Hotararea CEDO in Cauza Constantin si Stoian impotriva Romaniei

(Cererile nr. 23.782/06 si 46.629/06)
In Cauza Constantin si Stoian impotriva Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din: Josep Casadevall, presedinte, Corneliu Birsan, Boštjan M. Zupanèiè, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, judecatori, si Stanley Naismith, grefier adjunct de sectie, dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 8 septembrie 2009,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:


Procedura

1. La originea cauzei se afla doua cereri (nr. 23.782/06 si 46.629/06) indreptate impotriva Romaniei, prin care 2 cetateni ai acestui stat, domnii Marius-Georgian Constantin si Florin Stoian (reclamantii), au sesizat Curtea la 1 iunie 2006 si, respectiv, 9 noiembrie 2006, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantii au fost reprezentati de domnul Niculae Constantin (primul reclamant) si de domnul Nicolae Traistaru (al doilea reclamant), avocati in Bucuresti. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. La 12 februarie 2008, presedintele Sectiei a treia a hotarat sa comunice Guvernului plangerile avand ca obiect lipsa unui proces echitabil (art. 6 § 1, 2 si 3 din Conventie) si folosirea agentilor provocatori. Intemeindu-se pe dispozitiile art. 29 § 3 din Conventie, acesta a hotarat, de asemenea, ca admisibilitatea si fondul sa fie examinate impreuna.

In Fapt

I. Circumstantele cauzei
4. Reclamantii s-au nascut in anul 1979 si, respectiv, in anul 1971. Primul reclamant locuieste in Bucuresti, iar al doilea in Afumati, judetul Ilfov.
5. La 11 noiembrie 2003, procurorul a inceput urmarirea penala impotriva lui „George” si a lui „Florin”, identificati ulterior ca fiind reclamantii, pe baza unor informatii potrivit carora acestia faceau trafic de droguri. Nu au fost precizate alte detalii in rezolutia de incepere a urmaririi penale emisa de procuror.

A. Evenimentele din 18 noiembrie 2003
6. La 18 noiembrie 2003, Directia de combatere a crimei organizate si antidrog din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane (politia) a solicitat o autorizatie de la parchet pentru folosirea unui investigator sub acoperire si pentru obtinerea a doua grame de heroina in vederea dovedirii pretinsei implicari a reclamantilor in traficul de droguri. Aceasta a facut trimitere la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri (Legea nr. 143). In aceeasi zi, sectia de combatere a criminalitatii organizate si a traficului de droguri a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti (parchetul) a autorizat operatiunea pentru 10 zile si a acordat cele doua grame de heroina investigatorului acoperit (denumit Alex 1 in cadrul procedurii interne).
7. Politia a stabilit operatiunea de supraveghere in parcarea de la McDonaldʼs Dristor (Bucuresti), unde urma sa se desfasoare operatiunea de trafic. Intre timp, G.M., un colaborator al politiei (denumit Alex 2 in cadrul procedurii interne) a stabilit o intalnire cu primul reclamant, pe care il cunoscuse anterior.
8. La ora 13,45, Alex 1 a sosit cu masina in zona parcarii impreuna cu Alex 2. Primul reclamant si un alt barbat se aflau intr-o alta masina. Alex 2 a iesit din masina si s-a apropiat de reclamant; trebuia sa ii spuna ca Alex 1, pe care reclamantul nu il cunostea, dorea sa cunoasca o persoana care ii putea vinde doua grame de heroina. Dupa o scurta discutie, Alex 2 s-a intors insotit de primul reclamant; apoi, acesta din urma a plecat cu masina impreuna cu Alex 1. Politia a urmarit masina pana cand aceasta a oprit in fata unui bloc pe str. Zizin. Reclamantul a telefonat de pe telefonul mobil al lui Alex 1. A iesit din masina si a intrat in cladire, unde a ramas timp de 10—15 minute. Apoi, s-a intors cu al doilea reclamant la masina lui Alex 1. Primul reclamant s-a asezat pe scaunul din dreapta din fata, in timp ce al doilea reclamant a ramas in picioare aproape de usa dreapta din fata a masinii. Alex 1 i-a dat bani primului reclamant; acesta din urma i-a dat banii celui de-al doilea reclamant, care i-a luat si a plecat.
9. In acel moment, politistii au iesit din masinile lor si au strigat: „Politia, stati pe loc!”. Al doilea reclamant a inceput sa fuga, abandonandu-si geaca si banii. A reusit sa scape intrand in una dintre cladirile invecinate.
10. Primul reclamant a fost legitimat si perchezitionat.
Șaisprezece tablete de metadona au fost gasite asupra sa. Acesta a admis ca tabletele ii apartineau si a declarat ca era un toxicoman care urma o cura de dezintoxicare si ca era autorizat sa ia metadona. Un pachet mic continand 1,5 g de heroina era vizibil in masina in apropiere de schimbatorul de viteze. Politistii l-au confiscat.
11. In aceeasi zi, s-a efectuat o perchezitie in apartamentul de unde venise al doilea reclamant si in care acesta locuia cu S.F., concubina sa. Nu s-au gasit droguri.
12. Primul reclamant a fost retinut pentru 24 de ore, dar a fost eliberat la 19 noiembrie 2003. In timpul retinerii, acesta a fost dus la spital, sub suspiciunea ca ar fi inghitit un pachet de heroina. Tratamentul nu a confirmat suspiciunile.
13. Al doilea reclamant a fost depistat la 18 mai 2004, dupa ce a fost recunoscut pe strada de Alex 1. Acesta a fost retinut de politie. La 20 mai 2004, Tribunalul Bucuresti a dispus arestarea sa preventiva pentru 30 de zile. Ulterior, arestarea sa preventiva a fost prelungita de tribunal la fiecare 30 de zile pana la finalizarea procedurii in fata primei instante.

