CCR: OUG privind deconcentratele este neconstitutionala. Actul normativ politizeaza functia publica

Decizia CCR a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-a constituit Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice.Prin decizia sa, CCR a admis exceptia invocata si a decis ca actul normativ criticat este neconstitutional.

Insa, din formularea si motivarea sesizarii rezulta explicit vointa autorilor acesteia de a supune controlului de constitutionalitate, pe langa legea de aprobare, insasi ordonanta de urgenta.

Asadar, Curtea a observat ca, in timp ce era sesizata cu obiectia de neconstitutionalitate a Legii pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 privind unele masuri de imbunatatire a activitatii administratiei publice, avand termen de solutionare la data de 7 octombrie 2009, Guvernul a adoptat, la 6 octombrie 2009, OUG nr. 105/2009, care a fost depusa in aceeasi zi la Senat, ca prima Camera sesizata, si a fost publicata tot pe 6 octombrie 2009 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 668.

Prin aceasta din urma ordonanta de urgenta, Guvernul a intervenit sub doua aspecte asupra Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, aprobata de Parlament prin legea care a fost supusa controlului de constitutionalitate:
a) in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 105/2009 a preluat in integralitatea sa reglementarea cuprinsa in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009;
b) a abrogat aceasta ordonanta de urgenta prin art. XIV alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105/2009.

Parlamentul a aprobat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 cu unele modificari prevazute la art. I punctele 1—7 si a introdus la art. II o noua reglementare cu privire la ocuparea unor posturi cuprinse in lege.

Curtea considera ca abrogarea unei ordonante de urgenta aprobate prin lege nu constituie un impediment in ceea ce priveste examinarea sesizarii de neconstitutionalitate.

Curtea observa, insa, ca solutia aleasa de Guvern de a emite, chiar in ziua premergatoare celei in care Curtea Constitutionala urma sa se pronunte asupra constitutionalitatii Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, o noua ordonanta de urgenta prin care abroga ordonanta de urgenta aprobata prin lege de Parlament, dar preia integral continutul acesteia, pune in discutie comportamentul constitutional de ordin legislativ al Executivului fata de Parlament si, nu in cele din urma, fata de Curtea Constitutionala.

Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea constata ca obiectia de neconstitutionalitate este intemeiata sub aspectul incalcarii prevederilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, pentru urmatoarele considerente:

• Autorii sesizarii sustin ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 afecteaza grav activitatea tuturor institutiilor publice ale statului vizate de acest act normativ, ceea ce contravine dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora „Ordonantele de urgenta (...) nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului (...)”.

“Deconcentratele sunt prelungiri in teritoriu ale ministerelor”

Atat in jurisprudenta Curtii Constitutionale, cat si in doctrina s-a considerat ca sunt institutii fundamentale ale statului acelea reglementate expres de Constitutie, in mod detaliat ori macar sub aspectul existentei lor, in mod explicit sau doar generic (institutiile cuprinse in titlul III din Constitutie, precum si autoritatile publice prevazute in alte titluri ale Legii fundamentale).

Printre institutiile fundamentale ale statului si care fac obiectul criticii de neconstitutionalitate a Legii de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 se identifica si „serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale”, prin raportare la art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia „Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale”.

In sensul art. 2 lit. j) din Legea-cadru a descentralizarii nr. 195/2006, „deconcentrarea” presupune „redistribuirea de competente administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice central catre propriile structuri de specialitate din teritoriu”. Serviciile publice deconcentrate reprezinta, asa cum se mentioneaza in doctrina, „prelungiri in teritoriu ale ministerelor”. Serviciile publice deconcentrate sunt structuri care indeplinesc atributii de putere publica.

Cat priveste intelesul sintagmei „afectare a regimului institutiilor fundamentale ale statului”, se au in vedere toate componentele care definesc regimul juridic al acestora — structura organizatorica, functionarea, competentele, resursele materiale si financiare, numarul si statutul personalului, salarizarea, categoria de acte juridice pe care le adopta etc.

OUG 37/2009 a afectat regimul juridic al deconcentratelor

Cu privire la sensul dispozitiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, ca „ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate daca «afecteaza», daca au consecinte negative, dar, in schimb, pot fi adoptate daca, prin reglementarile pe care le contin, au consecinte pozitive in domeniile in care intervin”.

In acest context, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009, asa cum a fost aprobata prin lege de catre Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce ii atrage neconstitutionalitatea.

Astfel, prin modificarile aduse de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 articolului 13 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si anexei la aceasta lege, au fost eliminate din categoria functionarilor publici de conducere functiile de „director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice central din unitatile administrativ-teritoriale”.

Potrivit art. III din aceasta ordonanta de urgenta, functiile publice, functiile publice specifice si posturile incadrate in regim contractual, care confera calitatea de conducator al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, precum si adjunctii acestuia se desfiinteaza. In locul acestor functii este instituita functia „director coordonator al serviciului public deconcentrat”, care va fi ajutat de unul sau mai multi adjuncti, in limita numarului de posturi care se desfiinteaza. Persoanele care urmeaza sa ocupe aceste functii sunt numite prin „act administrativ” al ordonatorului principal de credite in subordinea, in coordonarea sau sub autoritatea caruia functioneaza serviciul public deconcentrat respectiv si isi vor exercita functiile in baza unui „contract de management” incheiat cu ordonatorul principal de credite, pe o perioada de maximum 4 ani, contract asimilat „contractului individual de munca”.

Potrivit CCR, aceasta constructie juridica deficitara si confuza ridica problema statutului juridic al „directorului coordonator” si a naturii juridice a „contractului de management”.

Prin reglementarile sale, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 37/2009 „afecteaza” statutul juridic al unor functionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999 adoptata de Parlament in conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentala, potrivit carora statutul functionarilor publici se reglementeaza prin lege organica.

De altfel, prin intreg continutul reglementarii, Guvernul a intervenit intr-un domeniu pentru care nu avea competenta materiala, incalcand, astfel, dispozitiile art. 115 alin. (6) din Constitutie.

Curtea Constitutionala a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca viciul de neconstitutionalitate a unei ordonante simple sau ordonante de urgenta emise de Guvern nu poate fi acoperit prin aprobarea de catre Parlament a ordonantei respective.

In consecinta, legea care aproba o ordonanta de urgenta neconstitutionala este ea insasi neconstitutionala.

.