Dupa cum se stie, ansamblul drepturilor subiective si ale obligatiilor ce revin subiectelor raportului juridic de munca – angajator si salariat - reprezinta continutul acestuia, in timp ce obiectul este desemnat de conduita lor, ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor.
Desi, nici o dispozitie a Codului muncii
1 nu prevede posibilitatea schimbarii definitive a angajatorului, nici nu o interzice.
Singura prevedere expresa, de drept comun in materie, referitoare la
schimbarea definitiva a angajatorului este cea a art. 4 din Legea nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora
2, conform careia in cazul transferului intreprinderii, cedentul isi pierde calitatea de angajator in timp ce, concomitent, cesionarul o dobandeste.
Desi transferul a fost conceput, ca modalitate de modificare a contractului de munca pe calea cesiunii, nu trebuie sa deducem ca incetarea raportului de munca nu se produce ci, dimpotriva - imediat se va naste unul nou ca expresie a principiului stabilitatii in munca.
Pentru exprimarea individualitatii acestui transfer, doctrina din perioada anilor '70 il mentiona sugestiv printre alte cazuri de modificare definitiva a contractului de munca care
previne incetarea lui3.
Sediul materiei, in prezent il constituie art. 169 -170 din Codul muncii
4 si Legea nr. 67/2006.
Desprins ca o evolutie a transferului in interesul serviciului
5, utilizat des, inclusiv in legislatia actuala sub denumirea de transfer al intreprinderii sau de preluare – in cazul reorganizarii diferitelor structuri ale administratiei publice - terminologia „transfer colectiv” a fost consacrata relativ recent
6.
Acesta poate fi definit ca o trecere cu caracter definitiv a salariatilor carora le sunt afectate raporturile de munca de transferul intreprinderii, la un alt angajator, prin puterea legii, in scopul protectiei acestora fata de efectele social-economice si profesionale ale concedierii colective.
In cazul
transferului colectiv, pentru realizarea consensului, exista o obligatie speciala de informare, instituita in sarcina cedentului. Astfel, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 67/2006, dispune obligatia notificarii catre cesionar cu privire la
toate drepturile si obligatiile care urmeaza a fi transferate, anterior perfectarii actelor necesare.
Nerespectarea acesteia insa nu afecteaza transferul drepturilor si obligatiilor in raporturile cu salariatii, adica nu poate constitui, un motiv pentru ca cesionarul sa modifice defavorabil, ulterior transferului, continutul raporturilor de munca. In schimb, va putea conduce la anulabilitatea conventiei in situatia in care cesionarul probeaza ca, daca ar fi cunoscut situatia reala cu privire la nivelul drepturilor si obligatiilor salariatilor cedentului, nu ar fi realizat a transferul.
In vederea perfectarii transferului colectiv, conform art. 12 din Legea nr. 67/2006, cedentul si cesionarul, vor informa in scris cu cel putin 30 de zile reprezentantii salariatilor
7 ori pe fiecare dintre acestia, cu privire la:
a) data transferului sau data propusa pentru transfer;
b) motivele transferului;
c) consecintele juridice, economice si sociale ale transferului pentru salariati;
d) masurile preconizate cu privire la salariati;
e) conditiile de munca si de incadrare in munca.
Dupa perfectarea actelor necesare (inclusiv dupa efectuarea formalitatilor de publicitate comerciala in Registrul comertului - data de la care se produc modificarile intervenite)
cesionarul va fi obligat sa respecte contractul colectiv valabil la momentul transferului pana la data rezilierii sau expirarii valabilitatii sale8, cu mentiunea ca prin acord intre acesta si reprezentantii salariatilor,
clauzele respective pot fi renegociate dupa cel putin un an de la acea data, potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 67/2006
9.
Desi nu precizeaza, textul se refera la contractul colectiv incheiat la nivel de unitate, pentru ca numai in privinta acestuia partile transferului pot conveni privat. Interesant aici este aspectul mentinerii conventiei colective mai mult de 1 an, in conditiile in care, de pilda, daca la data transferului, contractul era in preziua expirarii valabilitatii initiale, prin acord intre vechiul si noul detinator al intreprinderii, se poate ajunge la o mentinere pentru inca 1 an a aceluiasi contract, adica la o valabilitate a sa de 2 ani. Trebuie inteles ca negocierea colectiva este amanata numai pentru protectia salariatilor – acestui deziderat fiindu-i subordonat orice demers si intelegere.