B. Declaratiile reclamantilor in cursul urmaririi penale
14. La 18 noiembrie 2003, primul reclamant a dat o declaratie la politie, in prezenta unui aparator. Acesta a recunoscut ca a intermediat vanzarea de droguri dintre Alex 1 si al doilea reclamant. A declarat ca a luat banii de la Alex 1 si i-a dat celui de-al doilea reclamant, care apoi a pus o punga mica cu heroina in apropierea schimbatorului de viteze. A declarat, de asemenea, ca a obtinut tabletele de metadona de la o asistenta medicala din Spitalul Bagdasar in schimbul unui pachet de cafea.
15. Dosarul de urmarire penala contine o a doua declaratie asemanatoare, care nu este datata si care este semnata numai de primul reclamant. Acesta a declarat ca i-a fost luata in aceeasi zi, la momentul arestarii sale.
16. Cu toate acestea, in ziua urmatoare, in prezenta aparatorului sau, primul reclamant si-a schimbat pozitia si a declarat in fata Tribunalului Bucuresti ca nu era traficant de droguri si ca nu se mai drogase de 2 ani. A declarat, de asemenea, ca G.M. i-a cerut sa il determine pe al doilea reclamant sa iasa din casa acestuia si sa mearga pana unde se afla politia. A acceptat sa colaboreze numai pentru ca a inteles ca era o operatiune sub acoperire a politiei. Acesta a afirmat in continuare ca a avut loc un schimb de bani pentru o punga mica intre Alex 1 si al doilea reclamant. A confirmat, de asemenea, ca cele 16 tablete de metadona erau pentru propria utilizare si ca le-a obtinut fara reteta.
17. La momentul audierii de catre procuror, la 5 si 7 iulie 2004, primul reclamant a adoptat aceeasi pozitie ca in fata tribunalului. A explicat ca a dat declaratia din 18 noiembrie 2003 crezand ca va fi parte in ancheta penala doar in calitate de martor, nu ca acuzat.
18. La 19 mai 2004, al doilea reclamant i-a declarat procurorului ca el nu i-a inmanat nimic primului reclamant, ca nu stia ce continea micul pachet gasit in masina si ca a acceptat sa il insoteasca pe primul reclamant la masina numai pentru ca acesta din urma i-a spus celui de-al doilea reclamant ca avea bani pentru S.F., concubina celui de-al doilea reclamant. A declarat, de asemenea, ca, la acel moment, nu stia ca S.F. era traficanta de droguri. La 1 martie 2004, S.F. a fost, de asemenea, arestata pentru trafic de droguri in cadrul unei investigatii separate.
19. Al doilea reclamant si-a mentinut declaratiile anterioare la 20 mai 2004 in fata Tribunalului Bucuresti si la 7 iulie 2004 in cursul unei audieri in fata procurorului.
20. La 12 iulie 2004, parchetul i-a trimis in judecata pe reclamanti pentru savarsirea infractiunilor de detinere si trafic ilicit de droguri periculoase conform Legii nr. 143. Acesta a stabilit, pe baza dovezilor adunate, ca al doilea reclamant daduse punga mica de heroina primului reclamant, care i-o inmanase lui Alex 1, si ca in schimb Alex 1 ii daduse banii, pe care acesta i-a predat apoi celui de-al doilea reclamant.
21. Procurorul a observat ca primul reclamant a fost gasit vinovat pentru savarsirea infractiunii de detinere si consum de droguri in 2001 si ca al doilea reclamant nu avea cazier judiciar.

