Decizia CCR nr. 901/2009 - conflictul juridic de natura constitutionala dintre CSM si MJLC

Prin Adresa nr. 13.969/1.154/2009, presedintele Consiliului Superior al Magistraturii a sesizat Curtea Constitutionala cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natur constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva, reprezentata de Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, organ de specialitate al administratiei publice centrale de specialitate in subordinea Guvernului, pe de alta parte.

Sesizarea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) A) lit. e) si art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. J239 din 13 mai 2009 si constituie obiectul Dosarului nr. 2.218E/2009.

Prin actul de sesizare se solicita Curtii Constitutionale constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva, reprezentata de Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, organ de specialitate al administratiei publice centrale de specialitate in subordinea Guvernului, pe de alta parte, conflict in masura sa impiedice Consiliul Superior al Magistraturii sa isi indeplineasca atributiile constitutionale si legale cu care a fost investit.

Totodata, se solicita Curtii Constitutionale si dispunerea unor masuri pentru restabilirea ordinii constitutionale care trebuie sa existe intre autoritatile publice prevazute in titlul III din Constitutie.

Se apreciaza ca rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei a fost incalcat de Guvern si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, pentru urmatoarele motive:
1. A fost grav afectata independenta justitiei prin subfinantarea cronica a sistemului judiciar, situatie rezultata in urma prorogarii repetate, prin adoptarea de catre Guvern a unor ordonante de urgenta, a termenului de preluare a bugetului curtilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate si al judecatoriilor de catre inalta Curte de Casatie si Justitie si a nesolicitarii avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii asupra unora dintre actele normative de adoptare a bugetului si de rectificare bugetara.
Se arata ca in fiecare an sistemul judiciar s-a confruntat cu conditii precare de finantare, accentuate indeosebi prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 si reglementarea unor masuri financiar-fiscale si a Legii nr. 76/2009, care a prevazut trecerea la bugetele locale a sumelor provenind din taxele judiciare de timbru. Subfinantarea sistemului afecteaza grav independenta acestuia si submineaza rolul constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii.

Un alt aspect ce afecteaza independenta justitiei este faptul ca Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti gestioneaza inca bugetele curtilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate si ale judecatoriilor. Preluarea gestionarii acestor bugete trebuia realizata inca de la 1 ianuarie 2008 de catre inalta Curte de Casatie si Justitie, insa Guvernul, prin adoptarea a doua ordonante de urgenta, a prorogat succesiv acest termen, mai intai pentru data de 1 ianuarie 2009, si, ulterior, pentru 1 ianuarie 2010. Asemenea masuri afecteaza independenta financiara a justitiei si perpetueaza o imixtiune a executivului in activitatea autoritatii judecatoresti, cu consecinte nefavorabile asupra bunei functionari a acesteia.

O alta cauza a situatiei financiare precare a sistemului judiciar o reprezinta ignorarea Consiliului Superior al Magistraturii de catre Guvern in procesul de adoptare a actelor normative bugetare ce privesc sistemul justitiei. in acest sens se arata ca, potrivit Legii nr. 304/2004, bugetele curtilor de apel si cele ale instantelor din circumscriptia acestora sunt supuse avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii, iar, in mod firesc, acelasi regim il au si proiectele de acte normative de modificare a acestor bugete. Se sustine ca, in temeiul art. 134 alin. (4) din Constitutie si art. 132 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, avizarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii a unor astfel de acte normative este o componenta importanta a garantarii independentei justitiei.

Or, in pofida acestor obligatii ce incumba Guvernului, mai multe acte normative care au reglementat si bugetele curtilor de apel si instantelor din circumscriptia acestora nu au fost supuse avizului Consiliului Superior al Magistraturii. Exemplificativ in acest sens sunt enumerate Legea bugetului de stat pe anul 2008 nr. 388/2007, precum si ordonantele de urgenta de rectificare bugetara din anii 2005—2009.

Se mai sustine ca nu poate exista separatie si echilibru al puterilor in conditiile in care o putere, cea executiva, prin actiunile sale nesocoteste atributiile altei puteri, a celei judecatoresti. Toate aceste aspecte duc la concluzia ca este ignorat rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei si sunt grav afectate principiile accesului liber la justitie si al separatiei si echilibrului puterilor in stat.

