Ce presupune mostenirea testamentara?

Potrivit Codului Civil, orice persoana este capabila de a face testament, atat timp cat legea ii permite, conditiile de fond pentru a incheia un astfel de act referindu-se la capacitatea de a contracta, consimtamant, un obiect determinat si o cauza licita.

Prin testament se poate dispune fie de o fractiune din mostenire, fie de intreaga mostenire.

Felurile testamentului si conditiile sale de validitate

Iulia Iordache, notar public, precizeaza ca cele mai uzuale forme de testament sunt testamentul autentic (notarial) si testamentul olograf (scris in intregime, semnat si datat de mana testatorului).

“Testamentul autentic este de departe varianta cea mai sigura si cea mai eficienta pentru a asigura punerea in practica a dispozitiilor de ultima vointa ale testatorului. In primul rand pentru ca incheierea la notar confera prezumtia existentei discernamantului si a consimtamantului valabil exprimat al testatorului (pana la inscrierea in fals), astfel incat testamentul autentic este mai greu de atacat”, considera aceasta.

“In al doilea rand incheierea in forma autentica ii va asigura claritatea necesara continutului si a exprimarii. In al treilea rand, testamentul va fi ferit de pierderea/distrugerea fortuita sau provocata (prin depunerea in arhiva notariala, care este o arhiva publica, de stat), iar existenta testamentului autentic va fi inregistrata intr-un registru unic de testamente existent la nivel national”, specfica notarul.

Testamentul olograf, asa cum ii spune si numele, trebuie sa fie scris in intregime, semnat si datat de mana testatorului.

In opinia Iuliei Iordache, desi aceasta forma testamentara are avantajele sale (pastreaza mai bine secretul intocmirii sale, precum si al continutului, este mai ieftina, etc), dezavantajele fata de prima varianta sunt mari: persoanele care nu stiu sa scrie nu pot dispune astfel, neclaritatile in exprimare pot duce la vicierea vointei testatorului, testamentul poate fi ascuns sau distrus de mostenitorii nemultumiti. Dar, cel mai adesea, la acest testament este contestata scrierea de mana si lipsa discernamantului testatorului la data intocmirii sale. Pozitia mostenitorului care trebuie sa dovedeasca aceste doua chestiuni este foarte dificila intrucat existenta discernamantului testatorului la data intocmirii testamentului presupune dovedirea unei stari de fapt anterioare, greu de dovedit cu inscrisuri si martori iar cealalta presupune existenta mai multor “scripte de comparatie” (scrieri de mana ale defunctului), care, de multe ori, nu se gasesc.

Codul civil prevede ca testamentul mistic sau secret trebuie obligatoriu sa poarte semnatura testatorului, fie ca este redactat de acesta, fie ca este redactat de alta persoana.

Totodata, in Codul Civil se specifica faptul ca hartia in care s-au scris dispozitiile testatorului sau plicul in care este pus acesta trebuie sa fie sigilata.

Testatorul va prezenta in fata instantei competente testamentul strans si pecetluit sau il va sigila in fata judecatorului, declarand ca dispozitiile din acea hartie este testamentul sau.

In cazul in care testatorului ii este imposibil sa se prezinte in fata judecatorului, din cauza unei boli, atunci atunci prezentarea testamentului, pecetluirea lui si declaratia susmentionata, se vor face inaintea unui judecator numit in acest sens.
Judecatorul va intocmi un proces verbal pe hartia in care s-a scris testamentul, sau pe hartia care serveste drept plic, care va purta atat semnatura sa, cat si a celui caruia ii apartine testamentul.

Legea specifica faptul ca persoanele care nu stiu sa scrie nu pot face un astfel de testament

In Codul Civil sunt reglementate si unele cazuri speciale in care se poate apela la testamentele mistice. De exemplu, in cazul militarilor sau in cazul celor aflati pe mare.

Astfel, testamentele militarilor si ale indivizilor intrebuintati in armata sunt in orice tara valabil facute in prezenta unui cap de batalion sau de escadron, sau in prezenta oricarui alt ofiter superior, asistat de doi martori, sau in prezenta a doi comisari de razboi, sau in prezenta unui din comisari asistat de doi martori. Insa, un astfel de testament este nul dupa sase luni de la intoarcerea testatorului intr-un loc unde are libertatea de a testa cu formele ordinare.

Testamentele facute pe mare valabile cand sunt facute in prezenta ofiterului comandant sau, in lipsa acestuia, in prezenta acelui ce-l inlocuieste dupa ordinea serviciului, insa ambii trebuie asistati de ofiterul de administratie, sau de ofiterul ce indeplineste functiunile acestuia. Functionarii in prezenta carora se fac aceste testamente trebuie sa fie asistati de catre doi martori. Astfel de testamente se redacteza in doua exemplare.

Dupa intoarcerea vasului in tara sau intr-un port, cele doua exemplare originale ale testamentului inchise si pecetluite sau exemplarul original va fi trimis Ministerului de Interne, ce va face depozitul conform articolului precedent.

Indiferent de felul in care este intocmit, un notar este obligat sa constate starea actului si sa intocmeasca un proces-verbal in momentul procedurii succesorale.