C. Procedura in fata Tribunalului Bucuresti
22. Reclamantii au fost audiati la 7 septembrie 2004. Primul reclamant a reiterat ca a acceptat sa il contacteze pe al doilea reclamant numai ca urmare a faptului ca fusese informat despre operatiunea sub acoperire a politiei. Al doilea reclamant si-a mentinut pozitia si a negat savarsirea infractiunii de trafic de droguri.
23. Investigatorul sub acoperire si colaboratorul politiei au sustinut versiunea procurorului cu privire la fapte si au afirmat ca primul reclamant nu fusese instiintat in legatura cu operatiunea politiei.
24. Unii dintre martorii care dadusera declaratii nefavorabile in privinta reclamantilor pe parcursul urmaririi penale si-au schimbat declaratiile in fata instantei si au pretins ca au semnat fara sa citeasca declaratiile redactate in intregime de catre politisti.
25. In sedinta publica din 20 mai 2005, dupa mai multe adrese ramase fara raspuns din partea parchetului, avocatii reclamantilor nu au mai insistat pentru obtinerea de informatii cu privire la ceea ce s-a intamplat cu pachetul de heroina acordat lui Alex 1 in vederea desfasurarii operatiunii sub acoperire.
26. La 25 mai 2005, Tribunalul Bucuresti a pronuntat sentinta de achitare a reclamantilor. Acesta a considerat ca elementele din dosar indicau faptul ca, la 18 noiembrie 2003, politia a incercat sa provoace o vanzare de droguri si a esuat. In consecinta, heroina primita de Alex 1 de la parchet a fost plasata in masina pentru a dovedi pretinsa savarsire a infractiunii. Tribunalul a observat, de asemenea, ca urmarirea penala a fost pornita nelegal, la 11 noiembrie, deoarece la data respectiva nu existau informatii relevante cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, iar faptele care erau cercetate au avut loc abia la 18 noiembrie. In plus, tribunalul a observat ca schimbul de bani pentru droguri nu era dovedit si ca martorii nu puteau sustine versiunea procurorului. Tribunalul a dispus
punerea in libertate a celui de-al doilea reclamant.