2. Omisiunea Guvernului de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii asupra proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti.

Se arata ca, in perioada 2005—2009, Guvernul a initiat sau adoptat 77 de acte normative privitoare la activitatea autoritatii judecatoresti, fara solicitarea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, in pofida faptului ca au fost intreprinse demersuri din partea Consiliului Superior al Magistraturii in sensul remedierii acestei probleme. Toate acestea afecteaza principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat si rolul Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei.

3. Desfasurarea unor activitati de control de catre Ministeru Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la unele instante judecatoresti vizand si aspecte a caror verificare este de competenta exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii.
Se arata ca activitatea de control desfasurata de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la unele instante judecatoresti atat prin natura documentelor solicitate, cat si prin tematica misiunilor de audit se constituie intr-o ingerinta nepermisa in activitatea autoritatii judecatoresti din partea unui organ care face parte din sfera puterii executive. Astfel, solicitarea unor documente precum „planurile/programele de perfectionare profesionala planificate/realizate pentru personalul cu functii de conducere/executie”, „graficul de circulatie al documentelor”, „corespondenta cu Ministerul Justitiei/C.S.M.”, fisele de post privesc exclusiv activitatea instantelor judecatoresti a caror control tine exclusiv de competenta Consiliului Superior al Magistraturii si nu a Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, acesta din urma putand efectua verificari la nivelul instantelor numai in ceea ce priveste activitatile specifice calitatii de ordonator secundar sau tertiar de credite ce revine presedintilor curtilor de apel si celor ai tribunalelor. Aceste actiuni ale Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti sunt contrare art. 1 alin. (4) si art. 133 alin. (1) din Constitutie privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat.

Avand in vedere cele expuse mai sus se apreciaza ca actiunile si inactiunile Guvernului si Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti incalca prevederile art. 1 alin. (4), art. 21, art. 133 alin. (1) si art. 134 alin. (4) din Constitutie.

In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarea a fost comunicata partilor aflate in conflict pentru a-si exprima in scris punctul de vedere asupra continutului conflictului si a eventualelor cai de solutionare a acestuia.

Guvernul si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti au transmis Curtii Constitutionale, cu adresele nr. 51/3.689/E.B. din 21 mai 2009 si nr. 55.751 din 27 mai 2009, punctele lor de vedere, in care se arata ca sesizarea formulata de Consiliul
Superior al Magistraturii este neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

1. Se apreciaza ca nu exista o subfinantare cronica a autoritatii judecatoresti, tinand cont de faptul ca bugetul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a cunoscut o crestere progresiva inca din anul 2006. Reducerea operata acestui buget in cursul anului 2009 nu poate fi calificata ca fiind o subfinantare de natura a aduce atingere independentei autoritatii judiciare, fiind determinata de dificultatile financiare actuale la nivelul intregii tari.

Cu privire la prorogarea termenului de transferare a atributiilor de gestionare a bugetului instantelor judecatoresti de la Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la inalta Curte de Casatie si Justitie, se apreciaza ca aceasta este o optiune a legiuitorului intemeiata pe art. 73 alin. (3) lit. i) din Constitutie si, in orice caz, decizia finala asupra initiativei guvernamentale a apartinut Parlamentului, care a si aprobat-o.

Se mai arata ca aspectele care privesc administrarea instantelor judecatoresti, inclusiv administrarea bugetului acestora, nu sunt si nu pot fi calificate drept componente ale actului de justitie. Totodata, se apreciaza ca solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii vizeaza mai degraba o modificare legislativa, aspect ce excedeaza competentei Curtii Constitutionale.

Referitor la critica ce vizeaza lipsa solicitarii avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii in elaborarea actelor normative bugetare ce privesc sistemul justitiei, se arata ca avizul conform al Consiliului se refera la proiectele de buget elaborate de institutiile din sistemul judiciar, care, de altfel, intotdeauna au fost supuse avizului acestuia. Astfel, avizul conform nu vizeaza, spre exemplu, proiectul de lege a bugetului de stat, intrucat responsabilitatea ultima a elaborarii acestuia apartine Guvernului si nu altor institutii ale statului.