Art. 9 alin. (3) din Legea nr. 67/2006 arata ca „in situatia in care, in urma transferului, intreprinderea, unitatea sau o parte a acesteia nu isi pastreaza autonomia, iar contractul colectiv de munca aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil, salariatilor transferati li se va aplica acest contract, fiind vorba, deci tot de o forma de protectie speciala determinata de faptul ca cesiunea nu implica inghetarea cuantumului drepturilor transmise.
In consecinta, d
aca la angajatorul cesionar, in contractul colectiv de munca sunt prevazute drepturi superioare pentru salariat fata de cele care se regaseau in cel contractul colectiv de munca de la nivelul unitatii cedente, salariatul cedat va beneficia de drepturile mai favorabile iar, in masura in care, dimpotriva, drepturile salariatului de la unitatea cedenta erau mai mari, el va beneficia in continuare de acestea si la unitatea cesionara, fara ca astfel situatia sa sa fie discriminatorie in raport cu ceilalti salariati, atata vreme cat art. 169 din Codul muncii, instituie in favoarea salariatului cedat o norma specifica de protectie.
Schimbarea denumirii cesionarului nu poate duce la o solutie contrara, intrucat este vorba doar de o schimbare “de suprafata”. Aceasta nu afecteaza fondul problemei protectiei salariatilor in cazul transferului intreprinderii. Adica, in continuare, salariatii au acelasi drepturi (favorabile) de dinaintea transferului iar drepturile stabilite prin contractul colectiv se mentin, dupa cum sunt mai favorabile la cedent sau la cesionar.
Nici nu trebuie incheiate alte contracte individuale de munca in urma schimbarii denumirii cesionarului, dupa transfer.
In acest sens este si prevederea de la punctul 1 subpunctul 4 lit. a) din Metodologia Ministerului Muncii cu privire la intocmirea, completarea, pastrarea si evidenta carnetului de munca din 1976
10, inca in vigoare:
“Daca unitatea si-a schimbat denumirea se va scrie noua denumire cu ocazia primei schimbari intervenite in situatia profesionala a titularului, mentionanadu-se in continuare "fosta ............." (denumirea veche a unitatii)”.
Daca era vorba de noi contracte individuale de munca, se facea referire la acestea. Nu este cazul, intrucat se schimba denumirea si nu, in esenta, noul angajator (cesionar). Este similara situatia cu aceea a schimbarii numelui unei persoane – se schimbã numele dar ramane acelasi CNP.
__
Note:
1Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
2Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 276 din 28.03.2006.
3A se vedea S. Ghimpu, Gh. Mohanu, Garantii ale stabilitatii in munca, Editura Politica, Bucuresti, 1977, p. 82-83.
Redam aceste articole reglementate de Codul muncii:
„Art. 169. - (1) Salariatii beneficiaza de protectia drepturilor lor in cazul in care se produce un transfer al intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia catre un alt angajator, potrivit legii.
(2) Drepturile si obligatiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munca existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.
(3) Transferul intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individuala sau colectiva a salariatilor de catre cedent ori de catre cesionar.
4Art. 170 - Cedentul si cesionarul au obligatia de a informa si de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor cu privire la implicatiile juridice, economice si sociale asupra salariatilor, decurgand din transferul dreptului de proprietate”.
5A se vedea A. Cioriciu, Consideratii generale privind complexitatea si utilitatea actuala a transferului, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 1/2007, p. 75 -76.
6M. Volonciu, Transferul colectiv (integral), in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 2/2004, p. 43.
7M. Volonciu, op. cit., p.45.
8V. Zanfir, op. cit., p. 41.
9A se vedea N. Voiculescu, Legislatie comunitara, nationala si jurisprudenta privind protectia salariatilor in cazul transferului intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, in „Revista romana de dreptul muncii”, nr. 1/2006, p. 22.
10Publicat in Buletinul Oficial nr. 76 din 29.07.1976.
Comentarii articol (0)