D. Procedura in caile de atac
27. La 3 octombrie 2005, procedura in apel a debutat in fata Curtii de Apel Bucuresti, ca urmare a apelului formulat de parchet. Curtea de apel a ascultat concluziile procurorului si ale avocatilor reclamantilor. Reclamantii au beneficiat de dreptul de se adresa instantei in temeiul ultimului cuvant al inculpatului.
Nu au fost solicitate alte probe de catre parti si nici nu au fost administrate alte probe de catre instanta.
28. La 10 octombrie 2005, curtea de apel l-a condamnat pe primul reclamant la 7 ani inchisoare, iar pe al doilea reclamant la 6 ani inchisoare. Instanta a considerat ca ar fi trebuit sa i se acorde mai multa importanta descrierii detaliate a evenimentelor facuta de investigatorul acoperit si de colaborator, deoarece se corobora cu rapoartele politiei cu privire la arestarea in flagrant delict si astfel declaratiile acestora reflectau adevarul. Instanta a decis ca primul reclamant nu a spus adevarul in declaratiile sale si ca acesta a pretins ca a fost instiintat despre actiunea sub acoperire a politiei numai pentru ca stia din propria experienta ca legea proteja colaboratorii. Aceasta a concluzionat, de asemenea, ca scopul celui de-al doilea reclamant a fost sa tergiverseze cercetarile. Instanta a considerat schimbarea pozitiei martorilor drept dovada a releicredinte a acestora.
Curtea de apel a anulat interpretarea tribunalului privind utilizarea mijloacelor de constrangere dupa cum urmeaza:
„Curtea apreciaza ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile articolului 68 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, asa cum in mod gresit a retinut instanta de fond, cat timp nu a rezultat din probele administrate in cauza ca inculpatul Constantin Marius Georgian a fost amenintat sau constrans sa savarseasca fapta. De asemenea, nu a rezultat ca inculpatul a fost determinat de organele de politie sa savarseasca infractiunea, [...] a fost de acord sa intermedieze vanzarea de droguri [...], insa in fata instantei nu a mai recunoscut rolul sau de intermediar.”
Instanta s-a pronuntat cu privire la argumentele referitoare la originea heroinei gasite dupa cum urmeaza:
„[...] Constantin Marius Georgian in persoana a declarat, la momentul prinderii sale de catre politie si in declaratiile ulterioare, ca drogurile gasite in masina i-au fost date de catre Stoian Florin, in schimbul sumei de 6.000.000 ROL.”
29. Primul reclamant a fost condamnat si pentru posesia ilegala a 16 tablete de metadona.
30. Instanta a dedus arestarea preventiva a celui de-al doilea reclamant de la „19 mai 2004 la 25 mai 2004”. De asemenea, aceasta a confiscat, in temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143, cele 8 tablete de metadona si 1,48 g de heroina ramase, in urma testelor de laborator, de la primul si, respectiv, al doilea reclamant.
31. La 11 mai 2006, Inalta Curte de Casatie si Justitie a confirmat condamnarea, in urma judecarii recursului declarat de reclamanti.
De asemenea, aceasta a corectat eroarea materiala din hotararea pronuntata in apel, cu privire la arestarea preventiva a celui de-al doilea reclamant si, printr-o incheiere interlocutorie din 14 iulie 2006, a constatat ca acesta a fost retinut de la 19 mai 2004 la 25 mai 2005.

E. Alte proceduri
32. La 7 iulie 2004, la 2 iunie si la 16 august 2006, reclamantii au depus o plangere penala impotriva lui G.C., a procurorilor responsabili de anchetarea lor, a investigatorului acoperit si a martorilor, sustinand ca acestia au depus marturie mincinoasa in fata autoritatilor insarcinate cu cercetarea penala. In plus, in plangerea din 7 iulie 2004, primul reclamant s-a plans ca mai multe probe aduse de el au disparut din materialul de urmarire penala. La 11 octombrie 2004, la 23 mai si la 13 iunie 2007, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva lui G.C si a lui Alex 1. La 25 februarie 2008, Parchetul de langa Tribunalul Bucuresti a pronuntat o rezolutie similara cu privire la martori.

II. Dreptul intern si international relevant
33. Art. 68 din Codul de procedura penala prevede dupa cum urmeaza:
ARTICOLUL 68
„(1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe.
(2) De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.”
34. Dispozitiile relevante din Legea nr. 143 dispun dupa cum urmeaza:
ARTICOLUL 1
„In prezenta lege termenii si expresiile de mai jos au urmatorul inteles:
[...]
k) investigatori acoperiti: politisti special desemnati sa efectueze, cu autorizarea procurorului, investigatii in vederea strangerii datelor privind existenta infractiunii si identificarea faptuitorilor si acte premergatoare, sub o alta identitate decat cea reala, atribuita pentru o perioada determinata.”