2. Eventuala omisiune a solicitarii avizului Consiliului Superior al Magistraturii nu da nastere la conflicte pozitive sau negative de competenta si nu este de natura sa produca blocaje institutionale. Se mai arata ca numai prin exercitarea necorespunzatoare sau neexercitarea atributiilor constitutionale ale unui organ al statului se poate ajunge in fata unui conflict juridic de natura constitutionala. Or, in cauza de fata, este vorba de o atributie de natura legala a Consiliului.
Prin urmare, se apreciaza ca sub acest aspect nu exista niciun conflict juridic de natura constitutionala.

3. Se considera ca misiunile de audit de sistem, efectuate de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, reprezinta o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere si control intern in scopul de a se stabili daca acestea functioneaza economic si eficient, dar si pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora.

Misiunile de audit nu au vizat cariera magistratului si evaluarea acestuia, nu au avut ca obiective sau ca efecte influentarea actului de justitie si atributele specifice independentei judecatorilor, iar solicitarea anumitor documente a avut ca finalitate evaluarea eficientei functionarii entitatii auditate. Prin urmare, auditul efectuat a urmarit numai evaluarea activitatilor strict de natura administrativa care deriva din exercitarea functiei de presedinte de instanta, ceea ce nu afecteaza competentele constitutionale sau legale ale Consiliului Superior al Magistraturii si ale autoritatii judecatoresti.

Potrivit dispozitiilor art. 35 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, pentru dezbaterea sesizarii presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii au fost citate partile aflate in conflict. La dezbatere s-au prezentat pentru presedintele Consiliului Superior al Magistraturii domnul judecator Dan Lupascu, iar pentru Guvern si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti domnul Catalin Predoiu, ministrul justitiei si libertatilor cetatenesti.

Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii Constitutionale acorda cuvantul reprezentantului Consiliului Superior al Magistraturii pentru sustinerea cererii inaintate instantei constitutionale.

Reprezentantul Consiliului Superior al Magistraturii sustine, in esenta, urmatoarele:
Cererea inaintata de catre presedintele Consiliului Superior al Magistraturii este rezultatul acumularii in timp a unor actiuni sau inactiuni concrete ale autoritatii executive fata de autoritatea judecatoreasca, de natura sa impiedice instantele, parchetele si Consiliul Superior al Magistraturii sa isi indeplineasca, in conditii corespunzatoare, atributiile constitutionale si legale si vizeaza 3 aspecte principale:
1. Subfinantarea cronica a sistemului judiciar in conditiile prorogarii repetate a preluarii bugetului de catre inalta Curte de Casatie si Justitie. Bugetul pe anul 2009 a fost redus cu circa 25-30% fata de cel din 2008, iar prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009, inalta Curte de Casatie si Justitie a ramas cu putin peste jumatate din bugetul necesar, iar bugetele instantelor judecatoresti, ale Ministerului Public si ale Consiliul Superior al Magistraturii au fost substantial diminuate. Astfel, la mai multe instante a fost sistata prestarea unor servicii (gaze, intretinere, curatenie etc.), au fost primite somatii de evacuare pentru neplata chiriei, nu mai sunt bani pentru obiecte de inventar, reparatii curente, carburanti si lubrifianti, pregatire profesionala; unele unitati de parchet nu mai pot efectua plata expertizelor, avocatii au organizat proteste pentru neplata onorariilor, posta refuza sa mai primeasca citatiile si celelalte acte de procedura si tabloul ar putea continua. Mai mult, Tribunalul Vrancea s-a vazut nevoit sa se adreseze justitiei pentru a obtine fondurile necesare functionarii.
In fine, prin Legea nr. 76/2009 taxele judiciare de timbru au fost trecute la bugetele locale dupa ce anterior sumele provenind din aceste taxe constituiau venituri la bugetul de stat si se cuprindeau distinct in proportiile pe care legea le prevedea in bugetele Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, Consiliului Superior al Magistraturii, Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, fiind destinate ajutorului public judiciar si asistentei judiciare, cheltuielilor de investitii, cheltuielilor curente si pregatirii profesionale a personalului din justitie. Aceasta sursa de finantare a sistemului justitiei a fost retrasa si inca nu a fost inlocuita cu o alta sursa de finantare.
S-a mai aratat ca Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara a prevazut ca de la 1 ianuarie 2008 bugetul instantelor inferioare sa fie gestionat de Inalta Curte de Casatie si Justitie.
In loc sa intreprinda masuri concrete pentru predare, Guvernul a adoptat ordonantele de urgenta nr. 100/2007 si nr. 137/2008, prin care a prorogat succesiv acest termen. Se apreciaza ca si in conditiile in care ca administrarea bugetului nu constituie o componenta a actului de justitie, ea tine de independenta acesteia.
Este irelevant faptul ca ordonantele de urgenta mentionate au fost adoptate de vechiul guvern cata vreme cererea inaintata nu vizeaza persoane, ci institutii, iar daca guvernantii s-au schimbat, spiritul guvernamental in ceea ce priveste justitia a ramas aproape acelasi.

