legii nr. 469/2002 a fost si necesitatea adaptarii legislatiei interne la prevederile Directivei 200/35/2007 privind combaterea intarzierii platii in tranzactiile comerciale.
MFP sustine ca "actul comunitar nu a avut in vedere instituirea, in sarcina comerciantilor, a obligatiei de a include in contracte anumite clauze, cu atat mai putin a unor clauze privitoare la penalitati si a unor sanctiuni contraventionale pentru nerespectarea acestora."
Potrivit MFP, directiva concepe trei instrumente principale pentru combaterea intarzierii platii, respectiv (a) perceperea unor dobanzi pentru intarziere, in cuantum determinat, raportat la valoarea dobanzii Bancii Centrale Europene; (b) introducerea posibilitatatii pentru parti de a prevedea clauze de rezervare a dreptului de proprietate; (c) instituirea unei proceduri simplificate pentru investirea cu titlu executoriu.
"Toate aceste mecanisme au fost preluate in dreptul romanesc prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale", adauga MFP, in expunerea de motive a proiectului de OUG.
_________
Puteti consulta, ca fisiere atasate, Expunerea de Motive si Proiectul de OUG (preluate de pe www.mfinante.ro Sectiunea Informatii publice/Transparenta decizionala)
Comentarii articol (5)