ARTICOLUL 21
„(1) Procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost savarsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute in prezenta lege.”

ARTICOLUL 22
„(1) Politistii din formatiunile de specialitate, care actioneaza ca investigatori acoperiti, precum si colaboratorii acestora pot procura droguri, substante chimice, esentiale si precursori, cu autorizarea prealabila a procurorului, in vederea descoperirii activitatilor infractionale si a identificarii persoanelor implicate in astfel de activitati.
(2) Actele incheiate de politistii si colaboratorii acestora, prevazuti la alin. (1), pot constitui mijloace de proba.”
35. Textele Consiliului Europei privind utilizarea tehnicilor speciale de investigatie sunt detaliate in Ramanauskas impotriva Lituaniei (MC), nr. 74.420/01, pct. 35—37, CEDO 2008-... .

In drept

I. Conexarea cauzelor
36. Avand in vedere caracterul similar al cauzelor atat in fapt, cat si in drept, Curtea considera necesar sa le conexeze si sa le examineze impreuna.

II. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie
37. Reclamantii s-au plans ca nu au beneficiat de un proces echitabil in cadrul procesului penal desfasurat impotriva lor, pretinzand o incalcare a art. 6 § 1, 2 si a art. 6 § 3 a), b) si c) din Conventie, care dispun dupa cum urmeaza:
„1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta, atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita.
3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;”.
38. In special, reclamantii s-au plans ca au fost determinati sa savarseasca o fapta penala de catre investigatorul acoperit si de colaboratorul acestuia, care au actionat ca agenti provocatori.
39. Acestia au considerat ca procurorul nu a respectat cerintele procedurale la momentul emiterii rechizitoriului; ca acuzarea s-a bazat pe probe adunate prin presiuni asupra martorilor pentru a depune marturie mincinoasa; ca primul reclamant nu a fost asistat de un aparator atunci cand a facut prima declaratie si atunci cand procurorul l-a informat cu privire la acuzatiile aduse la 18 noiembrie 2003 si nu a fost citat in mod corespunzator in cursul investigatiilor; si ca al doilea reclamant nu a fost informat despre actele de urmarire penala intre 18 noiembrie 2003 si 19 mai 2004.
40. De asemenea, acestia s-au plans de modul in care Curtea de Apel a schimbat interpretarea faptelor, fara sa readministreze probele si fara sa clarifice provenienta banilor dati de Alex 1 sau ce s-a intamplat cu banii si cele doua grame de heroina acordate de procuror investigatorului acoperit. De asemenea, al doilea reclamant a precizat ca curtea de apel nu a dispus examinarea amprentelor de pe punga de heroina pentru a stabili daca acesta atinsese punga respectiva.
41. In plus, primul reclamant s-a plans ca fusese autorizat sa detina metadona in calitate de consumator de droguri aflat in  cura de dezintoxicare si a fost astfel condamnat pentru o infractiune pe care nu o savarsise.
42. In cele din urma, reclamantii s-au plans ca modul in care curtea de apel a interpretat probele le-a incalcat dreptul la prezumtia de nevinovatie.
A. Cu privire la admisibilitate
43. Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din Conventie. De asemenea, Curtea constata ca acesta nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarata admisibil.

