Actiunea penala vs. Actiunea civila. Infractiuni reglementate de Legea asupra cecului

In Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 372, din 3 iunie 2009, a fost publicata Decizia ICCJ nr. 43/2008 prin care a fost admis recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ, referitor la competenta instantei penale, investita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, de a solutiona actiunea civila alaturata celei penale.

Prin Decizia nr. 43/2008, ICCJ a stabilit ca instanta penala investita cu judecarea infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, nu va solutiona actiunea civila alaturata actiunii penale, urmand a pronunta respingerea ca inadmisibila a actiunii civile.

Practica neunitara a instantelor de judecata

Prin Decizia nr. 43/2008, ICCJ a constatat ca in practica instantelor judecatoresti nu exista un punct de vedere unitar privind competenta instantei penale, investita cu judecarea infractiunilor reglementate de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificarile si completarile ulterioare, de a solutiona actiunea civila alaturata celei penale.

1. Astfel, unele instante au considerat ca in acest caz actiunea civila poate fi alaturata celei penale, pe motiv ca sunt intrunite elementele raspunderii delictuale, solutionand latura civila in cauzele avand ca obiect infractiunile reglementate de Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul art. 14, raportat la art. 346 din Codul de procedura penala cu referire la art. 998 si urmatoarele din Codul civil.

2. Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca actiunea civila nu este admisibila in fata instantei penale intrucat, pe de o parte, infractiunile prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt infractiuni de pericol si ca atare nu sunt susceptibile sa produca un prejudiciu material, iar pe de alta parte, cecul refuzat la plata constituie titlu executoriu, incat in cazul admiterii actiunii civile s-ar ajunge in situatia ca partea sa obtina doua titluri pentru aceeasi creanta.

Prin decizia sa, ICCJ a confirmat ca aceste din urma instante au interpretat si aplicat corect dispozitiile legii.


Argumentele ICCJ:

"Continutul infractiunilor prevazute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza aspecte referitoare la emiterea si forma cecului, transmiterea cecului, prescriptia si infractiunile care au legatura cu folosirea cecului.

Elementele esentiale reglementate constau in: denumirea de cec trecuta in insusi textul titlului; ordinul neconditionat de a plati o anumita suma de bani; numele celui care trebuie sa plateasca; aratarea datei si a locului emiterii; numele si prenumele, firma si semnatura celui care se obliga.

In esenta, astfel de infractiuni constau in: emiterea cecului fara autorizarea trasului; emiterea cecului fara a avea la tras disponibilul suficient, emiterea cecului cu data falsa, emiterea cecului caruia ii lipseste un element esential sau care este emis chiar in favoarea tragatorului.

Scopul acestor incriminari il reprezinta, in principal, prevenirea emiterii cecurilor fara provizia necesara in contul bancar sau a completarii lor in modalitati care ar prejudicia beneficiarul.

Infractiunile reglementate in Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, denumite in doctrina ca formale, sunt periculoase pentru circuitul civil lato sensu.

Existenta lor nu necesita producerea unor consecinte patrimoniale, deoarece protejeaza numai relatiile sociale referitoare la operatiunile cu cecuri in vederea asigurarii credibilitatii acestor instrumente de plata, cu rol deosebit in relatiile comerciale.

In cazul savarsirii unor astfel de fapte, subiectul pasiv este institutia bancara a carei credibilitate a fost periclitata prin actiunea de emitere a cecului fara respectarea conditiilor legale, iar nu beneficiarul cecului emis cu incalcarea dispozitiilor legale.

Ca urmare, infractiunile prevazute in art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, sunt infractiuni de pericol, iar scopul acestei incriminari este acela de a determina emiterea corecta a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.

De altfel, instanta suprema a statuat anterior in aceasta materie, prin Decizia de indrumare nr. 1/1968, ca infractiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele insele si, ca atare, in cazul unor asemenea infractiuni instanta investita cu judecarea actiunii penale nu este competenta sa solutioneze si actiunea civila alaturata celei penale.

Mai este de observat ca, in cazul infractiunilor reglementate de dispozitiile art. 84 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, situatia-premisa este data de existenta unui raport juridic de natura contractuala in care cecul, ca instrument de plata, reprezinta o garantie a indeplinirii obligatiilor asumate de debitori prin contractele comerciale incheiate.

De aceea, in cazul savarsirii unor astfel de fapte, prejudiciul cauzat creditorului-parte vatamata este determinat de neexecutarea obligatiei asumate de catre debitorul-inculpat prin contractul comercial incheiat, iar nu de emiterea ulterioara a cecului cu incalcarea legii penale.

Este firesc, deci, ca in asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit, creditorii sa aiba la dispozitie numai actiunea civila separata, izvorata din contract, iar nu si actiunea civila intemeiata pe raspunderea delictuala, care poate fi alaturata celei penale.

De altfel, o asemenea solutie se impune si pentru ca, in conformitate cu dispozitiile art. 53 alin. 1 din Legea nr. 59/1934, cu modificarile si completarile ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu.

Or, fata de aceste dispozitii legale, chiar si in cazul in care cecul a fost emis cu nerespectarea conditiilor cerute de lege, el constituind titlu executoriu, nu mai este necesara o hotarare judecatoreasca pentru ca partea vatamata creditoare sa isi poata acoperi prejudiciul, acesta putand fi recuperat prin insasi punerea in executare silita a cecului dupa o prealabila investire cu formula executorie.

In aceste conditii, alaturarea actiunii civile celei penale ar duce, prin solutionarea (in ipoteza admiterii), la crearea a doua titluri executorii (hotararea penala care solutioneaza actiunea civila si cecul insusi), ceea ce este inadmisibil.

Prin urmare, obtinerea unui titlu executoriu pe calea actiunii civile alaturate celei penale nici nu si-ar justifica utilitatea cat timp hotararea ce s-ar pronunta in aceasta privinta nu ar putea cuprinde decat ceea ce deja este mentionat in cecul perfect valabil si executoriu."