Refuz nelegal de furnizare a serviciilor de compensare si decontare a titlurilor de valoare

Potrivit Tribunalului de Prima Instanta, Clearstream a abuzat de pozitia sa dominanta pe piata furnizarii serviciilor primare de compensare si decontare pentru titlurile de valoare emise in Germania.


Informatii generale, cuprinse in decizia atacata a Comisiei Europene

Compensarea (clearing) si decontarea (settlement) sunt operatiuni complementare, ulterioare tranzactionarii titlurilor de valoare.

Compensarea are loc intre tranzactionare si decontare. Compensarea garanteaza ca vanzatorul si cumparatorul au cazut de acord asupra unei tranzactii identice si ca vanzatorul are dreptul sa vanda titlurile de valoare respective. Decontarea reprezinta transferul final al titlurilor de valoare si al fondurilor intre vanzator si cumparator, precum si inscrierile corespunzatoare in conturile de titluri de valoare.

Activitatile primare de compensare si decontare sunt efectuate de insasi institutia financiara care asigura custodia finala a titlurilor de valoare, in timp ce activitatile secundare de compensare si decontare sunt efectuate de intermediari, si anume de actori de pe piata, in special institutii de credit, diferite de institutia la care sunt pastrate in custodie titlurile de valoare.

Furnizorii de servicii de compensare si decontare pot fi clasificati in trei categorii: mai intai, depozitari centrali de titluri de valoare (Central Securities Depositories – CSD) care, in tara lor de origine, furnizeaza servicii primare de compensare si decontare a operatiunilor cu titluri de valoare care sunt depuse la acestia, putand sa ofere, de asemenea, servicii in calitate de intermediar in cadrul activitatilor de compensare si decontare transfrontaliere, in cazul in care depozitul primar de titluri de valoare se afla intr-o alta tara; in continuare, depozitarii centrali de titluri de valoare internationali (International Central Securities Depositories – ICSD), al caror principal obiect de activitate il reprezinta compensarea si decontarea intr-un mediu international si care recurg, in calitate de intermediari, la serviciile furnizate de CSD; in sfarsit, bancile care, deopotriva in calitate de intermediari, ofera clientilor lor servicii aferente operatiunilor cu titluri de valoare.

Clearstream International SA (CI) este o societate holding care detine Clearstream Banking AG (CBF), cu sediul la Frankfurt am Main (Germania), si Clearstream Banking Luxembourg SA (CBL). Grupul Clearstream furnizeaza servicii de compensare, decontare si custodie a titlurilor de valoare.

CBL si Euroclear Bank SA (EB), cu sediul in Bruxelles (Belgia), sunt singurii doi ICSD care, in prezent, isi desfasoara activitatea in Uniunea Europeana. In Germania, CBF este singura institutie financiara care, in calitate de CSD, are dreptul sa pastreze in custodie finala titluri de valoare emise in conformitate cu legea germana si sa furnizeze servicii primare de compensare si decontare pentru aceste titluri de valoare. CBF detine un monopol de fapt pe piata relevanta si, prin urmare, se afla in pozitie dominanta.

In anul 2004, Comisia a adoptat o decizie prin care a imputat CBF si CI faptul de a fi abuzat de pozitia lor dominanta, pe de o parte prin refuzul de a furniza in timp util servicii de compensare si decontare primare catre EB, facand dovada unei discriminari fata de EB, si, pe de alta parte, prin aplicarea unor preturi discriminatorii in raport cu EB. De asemenea, Comisia a dispus ca cele doua societati sa se abtina sa savarseasca pe viitor incalcarile constatate.


Hotararea Tribunalului

Impotriva deciziei Comisiei, CBF si CI au introdus o actiune la Tribunalul de Prima Instanta.

In hotararea pronuntata, Tribunalul precizeaza, mai intai, ca solicitantii de servicii de procesare post-tranzactionare nu sunt vanzatorii si cumparatorii propriu-zisi de titluri de valoare, acestia neavand niciun raport contractual cu depozitarul central de titluri de valoare. Astfel, clientii unui depozitar central de titluri de valoare sunt numai institutiile de credit si alti intermediari financiari. Prin urmare, solicitantii serviciilor de compensare si decontare oferite de CBF sunt depozitarii intermediari, precum CSD si ICSD, care se afla in imposibilitate de a furniza propriilor clienti serviciile aferente titlurilor de valoare emise in Germania in cazul in care nu dispun de serviciile furnizate de CBF.

In continuare, Tribunalul constata ca monopolul CBF de depozitare a titlurilor de valoare emise in conformitate cu legea germana determina un monopol al procesarii post-tranzactionare a operatiunilor cu aceste titluri de valoare. In aceasta privinta, Tribunalul aminteste ca serviciile de compensare si decontare sunt posibile numai in cazul titlurilor de valoare care fac obiectul unei custodii.

In ceea ce priveste problema daca CBF si CI au abuzat de pozitia lor dominanta, Tribunalul arata ca aceste societati nu au putut justifica cei doi ani de asteptare din partea EB pentru realizarea unei legaturi informatice care se incadreaza in practica uzuala a CBF, legatura care, in privinta clientilor sai, o deschide in mod normal in decursul catorva luni, situatie in care s-a regasit in special CBL. Tribunalul respinge explicatia oferita de CBF si de CI conform careia lipsa deschiderii accesului pentru EB s-a explicat prin faptul ca EB nu ar fi efectuat toate pregatirile necesare unei asemenea deschideri.

In ceea ce priveste afirmatia CBF si CI potrivit careia comportamentul acestora trebuie examinat prin prisma respingerii cererii de acces formulata de CBF si adresata Euroclear France cu privire la toate titlurile de valoare emise in Franta si cu privire la renegocierea integrala a raporturilor lor contractuale cu EB, Tribunalul aminteste ca, desi intreprinderile in pozitie dominanta pastreaza dreptul de a-si proteja interesele comerciale, acestea au totusi responsabilitatea specifica de a nu aduce atingere prin propriul comportament concurentei efective si nedenaturate in cadrul pietei comune.

Or, se impune constatarea ca furnizarea tardiva a serviciilor in discutie era de natura sa cauzeze EB un dezavantaj concurential. Prin urmare, reclamantele nu mai au posibilitatea sa justifice propriul comportament prin cele doua motive mentionate. Mai mult, intrucat aceste doua aspecte fusesera invocate la mai mult de un an de la data formularii de catre EB a cererii de acces, includerea lor in cadrul negocierilor privind acordarea accesului pentru EB poate fi calificata drept abuziva.

De asemenea, Tribunalul aminteste ca un comportament al unei intreprinderi in pozitie dominanta poate fi considerat abuziv in lipsa oricarei conduite ilicite. Argumentul invocat de reclamante potrivit caruia nu au urmarit un obiectiv anticoncurential nu produce asadar efecte asupra calificarii juridice a situatiei de fapt.

In sfarsit, Tribunalul arata ca domeniul serviciilor primare de compensare si decontare aferente tranzactiilor transfrontaliere pe care CBF le furnizeaza ICSD si CSD este echivalent. Prin urmare, facturarea unui pret mai ridicat pentru EB in raport cu CSD nationale pentru prestatii echivalente constituie aplicarea unui pret discriminatoriu interzis de dreptul comunitar al concurentei.
Avand in vedere aceste considerente, Tribunalul respinge in totalitate actiunea formulata de CBF si CI.

Impotriva hotararii Tribunalului se poate declara recurs, numai pentru motive de drept, la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, in termen de doua luni de la comunicarea acesteia.

Textul integral al Hotararii poate fi consultat AICI.