B. Cu privire la fond
1. Argumentele partilor
a) Guvernul
44. Guvernul a afirmat ca un sistem care sa permita operatiuni sub acoperire ale politiei exista si in alte tari europene si era recomandat de Consiliul Europei si de Uniunea Europeana in anumite situatii.
45. In ceea ce priveste faptele din prezenta cauza, Guvernul a negat utilizarea mijloacelor de constrangere din partea politiei, argumentand ca informatiile detinute inainte de operatiunea sub acoperire au aratat ca primul reclamant fusese predispus la savarsirea unei fapte penale [s-a facut trimitere la Cauza Sequeira impotriva Portugaliei (dec.), nr. 73.557/01, CEDO 2003-VI]. Guvernul a subliniat ca al doilea reclamant nu a avut niciun contact direct cu investigatorul acoperit.
46. Guvernul admite ca se pare ca primul reclamant a fost interogat o data de catre procuror in absenta aparatorului sau. Cu toate acestea, considera ca dreptul la aparare al reclamantului nu a fost incalcat prin faptul respectiv, deoarece acesta nu a facut declaratii incriminatoare. In plus, considera ca episodul respectiv a ramas un episod izolat, intrucat reclamantul a fost asistat de aparatorul sau pe parcursul celorlalte audieri mai complexe.
De asemenea, Guvernul a subliniat ca al doilea reclamant nu a fost informat cu privire la investigatii, deoarece acesta s-a ascuns de la 18 noiembrie 2003 pana in mai 2004.
47. Guvernul a respins sustinerile cu privire la un proces inechitabil in fata curtii de apel. Potrivit acestuia, instanta a oferit o interpretare detaliata a probelor si a explicat amanuntit concluziile la care a ajuns. In plus, decizia a fost confirmata de Inalta Curte de Casatie si Justitie. In afara de aceasta, spre deosebire de Cauza Teixeira de Castro impotriva Portugaliei (9 iunie 1998, Culegere de hotarari si decizii, 1998-IV), in speta, instantele nu si-au intemeiat decizia numai pe marturiile investigatorilor sub acoperire. Reclamantii au fost audiati de tribunal (Guvernul a facut trimitere, a contrario, la Cauza Ilisescu si Chiforec impotriva Romaniei, nr. 77.364/01, 1 decembrie 2005) si au avut posibilitatea de a supune investigatorul acoperit unui interogatoriu (a se vedea, a contrario, Danila impotriva Romaniei, nr. 53.897/00, 8 martie 2007). Potrivit Guvernului, era suficient ca prima instanta sa examineze probele in mod direct.
48. Guvernul a subliniat ca, in ceea ce priveste originea drogurilor, curtea de apel a clarificat indoielile, deoarece a stabilit ca pachetul a fost dat lui Alex 1 de catre al doilea reclamant in schimbul banilor. In plus, Guvernul a afirmat ca aparatorii reclamantilor nu au solicitat probe suplimentare in fata curtii de apel.
49. De asemenea, Guvernul a afirmat ca atat instantele, cat si procurorii au examinat sustinerile reclamantilor cu privire la mijloacele de constrangere din partea agentilor de politie si le-a respins prin pronuntarea de decizii motivate in mod corespunzator.
50. In cele din urma, Guvernul a argumentat ca primul reclamant nu a prezentat o reteta valabila pentru metadona. In orice caz, instanta de apel si cea de recurs i-au raspuns cererii.
b) Reclamantii
51. Primul reclamant a reiterat ca a fost informat chiar de la inceput despre operatiunea sub acoperire si ca i s-a solicitat colaborarea la organizarea unui flagrant pentru cel de-al doilea reclamant. Potrivit acestuia, Alex 1 a actionat ca agent provocator si a folosit cele doua grame de heroina ca sa le insceneze fapta reclamantilor. Acesta a subliniat ca instantele nu au putut sa stabileasca ce s-a intamplat cu heroina respectiva. In cele din urma, el a sustinut ca a prezentat o autorizatie valabila pentru posesia de metadona la momentul respectiv.
52. Al doilea reclamant nu si-a prezentat argumentele in termenul stabilit de Curte.