2. Omisiunea solicitarii unor avize de la Consiliul Superior al Magistraturii.
Conflictul nascut intre cele doua autoritati cu privire la acest punct vizeaza faptul ca Guvernul nu a solicitat avizul conform de la Consiliul Superior al Magistraturii pentru proiectul bugetelor instantelor pe anul 2008 si pentru niciun act de rectificare bugetara din anul 2005 la zi. In acelasi timp, Guvernul a initiat sau adoptat peste 100 de acte normative, fara a solicita avizul consultativ al Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Activitati de control desfasurate de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la unele instante cu depasirea competentelor proprii.
Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a desfasurat misiuni de audit la Tribunalul Mures (februarie 2009) si la Curtea de Apel Alba Iulia (martie 2009), misiuni care trebuiau sa se circumscrie numai competentei acestei institutii de ordonator principal de credite. Or, chiar daca misiunile de audit nu au vizat in mod direct actul de justitie, organele de audit au solicitat, printre altele, fisele posturilor pentru personalul judecatoresc, programele de formare profesionala si au urmarit evaluarea activitatilor de natura administrativa care deriva din exercitarea functiei de presedinte de instanta. Verificarea acestor aspecte este de competenta Inspectiei judiciare a Consiliului Superior al Magistraturii.
In consecinta, se solicita constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatile implicate si sa se dispuna masurile care se impun. Reprezentantul Guvernului si Ministerului Justitiei si
Libertatilor Cetatenesti cu privire la cele 3 aspecte contestate arata urmatoarele:

1. A existat o crestere progresiva a bugetului total alocat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerului Public si Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, deci implicit instantelor, pe toata perioada 2000—2008. Mai mult, sistemul justitiei a beneficiat si de fonduri europene.
Se arata ca exista o diferenta de natura intrinseca intre administrarea bugetelor instantelor si independenta Justitiei, administrarea bugetelor nefiind o componenta a actului de justitie. De aceea, pastrarea administrarii bugetelor instantelor de catre minister nu poate prin ea insasi sa aduca atingere independentei magistratilor si actului de justitie.
Mai mult, art. 73 din Constitutie confera legiuitorului libertatea sa stabileasca institutia care administreaza bugetele instantelor, o atare chestiune fiind una de oportunitate. In aceste conditii, legiuitorul a stabilit prin Legea nr. 97/2007 si Legea nr. 137/2008 ca, in conditiile prezente, este oportun ca preluarea bugetelor instantelor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie sa fie amanata. Aceasta optiune a legiuitorului s-a bazat pe faptul ca sistemul judiciar ca atare nu era pregatit sa preia aceste bugete.
Se mai arata ca Guvernul face eforturi pentru plata indemnizatiilor magistratilor, in acest sens fiind puse in plata si deciziile judecatoresti care obliga institutiile din sistemul justitiei la acordarea pentru viitor a sporurilor de confidentialitate si de risc si suprasolicitare neuropsihica.
#PAGEBREAK#
2. Legea nu obliga la avizarea conforma a proiectului legii bugetului de stat sau a proiectului legii de rectificare bugetara, si doar la obtinerea avizelor Consiliului Superior al Magistraturii pentru proiectele de buget formulate de instante si parchete. Totodata, se retine ca responsabilitatea ultima a elaborarii proiectului legii bugetului apartine Guvernului, competenta care tine de esenta puterii executive.
Se mai arata ca atributiile constitutionale ale ConsiliuluiSuperior al Magistraturii nu sunt circumscrise domeniului legiferarii. Omisiunile de solicitare a avizului Consiliului Superior al Magistraturii asupra unor proiecte de acte normative nu se incadreaza in continutul notiunii de „acte sau actiuni concrete” prin care Guvernul sau ministerul si-ar fi arogat puteri care apartin Consiliului Superior al Magistraturii. In niciun caz avizul de legalitate al Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, prevazut expres de lege, nu poate fi dublat de un aviz de legalitate al Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Misiunile de audit nu au vizat cariera magistratului si evaluarea acestuia, nu a avut ca obiective sau ca efecte influentarea actului de justitie si atributele specifice independentei judecatorilor, tema misiunii fiind „Evaluarea stadiului implementarii sistemului de control managerial (...)”. In consecinta, se solicita constatarea inexistentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatile implicate si respingerea cererii presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii ca neintemeiata.

