Probleme privind formarea profesionala

1. Concediile pentru formare profesionala
 
Art. 149-153 din Codul Codul muncii¹ reglementeaza concediile pentru formare profesionala.

Acordarea acestor concedii se justifica doar in situatia in care cursurile de pregatire profesionala se desfasoara la initiativa salariatilor, nu si atunci cand ele au loc la solicitarea angajatorului.²

Nu se pune problema concediului pentru formare profesionala, nici atunci cand participarea la stagiu sau cursurile de formare profesionala, initiata de angajator, presupune scoaterea integrala din activitate a salariatului.³

Doua categorii de concedii sunt prevazute de art. 149 din Codul muncii ce se acorda la initiativa salariatilor:
- concedii fara plata si
- concedii cu plata.

Concediul fara plata se acorda, la cererea salariatului care urmeaza o forma de pregatire profesionala la initiativa sa. Cererea trebuie adresata cu cel putin o luna inainte de efectuarea concediului si va cuprinde data inceperii stagiului, domeniul si durata acestuia, precum si institutia de formare profesionala⁴. 

Angajatorul nu poate respinge cererea de concediu, decat daca sunt indeplinite concomitent doua conditii⁵:
- a obtinut acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor in acest sens si
- absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii

Desi legea nu prevede durata unui atare concediu, este evident ca acesta corespunde duratei cursurilor si a celei necesare desfasurarii verificarilor (examenelor) finale etc.⁶

Potrivit art. 61 alin. (2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006⁷, cu modificarile si completarile ulterioare, salariatii au dreptul la 30 de zile concediu fara plata, acordat o singura data, pentru pregatirea si sustinerea lucrarii de diploma in invatamantul superior. Acest concediu se poate acorda si fractionat, la cererea salariatului. De aceste prevederi beneficiaza toti salariatii din tara in baza art. 247 din Codul muncii. Ele au caracter imperativ, fiind derogatorii (in favoarea salariatului) de la art. 150-151 din Codul muncii. ⁸

Conform art. 152 din Codul muncii, concediul cu plata este un drept al salariatului in cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea salariatului la formarea profesionala.

Durata acestui concediu, este de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore.

De aici, insa, nu trebuie sa se inteleaga ca angajatorul nu poate acorda concediu cu plata pentru formare profesionala cu o durata mai mare de 10 zile, chiar 30 de zile sau mai mult. El are o asemenea posibilitate atunci cand concediul se acorda la initiativa sa ori il aproba la solicitarea salariatului.⁹

Obligatia acordarii maximului de 10 zile, intervine in subsidiar, adica numai atunci cand angajatorul nu a asigurat pe cheltuiala sa participarea salariatilor la formarea profesionala.¹⁰

Perioada in care salariatul beneficiaza de concediu se stabileste de comun acord cu angajatorul. El trebuie sa inainteze angajatorului cererea cu cel putin o luna inainte de efectuarea concediului si sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei unde se va pregati¹¹ la fel ca in cazul concediului fara plata.

Pe perioada concediului de studii salariatul are dreptul la o indemnizatie stabilita ca in cazul concediulul de odihna.¹²

Legat de efectul concediului – cu si fara plata - pentru alte drepturi, redam art. 153 din Codul muncii: “durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul”. Deci nu este afectata vechimea in munca, in specialitate sau un alt drept, cu exceptia salariului.
 

2. Cand este obligat salariatul sa restituie cheltuielile de formare profesionala?
 
Din coroborarea art. 193 si art. 195 cu art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din Codul muncii reiese ca salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala, in baza unui act aditional incheiat in acest sens, doar in urmatoarele conditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ:
- participarea la cursul sau stagiul de formare profesionala a fost initiata de catre angajator si a avut o durata mai mare de 60 de zile;
- aceasta participare a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrala din activitate;
- toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare au fost suportate de catre angajator.

Interdictia incetarii contractului individual de munca din initiativa salariatului trebuie inteleasa in sensul ca nerespectarea de catre salariat a obligatiei de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din durata stabilita conform actului aditional.

Sanctiunea intervine, desigur, si in cazul salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Numai actul aditional care a fost incheiat in conditiile enumerate poate sta la baza recuperarii cheltuielilor ocazionate de formarea profesionala.

Ratiunea este aceea ca dreptul la formarea profesionala, caruia ii corespund obligatiile de mai sus, nu poate fi limitat decat de norme de stricta interpretare si aplicare, in considerarea art. 38 din Codul muncii care stipuleaza ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege; orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute
 
_____

NOTE:
¹ Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.
² Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 283.
³ Ibidem.
⁴ Art. 151 alin. (1) din Codul muncii.
⁵ Art. 150 din Codul muncii.
⁶ Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 283.
⁷ Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea V, nr. 5 din 29.01.2008, modificat si completat ulterior.
⁸ A se vedea Ana Cioriciu Stefanescu, Concediul pentru sustinerea lucrarii de diploma - instiintarea angajatorului sau aprobarea lui?, pe www.Contractdemunca.ro
⁹ Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 284.
¹⁰ Ionel Petrea, Ana Cioriciu, Concediul de studii, in „Tribuna economica" nr. 8/2006, p. 40.
¹¹ Art. 151 alin. (1) din Codul muncii.
¹² Art. 145 din Codul muncii.