Actiunea penala vs. Actiunea civila. Accident rutier provocat de o persoana fara permis

In Monitorul Oficial, Partea I, nr. 230, din 8 aprilie 2009, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 29, din 2 iunie 2008, privind recursul in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bacau si de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, in legatura cu solutionarea in cadrul procesului penal a actiunii civile exercitate de proprietarul autoturismului avariat de catre inculpatul trimis in judecata numai pentru infractiunea de conducere fara permis.

Prin Decizia nr. 29/2008, ICCJ a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca instanta investita cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana fara a poseda permis de conducere nu va solutiona si actiunea civila exercitata de proprietarul sau detinatorul autoturismului avariat sau distrus in timpul savarsirii infractiunii rutiere.

Practica neunitara a instantelor de judecata

ICCJ a constat ca instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar:
1. Astfel, unele instante au considerat ca in astfel de situatii actiunea civila poate fi alaturata celei penale, deoarece ambele actiuni au la baza aceeasi fapta penala a inculpatului care, neposedand permis de conducere, a produs accidentul urmat de avarierea autoturismului.

2. Alte instante, dimpotriva, au apreciat ca actiunea civila nu este admisibila in fata instantei penale, deoarece infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis de conducere este o infractiune de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.

Prin Decizia nr. 29/2008, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.

Argumentele ICCJ:
" Asa cum s-a statuat prin Decizia de indrumare a Plenului Tribunalului Suprem nr. 1 din 14 martie 1968, atunci cand persoana care, conducand pe drumurile publice un autovehicul, fara a avea permis de conducere, savarseste si alte acte comisive sau omisive, producand pagube materiale prin degradarea sau distrugerea bunurilor din culpa, poate fi obligata de catre instanta penala la plata despagubirilor civile pentru repararea daunelor numai daca acele fapte, distincte de infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fara permis de conducere, cad sub prevederile legii penale si faptuitorul a fost trimis in judecata pentru savarsirea lor.

Pe de alta parte, prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, data in interesul legii, Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie au stabilit ca instanta penala sesizata cu judecarea actiunii penale in cazul infractiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpa si de vatamare corporala din culpa, savarsite de un conducator auto, este investita sa judece actiunea civila, alaturata celei penale, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila, atat cu privire la pretentiile formulate in legatura cu decesul victimei sau cu vatamarile corporale suferite, cat si cu privire la pretentiile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate, ca urmare a aceleiasi fapte.

S-a considerat ca aceasta interpretare este conforma prevederilor art. 14 alin. 1—3 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 998 si 999 din Codul civil, din care rezulta ca legiuitorul nu a urmarit sa limiteze posibilitatea persoanei vatamate, constituita ca parte civila, de a obtine in cadrul procesului penal o justa si integrala reparare a pagubei.

In acest context, imperativul bunei administrari a justitiei si dreptul oricarei persoane la un proces echitabil si intr-un termen rezonabil, in conditiile in care atat actiunea penala, cat si actiunea civila se refera la aceeasi fapta, impun ca instanta investita sa hotarasca asupra temeiniciei acuzatiei penale sa se pronunte si cu privire la obligatiile cu caracter civil ce decurg din fapta respectiva.

Dar, asa cum s-a stabilit de Sectiile Unite prin Decizia nr. I din 23 februarie 2004, actiunea civila poate fi alaturata celei penale numai atunci cand fapta de conducere culpabila pe drumurile publice intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni de rezultat, ce a generat efecte complexe, determinand prejudicii multiple, cum ar fi in cazul producerii decesului victimei sau al vatamarii integritatii sale corporale.

Cand insa actiunea penala priveste infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis de conducere [prevazuta la art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2006], nu mai exista temei pentru exercitarea actiunii civile alaturi de cea penala.

Din moment ce, in raport cu prevederile art. 14 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, actiunea civila ce poate fi alaturata celei penale are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului, raspundere care, in conformitate cu dispozitiile art. 998 si 999 din Codul civil, nu poate fi antrenata decat daca fapta a cauzat altuia prejudiciu, se impune ca numai o atare fapta sa poata constitui temei pentru alaturarea actiunii civile celei penale.

Or, cata vreme sesizarea instantei penale este facuta doar cu judecarea infractiunii de conducere pe drumurile publice de catre o persoana care nu poseda permis de conducere, infractiune care prin natura ei nu este generatoare de prejudiciu, persoana vatamata prin efectele altor acte ale inculpatului, comise cu aceeasi ocazie, nu este indreptatita sa se constituie parte civila in cauza respectiva si sa alature actiunea sa civila celei penale.

A considera altfel ar insemna sa se admita posibilitatea exercitarii si alaturarii oricarei actiuni civile la actiunea penala, fara sa decurga din aceasta, ceea ce ar fi contrar principiilor ce guverneaza procesul penal.

Intr-adevar, trebuie observat sub acest aspect ca infractiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana fara a avea permis de conducere nu este cauzatoare de pagube materiale prin ea insasi, intrucat, pentru producerea acestora, cel care conduce autovehiculul trebuie sa mai savarseasca cel putin un act comisiv sau omisiv care sa aiba drept urmare producerea prejudiciului.

De aceea, intr-o astfel de situatie, in care conducatorul auto a savarsit si un act comisiv sau omisiv generator de daune, cererea de despagubiri nu poate fi admisa de instanta penala daca fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminata de legea penala.

Asa fiind, instanta penala sesizata cu judecarea infractiunii prevazute de art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2006, nu poate acorda despagubirile civile ce deriva dintr-un alt act, distinct de cele incriminate prin textul mentionat.

In consecinta, in temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004, republicata, precum si al art. 414^2 din Codul de procedura penala, urmeaza a se admite recursul in interesul legii si a se stabili ca dispozitiile art. 78 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum a fost aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 49/2006, se interpreteaza in sensul ca instanta investita cu solutionarea actiunii penale, in cazul infractiunii de conducere pe drumurile publice de catre o persoana fara a poseda permis de conducere, nu va solutiona si actiunea civila exercitata de proprietarul sau detinatorul autoturismului avariat sau distrus in timpul savarsirii infractiunii rutiere."