CURTEA,
examinand cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva reprezentata de Guvernul Romaniei si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, organ de specialitate al administratiei publice centrale de specialitate in subordinea Guvernului, pe de alta parte, raportul intocmit de judecatorulraportor, sustinerile reprezentantilor autoritatilor publice aflate in conflict, notele scrise depuse, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si celor ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra cererii privind solutionarea prezentului conflict juridic de natura constitutionala.
Prin cererea formulata de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii se solicita Curtii constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre:
— autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva reprezentata de Guvernul Romaniei, pe de alta parte;
— autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva, reprezentata de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, organ de specialitate al administratiei publice centrale de specialitate in subordinea Guvernului, pe de alta parte. Astfel, analiza Curtii va viza ambele probleme puse in discutie ale pretinsului conflict juridic de natura constitutionala. Obiectul conflictului juridic de natura constitutionala cu care a fost sesizata Curtea Constitutionala priveste 3 aspecte principale:
1. Subfinantarea cronica a sistemului judiciar, nepreluarea gestionarii bugetelor instantelor judecatoresti de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si ignorarea Consiliului Superior al Magistraturii de catre Guvern in procesul de adoptare a actelor normative bugetare ce privesc sistemul justitiei;

2. Omisiunea Guvernului de a solicita avizul Consiliului Superior al Magistraturii asupra proiectelor de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti;