2. Motivarea Curtii
53. Curtea observa ca, pentru a contesta caracterul echitabil al procesului, reclamantii au prezentat doua argumente. In primul rand, acestia au sustinut ca au savarsit infractiunea numai din cauza interventiei agentilor provocatori, primul reclamant pretinzand ca a stiut despre operatiunea sub acoperire a politiei, iar al doilea reclamant ca a acceptat sa il insoteasca pe primul reclamant la masina numai pentru a primi banii concubinei sale. In al doilea rand, acestia au sustinut ca, la momentul condamnarii lor, curtea de apel nu a efectuat o examinare amanuntita a probelor.
54. Curtea reaminteste jurisprudenta sa recenta privind art. 6 in care a dezvoltat conceptul de inscenare ca fiind distinct de folosirea tehnicilor legale ale activitatilor sub acoperire si a reafirmat obligatia instantelor interne de a efectua o examinare atenta a materialului de urmarire penala atunci cand un acuzat invoca utilizarea mijloacelor de constrangere din partea agentilor de politie. In acest context, Curtea a stabilit, de asemenea, ca functia sa in temeiul art. 6 § 1 nu este sa determine daca anumite probe au fost obtinute in mod nelegal, ci, mai degraba, sa examineze daca o asemenea „nelegalitate” a avut drept consecinta incalcarea altui drept protejat de Conventie; astfel, trebuie sa examineze calitatea evaluarii de catre instantele interne a pretinsei inscenari si sa se asigure ca acestea au respectat in mod corespunzator drepturile acuzatului la aparare, in special respectarea principiului contradictorialitatii si de egalitate a armelor [a se vedea Ramanauskas, citata anterior, pct. 49—61, Malininas impotriva Lituaniei, nr. 10.071/04, pct. 34—35, 1 iulie 2008, si Bykov impotriva Rusiei (MC), nr. 4.378/02, pct. 88—93, 10 martie 2009].
55. Pentru a constata daca agentul de politie sub acoperire s-a limitat la „investigarea activitatii infractionale intr-un mod in principal pasiv” in prezenta cauza (a se vedea Ramanauskas, citata anterior, pct. 55), Curtea tine seama de urmatoarele consideratii. Nimic din trecutul reclamantilor nu a sugerat o predispozitie spre traficul de droguri. Doar faptul ca unul dintre ei era un consumator de droguri condamnat (a se vedea pct. 21) nu poate schimba concluzia Curtii. Curtea observa ca procurorul nu a oferit detalii si nici nu s-a referit la vreo proba obiectiva, cu privire la pretinsul comportament infractional al reclamantilor, in decizia sa de incepere a urmaririi penale. In plus, nu s-a gasit heroina in posesia primului reclamant sau in casa celui de-al doilea reclamant (a se vedea pct. 10—12).
56. De asemenea, Curtea observa ca partile au oferit interpretari diferite ale evenimentelor care au avut loc la 18 noiembrie 2003. Potrivit Guvernului, primul reclamant a acceptat sa intermedieze schimbul intre investigatorul acoperit, a carui identitate nu o cunostea, si al doilea reclamant, iar drogurile gasite in masina agentului proveneau din schimbul respectiv. Cu toate acestea, pretinzand provocarea din partea politiei, primul reclamant a declarat ca a fost informat cu privire la operatiunea sub acoperire, in timp ce al doilea reclamant a pretins ca a fost indus in eroare sa accepte banii; ambii reclamanti sustin ca cele doua grame de heroina gasite de politisti erau cele care au fost acordate de parchet pentru operatiunea sub acoperire.
57. In lumina acestei controverse si sub rezerva rolului sau subsidiar cu privire la interpretarea probelor, Curtea va examina daca reclamantii au putut sa conteste in mod eficient aspectul provocarii (a se vedea Ramanauskas, pct. 60—61, si Malininas, pct. 34, ambele citate anterior).
58. Tribunalul a hotarat ca probele obtinute de la reclamanti, investigatorul acoperit si martori au confirmat ca a existat provocare din partea politiei si, prin urmare, a achitat reclamantii pentru acest motiv.
