Cazurile in care poate fi stabilita obligatia de restituire a salariatului

Aceasta obligatie apare ca o institutie distincta de raspunderea patrimoniala, chiar daca procedura pentru reintregirea patrimoniului angajatorului este aceeasi. Raspunderea patrimoniala propriu-zisa se intemeiaza pe o fapta savarsita cu vinovatie, pe cand obligatia de restituire are la baza plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza².

De aici decurge, in primul rand, concluzia ca persoanele care se fac vinovate de plata sumelor nedatorate, de predarea fara drept a bunurilor ori de prestarea serviciilor necuvenite, vor raspunde in subsidiar pentru prejudiciul cauzat.

In al doilea rand, cand persoana beneficiara este de rea-credinta, cand deci are vinovatie proprie pentru primirea sumelor, bunurilor sau serviciilor necuvenite, sunt incidente nu numai regulile obligatiei de restituire, ci si cele ale raspunderii patrimoniale³.

Potrivit dispozitiilor legale mentionate, obligatia de restituire poate interveni in trei ipoteze:
a) cand beneficiarul a incasat sume nedatorate;
b) cand a primit bunuri care nu i se cuveneau care nu mai pot fi restituite in natura;
c) cand i s-au prestat servicii la care nu era indreptatit.

Desigur aceste ipoteze se pot realiza intr-o multitudine de cazuri.

Astfel, sunt supuse restituirii sumele necuvenite cu titlu de drepturi banesti decurgand din executarea contractului individual de munca (salarii, sporuri, premii, indemnizatii in caz de delegare sau detasare etc.), inclusiv indemnizatiile de asigurari sociale de sanatate⁴. Tot astfel, urmeaza sa fie restituite cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, atunci cand salariatul nu respecta actul aditional de a lucra in unitate cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala (art. 195 din Codul muncii)⁵.

Trebuie restituita contravaloarea bunurilor predate nelegal (cazarmament, uniforme, echipament de protectie sau de lucru, unelte scule, dispozitive etc). Este de mentionat ca, prin derogare de la regula aplicabila raspunderii patrimoniale beneficiarul are obligatia sa restituie mai intai in natura bunurile si, numai daca acest lucru nu este posibil, este obligat sa plateasca contravaloarea lor⁶.

Plata serviciilor de care a beneficiat fara drept cel in cauza - fara sa fi avut o vina in legatura cu aceasta - se poate referi la cazarea gratuita sau la tarife inferioare, (cheltuieli de intretinere, apa, iluminat, etc.), transport gratuit ori cu tarife reduse cu autovehiculele unitatii ori inchiriate, tichete de masa etc.

Trebuie precizat ca obligatia de restituire in legatura cu contravaloarea bunurilor sau serviciilor necuvenite, la care se refera art. 272 din Codul muncii, priveste exclusiv bunurile predate si serviciile prestate de catre angajator unui salariat al lui numai daca o atare predare, respectiv prestare era in legatura cu munca acelui salariat (de exemplu, potrivit contractului de munca, unitatea s-a obligat, in afara platii salariului, sa predea salariatilor anumite produse ori sa le presteze unele servicii gratuit, contra cost sau la tarife normale ori reduse). Regula este valabila chiar si dupa incetarea raporturilor de munca⁷.

____

NOTE:

¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
²Plenul Tribunalului Suprem dec. de indrumare nr. 5 din 26 iunle 1974 (pct. 4), in „Culegere de decizii"pe anul 1974, p. 14.
³Plenul Tribunalului Suprem dec. de indrumare nr. 5/1974 (pct. 4); Tribunalul Suprem sectia civila dec. nr. 1080/1983, in „Revista romana de drept” nr. 7/1983, p. 64.
⁴In baza art. 42 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvemului nr. 158/2005 privind concediile si indemnizatiile de asigurari sociale (publicata in Monitorul Oficial at Romaniei, Partea l, nr. 1074 din 29 noiembrie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare, sumele incasate necuvenit cu titlu de indemnizatii se recupereaza de la beneficiari in termenul de prescriptie de 3 ani de catre angajafori sau, dupa caz, de institutia care efectueaza plata acestor drepturi.
⁵Tribunalul Braila, sent. civ. nr. 709/2007; Curtea de Apel Galati, dec. civ. nr. 121/R/2008.
⁶Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 800.
⁷Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vll-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurari sociale, decizia nr. 3201/R/2006, in „Revista romana de dreptul muncii" nr. 4/2008, p. 180-182.