3. Desfasurarea unor activitati de control de catre Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti la unele instante judecatoresti, vizand si aspecte a caror verificare este de competenta exclusiva a Consiliului Superior al Magistraturii.
Dispozitiile constitutionale pretins incalcate sunt art. 1 alin. (4) privind principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 133 alin. (1) privind rolul de garant al independentei justitiei exercitat de Consiliul Superior al Magistraturii si art. 134 alin. (4) din Constitutie privind exercitarea de catre Consiliul Superior al Magistraturii a unor atributii stabilite prin legi organice in sarcina sa.
Curtea a stabilit, in jurisprudenta sa, ca un conflict juridic de natura constitutionala presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Mai mult, prin Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008, Curtea a statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea”. Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei.
Raportand datele spetei la considerentele de principiu retinute din jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala urmeaza sa analizeze daca aspectele sesizate in cererea presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii intrunesc elementele constitutive ale unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva, reprezentata de Guvernul Romaniei, pe de alta parte. Astfel:
1. A) Sustinerea ca sistemul judiciar este subfinantat in mod cronic, dandu-se in acest sens ca exemple Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 si Legea nr. 76 din 13 mai 2009, nu poate fi primita. Curtea, prin Decizia nr. 787 din 13 mai 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a constatat constitutionalitatea Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 si a stabilit ca rectificarea in sens negativ operata la Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti a fost una determinata de constrangerile bugetare si de conditiile economice nefavorabile ale anului 2009. Rectificari negative au fost operate la toate institutiile publice, nu numai in sistemul justitiei, astfel incat nu se poate sustine ca a fost afectat principiul independentei judecatorilor.
Articolul unic pct. 5 din Legea nr. 76/2009 a stabilit o noua sursa de finantare pentru autoritatile publice locale, fara insa ca prin aceasta masura sa se doreasca subfinantarea justitiei. Tine de optiunea exclusiva a legiuitorului stabilirea surselor de finantare ale fiecarei categorii de buget in parte. Curtea retine ca, potrivit principiului realitatii bugetare sau neafectarii veniturilor bugetare, veniturile se inscriu in buget pe surse de provenienta, iar cheltuielile pe actiuni si obiective concrete, astfel incat veniturile odata intrate in buget se depersonalizeaza si servesc la efectuarea cheltuielilor in ordinea prevazuta in buget. Acest principiu este determinat de necesitatile practice ale executiei bugetare, care au demonstrat ca o afectare initiala a unui venit poate conduce fie la imposibilitatea realizarii obiectivului finantat, fie la cheltuirea intregului venit, desi necesitatile nu o impun.
Astfel, calificarea unor surse de venituri ca apartinand bugetului de stat sau bugetelor locale este o decizie de oportunitate bugetara ce poate fi cenzurata de Curtea Constitutionala numai in situatia in care functionarea unei puteri a statului este pusa in pericol, ceea ce, in speta, nu este cazul.
#PAGEBREAK#
B) In expunerea de motive a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 100/2007 si Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 137/2008, ca justificare pentru prorogarea intrarii in vigoare a prevederilor art. 136 din Legea nr. 304/2004, se arata urmatoarele:
— „Avand in vedere perioada ramasa pana la 1 ianuarie 2008, se impune reglementarea urgenta a calitatii de ordonator principal de credite pentru instantele judecatoresti”, respectiv,
— „Ministerul Justitiei asigura, potrivit legii, buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public, are calitatea de ordonator principal de credite si dispune atat de experienta, cat si de capacitatea tehnica necesara gestionarii bugetului instantelor, precum si faptul ca instanta suprema nu dispune inca de capacitatea financiara, materiala si de personal pentru asigurarea acestei functii”.
Din aceste considerente rezulta clar ca Inalta Curte de Casatie si Justitie nu avea, la momentul respectiv, capacitatea administrativa necesara pentru a prelua gestionarea bugetelor instantelor judecatoresti. O asemenea capacitate administrativa vizeaza existenta atat a unei scheme organizationale adecvate, cat si personal calificat pentru realizarea obligatiilor care decurg prin preluarea gestionarii bugetelor instantelor judecatoresti. Or, in lipsa acestor elemente indisolubil legate de imperativul legal al preluarii bugetelor instantelor judecatoresti de catre Instanta Suprema, Guvernul isi poate exercita competenta de legiferare conferita de dispozitiile art. 115 alin. (4) din Constitutie. De asemenea, se retine ca o atare situatie este una extraordinara, intrucat inexistenta capacitatii administrative mentionate, coroborata cu intrarea in vigoare a art. 136 din Legea nr. 304/2004, ar perturba grav functionarea sistemului justitiei si, mai mult, o asemenea situatie ar putea avea repercusiuni si asupra independentei justitiei prin blocarea platilor din sistem.
Se mai retine ca independenta financiara a justitiei nu poate fi afectata de faptul ca gestionarea alocatiilor bugetare se face de catre Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti sau de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, intrucat independenta financiara nu este determinata de existenta unui anume titular insarcinat cu gestionarea bugetelor, ci de existenta in sine a unor alocatii bugetare suficiente pentru a se asigura buna functionare a instantelor.
Totodata, nu se poate face abstractie de faptul ca cele doua ordonante de urgenta au fost emise in perioada 2007—2008, iar pana in prezent nu au dat nastere vreunei nemultumiri din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii de a se constata, de abia in prezent, existenta acestui conflict conduce la ideea ca actualul executiv, prin simpla acceptare a acestor reglementari, s-ar situa de iure pe pozitia unui conflict juridic de natura constitutionala in raport de puterea judecatoreasca, ceea ce apare ca fiind excesiv. Acest conflict se poate naste insa in conditiile in care, in lipsa unui dialog efectiv intre cele doua autoritati, se ajunge ca, in timp, prevederile art. 136 din Legea nr. 304/2004 sa fie lipsite de eficienta.