Contestarea testamentului sau revocarea sa

Notarul Iulia Iordache mentioneaza ca orice testament poate fi contestat doar in instanta.

“Sansele de a obtine insa anularea unui testament autentic (notarial) sunt extrem de scazute, intrucat continutul acestuia a fost in prealabil supus unei verificari de legalitate de catre notarul in fata caruia a fost intocmit”, adauga aceasta.

De asemenea, Codul Civil prevede ca un testament nu poate fi revocat, in tot sau in parte, decat sau printr-un act legalizat de judecatoria competenta, care va cuprinde mutarea vointei testatorului sau printr-un testament intocmit ulterior.

Insa, un testament posterior care nu il revoca pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decat numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.

Totusi, in lege se specifica ca, daca cererea de revocare este intemeiata pe o injurie grava, facuta memoriei testatorului, actiunea va trebui sa fie intentata in curs de un an din ziua delictului.

Legatul si executorii testamentari

Legatul este o dispozitie testamentara prin care unul, mai multe, sau toate bunurile defunctului sunt lasate unei anumite persoane, care poate sa fie sau sa nu fie un mostenitor legal (ruda cu defunctul).

“Legatul nu poate fi dispus decat printr-un testament valabil incheiat, intr-una din formele prevazute de lege”, explica Iulia Iordache.

Codul Civil prevede ca orice legat pur si simplu da legatarului, din ziua mortii testatorului, un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentantilor sai. Cu toate acestea, legatul singular nu va putea intra in posesia lucrului legat, nici a pretinde fructele sau interesele, decat in ziua in care a facut cererea in judecata sau din ziua in care predarea legatului i s-a incuviintat de buna voie.

Daca printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, notarul va cita, in lipsa de mostenitori rezervatari, numai legatarul. De asemenea, daca testamentul este olograf sau mistic, se citeaza si mostenitorii legali. In ambele cazuri se va cita si executorul testamentar, daca a fost desemnat prin testament.

Unul dintre rolurile notarului se refera la a stabili calitatea mostenitorilor si legatarilor, intinderea drepturilor acestora, precum si compunerea masei succesorale.

Mostenitorilor le revine obligatia de a plati legatarul.

Lucrul legat se va preda cu accesoriile necesare, in starea in care se gasea la moartea donatorului.

In situatia in care lucrul legat a fost ipotecat pentru datoria succesiunii, sau chiar pentru alta datorie, sau supus dreptului de uzufruct, legatarul nu este tinut a libera lucrul de aceasta sarcina, decat numai daca testatorul l-a obligat expres la aceasta.

De asemenea, Codul civil prevede ca daca testatorul, nestiind, a legat un lucru strain, legatul este nul.

Legea specifica si faptul ca, in situatia in care legatul dat este un lucru nedeterminat, legatarul nu este obligat a da un lucru de calitatea cea mai buna, nu poate oferi insa nici lucrul cel mai rau.

Totodata, Codul civil prevede ca testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari, avand posibilitatea de a le da in posesiune fie o parte din averea sa, fie doar o parte din ea pentru o perioada de cel mult un an de la moartea sa.

In cazul in care se apeleaza la un notar, acesta are obligatia de a elibera un certificat constatator al acestei calitati.

Mostenitorul are posibilitatea de a-i scoate din posesiune pe legatari, oferindu-le sume indestulatoare pentru plata legatelor de lucruri mobile, sau justificand ca a platit aceste legate.

Nu poti fi executori testamentari femeile maritate, decat cu consimtamantul barbatului si minorii.

Rolul executorilor testamentari, prevazut de Codul Civil, presupune:
- punerea pecetilor, daca sunt si erezi minori, interzisi sau absenti;
-facerea inventarului bunurilor succesiunii in prezenta eredelui prezumtiv, sau in lipsa-i, dupa ce i s-au facut chemarile legiuite;
- cere vinderea miscatoarelor in lipsa de suma indestulatoare pentru plata legatelor;
- asigurarea ca testamentele sa se execute si, in caz de contestatie asupra executiei, ei pot sa intervina ca sa sustina validitatea lor.

De asemenea, la un an de la moartea testatorului, sunt obligati sa dea socoteala despre gestiunea lor, iar dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai.

Ce se intampla cand nu se respecta continutul testamentului?

“Asa cum se spune deseori in doctrina, testamentul, actul de ultima vointa al defunctului este precum un sac in care pot intra mai multe operatiuni juridice, cum ar fi: numirea unui executor testamentar, dispozitii privind inmormantarea, recunoasterea unui copil din afara casatoriei, iertarea unei datorii anterioare, legate, dezmosteniri, etc.”, precizeaza Iulia Iordache.

“Atunci cand vorbim despre dezmosteniri si legate, respectarea testamentului este asigurata intr-o mare masura de contrarietatea de interese dintre mostenitori. Cand este insa vorba despre conformitatea actiunilor executorului testamentar, ori de dispozitiile de ultima vointa privind inmormantare, sau alte chestiuni ce tin strict de dorintele “nemateriale” ale testatorului, singura garantie a respectarii acestora este buna credinta a celor chemati sa mosteneasca”, explica aceasta.

__

Iulia Iordache este notar public la biroul notarial public Iulia Iordache.