Salariul de baza negociat pe unitate al salariatilor transferati poate fi mai mare decat cel al salariatilor unitatii catre care are loc transferul

Dupa perfectarea actelor necesare (inclusiv dupa efectuarea formalitatilor de publicitate comerciala in Registrul comertului - data de la care se produc modificarile intervenite) cesionarul – angajatorul care preia salariatii - va fi obligat sa respecte contractul colectiv valabil la momentul transferului pana la data rezilierii sau expirarii valabilitatii sale², cu mentiunea ca prin acord intre acesta si reprezentantii salariatilor, clauzele respective pot fi renegociate dupa cel putin un an de la acea data, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora³.

S-a remarcat⁴ ca desi nu precizeaza, textul se refera la contractul colectiv incheiat la nivel de unitate, pentru ca numai in privinta acestuia partile transferului pot conveni privat. Insa, se arata in continuare ca, interesant aici este aspectul mentinerii conventiei colective mai mult de 1 an, in conditiile in care, de pilda, daca la data transferului, contractul era in preziua expirarii valabilitatii initiale, prin acord intre vechiul si noul detinator al intreprinderii, se poate ajunge la o mentinere pentru inca 1 an a aceluiasi contract, adica la o valabilitate a sa de 2 ani.

Potrivit unei opinii⁵, din perspectiva Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca⁶, care prevede in art. 3 regula negocierii anuale, nu sunt probleme de legalitate, dat fiind ca si legea are caracter organic, avand posibilitatea de a modifica o lege anterioara, mai cu seama una generala; dar chestiunea care surprinde este aceea ca legea dispune ca principiul fundamental al dreptului modern al muncii - cel al negocierilor colective - este inlaturat in mod Iegal, fie si temporar, cat timp acordul nu pare a avea forma clasica a negocierilor colective.

Nu impartasim cele exprimate mai sus si, de asemenea, nu „credem ca o revizuire a textului, in sensul in care sa se prevada expres ca prelungirea valabilitatii trebuie sa fie rezultatul negocierilor cu partenerii de dialog social ar fi benefica pentru respectul principiului enuntat”⁷, deoarece art. 9 alin. (2) din Legea nr. 67/2006 referitor la termenul de un an, trebuie privita ca fiind de stricta reglementare si aplicare, esenta ei fiind aceea de a da o noua forma de protectie salariatilor care, datorita noilor conditii social – economice ar fi mult mai slabi in situatia negocierilor, putand cadea mai usor victime arbitrarului patronal. Cu alte cuvinte, in ceea ce ne priveste, trebuie inteles ca negocierea colectiva este amanata numai pentru protectia salariatilor – acestui deziderat fiindu-i subordonat orice demers si intelegere.

In continuarea celor de mai sus, subliniem ca, in concordanta si cu art. 239 din Codul muncii care stipuleaza ca „prevederile contractului colectiv de munca produc efecte pentru toti salariatii, indiferent de data angajarii sau de afilierea lor la o organizatie sindicala”, art. 9 alin. (3) din Legea nr. 67/2006 arata ca „in situatia in care, in urma transferului, intreprinderea, unitatea sau o parte a acesteia nu isi pastreaza autonomia, iar contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil, salariatilor transferati li se va aplica acest contract, fiind vorba, deci tot de o forma de protectie speciala determinata de faptul ca cesiunea nu implica inghetarea cuantumului drepturilor transmise.

S-a exprimat opinia⁸ ca referirea ultimelor dispozitii la pierderea autonomiei angajatorului nu priveste numai absorbtia, ca modalitate a comasarii, caz in care, evident, s-ar aplica contractul colectiv de munca al persoanei juridice absorbante. „lpoteza este mult mai larga: chiar daca o intreprindere sau o unitate isi pastreaza personalitatea juridica, dar devine parte integranta a unei entitati „mama” si, deci, rationandu-se pe principii de drept, contractul colectiv de munca din cadrul acestei intreprinderi sau unitati ar trebui sa-si produca efectele in continuare, totusi, in aceeasi idee a protectiei salariatilor, legea dispune ca va fi aplicabil contractul colectiv de munca mai favorabil al cesionarului.”

In consecinta, daca la angajatorul cesionar, in contractul colectiv de munca sunt prevazute drepturi superioare pentru salariat fata de cele care se regaseau in cel contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii cedente, salariatul cedat va beneficia de drepturile mai favorabile iar, in masura in care, dimpotriva, drepturile salariatului de la unitatea cedenta erau mai mari, el va beneficia in continuare de acestea si la unitatea cesionara, fara ca astfel situatia sa sa fie discriminatorie in raport cu ceilalti salariati, atata vreme cat art. 169 din Codul muncii, instituie in favoarea salariatului cedat o norma specifica de protectie⁹.

Deci daca salariul de baza negociat pe unitate al salariatilor transferati este mai mare, la data transferului, decat cel al salariatilor unitatii la care acestia se transfera, primii vor beneficia, inca un an, de cel favorabil iar ceilalti vor ramane cu salariul avut. Evident, nimic nu impiedica pe angajatorul cesionar sa acorde si acestora salariul egal cu cel al salariatilor transferati, insa nu este obligat de niciun text legal.

NOTE:
__

¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
²V. Zanfir, op. cit., p. 41.
³Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 28.03.2006.
⁴V. Zanfir, Situatia juridica a salariatilor * in cazul transferului intreprinderii *, in „Raporturi de munca”, nr. 7/2006, p. 44.
⁵Ibidem.
⁶Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 19.05.1998, modificat ulterior de Codul muncii.
⁷V. Zanfir, op. cit., p. 44.
⁸A.G. Uluitu, lnadmisibilitatea, de regula, a clauzei penale in contractul individual de munca, in „Revista romana de dreptul muncii" nr. 2/2008, p. 32
⁹M. Volonciu, Transferul colectiv (integral), in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 2/2004, p. 47.