C) Critica referitoare la nerespectarea rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei prin omisiunea de a supune avizarii sale actele normative ce privesc domeniul justitiei este neintemeiata pentru motivele ce vor fi aratate mai jos:
Curtea, prin Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, a stabilit ca neindeplinirea de catre Guvernul Romaniei a unei obligatii legale in cadrul unei proceduri de legiferare nu naste un conflict juridic de natura constitutionala. Astfel, prin decizia mentionata s-a stabilit ca nu exista un conflict juridic de natura constitutionala prin neindeplinirea obligatiei de a solicita avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii in legatura cu anumite hotarari de guvern, care insa nu a afectat procesul legislativ, prin crearea unui blocaj institutional.
Raportand considerentele acestei decizii a Curtii Constitutionale la speta de fata, se retine ca textul art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 avut in vedere are urmatorul cuprins: „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizeaza proiectele de acte normative ce privesc activitatea autoritatii judecatoresti.” Prin urmare, Curtea observa ca aceasta competenta a Consiliului Superior al Magistraturii este una legala, acordata prin vointa Parlamentului in temeiul textului constitutional al art. 134 alin. (4), potrivit caruia „Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste si alte atributii stabilite prin legea sa organica, in realizarea rolului sau de garant al
independentei justitiei”. Insa, indiferent ca este vorba de o competenta acordata prin lege sau direct prin textul Constitutiei, autoritatile sunt obligate sa le aplice si sa le respecte in virtutea art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit caruia „In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. O atare concluzie se impune datorita faptului ca principiul legalitatii este unul de rang constitutional. Totusi, in cauza de fata se retine ca aspectele semnalate de catre presedintele Consiliului Superior al Magistraturii ar viza o eventuala neconstitutionalitate a unor acte normative, si nu un conflict juridic de natura constitutionala. Totodata, Curtea retine ca neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante poate fi stabilita numai in conditiile art. 146 lit. a) si d) din Constitutie, si nu in temeiul textului constitutional al art. 146 lit. e). Pe langa aceste aspecte, Curtea, avand in vedere divergentele de interpretare dintre partile aflate in conflict cu privire la notiunea de „avizare”, retine ca aceasta trebuie circumscrisa numai la actele normative care privesc in mod direct organizarea si functionarea autoritatii judecatoresti, precum modul de functionare al instantelor, cariera magistratilor, drepturile si obligatiile acestora etc., pentru a nu se ajunge la denaturarea rolului Consiliului Superior al Magistraturii.

2. Cu privire la nesolicitarea avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la actele normative bugetare ce vizeaza domeniul justitiei, se retine ca o atare critica este neintemeiata. Astfel, bugetele curtilor de apel si instantelor din circumscriptia acestora sunt supuse avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii, deci rezulta ca nu proiectul legii bugetului de stat este supus avizului Consiliului Superior al Magistraturii. Acesta avizeaza conform numai propunerile de bugete ale instantelor, iar Guvernul este cel competent in mod exclusiv sa decida asupra formei finale a proiectului legii bugetului de stat.
Acceptand teza sustinuta de Consiliul Superior al Magistraturii s-ar ajunge la situatia ca o institutie care are drept rol garantarea independentei justitiei sa stabileasca si sa cenzureze chestiuni care tin de gestionarea bugetului la nivel national, cu alte cuvinte ar realiza un control de oportunitate bugetara, ceea ce este inadmisibil. Cu privire la sustinerea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca
Reprezentata de Consiliul Superior al Magistraturii, pe de o parte, si autoritatea executiva, reprezentata de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, organ de specialitate al administratiei publice centrale de specialitate in subordinea Guvernului, pe de alta parte, motivat de faptul ca misiunile de audit efectuate de Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti si-au depasit atributiunile, se constata ca o atare sustinere este fara suport constitutional.
Eventuala depasire a limitelor de competenta ale misiunilor de audit nu reprezinta probleme de constitutionalitate, ci strict de legalitate, astfel incat raportul acestora poate fi cenzurat in fata instantelor de judecata. Rezulta deci ca nici sub acest aspect nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Consiliul Superior al Magistraturii si Ministerul Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Tinand cont cele de mai sus, Curtea urmeaza sa constate ca aspectele sesizate de presedintele Consiliului Superior al Magistraturii nu intrunesc elementele unui conflict juridic de natura constitutionala in sensul art. 146 lit. e) din Constitutie. Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 si 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,

Curtea Constitutionala
In numele legii
DECIDE:
Curtea Constitutionala constata ca aspectele sesizate de Consiliul Superior al Magistraturii nu intrunesc elementele unui conflict juridic de natura constitutionala in sensul art. 146 lit. e) din Constitutie.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, primului-ministru al Guvernului si ministrului justitiei si libertatilor cetatenesti si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 17 iunie 2009 si la aceasta au participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu,
Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Puskás Valentin Zoltán, Tudorel Toader, Augustin Zegrean, judecatori.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Károly