59. Cu toate acestea, pe baza acelorasi probe, curtea de apel a anulat sentinta si i-a condamnat pe reclamanti pentru trafic de droguri. Procedand astfel, curtea de apel nu a audiat persoanele carora li s-au luat declaratii in fata procurorului si a tribunalului. Aceasta a acordat mai multa importanta declaratiilor obtinute de procuror si a considerat ca declaratiile date in fata instantei nu au fost conforme cu realitatea.
60. Curtea reitereaza ca, atunci cand i se solicita unei curti de apel sa examineze cauza in fapt si in drept si sa se pronunte cu privire la aspectul vinovatiei sau nevinovatiei reclamantului, precum in cazul de fata, aceasta nu poate, in ceea ce priveste procesul echitabil, sa stabileasca faptele in mod corespunzator fara o examinare directa a probelor prezentate in persoana de catre reclamant, in cazul in care acesta sau aceasta sustine ca nu a savarsit fapta presupusa a constitui infractiune (a se vedea Danila impotriva Romaniei, nr. 53.897/00, pct. 35, 8 martie 2007). In prezenta cauza, curtea de apel nu a examinat nicio proba si nici nu a audiat in mod direct reclamantii cu privire la fondul acuzatiilor; faptul ca reclamantii nu au solicitat in mod expres examinarea unor probe suplimentare de catre curtea de apel, dupa cum a subliniat Guvernul, nu impiedica instanta respectiva sa ia masuri pozitive in acest sens (a se vedea Danila, citata anterior, pct. 41). De asemenea, ultimul cuvant al reclamantilor in fata instantei nu poate fi echivalat cu dreptul acestora de a fi audiati de instanta in timpul procesului (a se vedea Constantinescu impotriva Romaniei, nr. 28.871/95, pct. 58, CEDO 2000-VIII).
61. In afara de aceasta, sub rezerva faptului ca nu poate trece cu vederea ca depozitiile unui martor in sedinta publica si sub juramant ar trebui intotdeauna sa fie prioritare altor declaratii facute de acelasi martor in cursul urmaririi penale, nici macar atunci cand cele doua sunt contradictorii (a se vedea Doorson impotriva Olandei, 26 martie 1996, pct. 78, Culegere 1996-II), Curtea nu este convinsa de rationamentul sumar al curtii de apel pentru a justifica prioritatea acordata declaratiilor obtinute de procuror. Curtea observa, in special, ca banuielile nutrite de curtea de apel privind lipsa de onestitate a martorilor nu erau justificate de constatarile anchetatorilor in aceasta privinta. Faptul ca reclamantii au fost audiati de tribunal si au avut posibilitatea de a supune martorii unei confruntari la acel moment al procedurii nu schimba convingerea Curtii in aceasta privinta.
62. In cele din urma, spre deosebire de Guvern, Curtea nu este convinsa de raspunsul pe care autoritatile, in special instantele, l-au dat acuzatiilor de constrangere din partea politiei (a se vedea Ramanauskas, citata anterior, pct. 61). Fie ca primul reclamant era sau nu la curent cu actiunea politiei si fie ca al doilea reclamant a fost sau nu indus in eroare sa accepte banii, faptele cauzei arata ca, daca nu ar fi existat solicitarea explicita a agentului de a cumpara droguri, nu ar fi avut loc niciunul dintre evenimentele de la 18 noiembrie.
63. Curtea considera ca curtea de apel nu a examinat in mod corespunzator schimbarea de pozitie a primului reclamant, considerand, fara explicatii suplimentare, ca a refuzat, in fata instantelor, sa admita implicarea sa in traficul de droguri.
64. In concluzie, avand in vedere importanta si dificultatile sarcinii investigatorilor, Curtea considera, tinand seama de consideratiile precedente, ca actiunile ofiterului de politie sub acoperire si ale colaboratorului acestuia au avut drept consecinta determinarea reclamantilor sa savarseasca fapta penala pentru care au fost condamnati, depasind simpla investigatie pasiva a activitatii infractionale existente, si ca instantele interne nu au investigat suficient acuzatiile de provocare. Pentru aceste motive, procesul reclamantilor a fost privat de caracterul echitabil impus de art. 6 din Conventie. In consecinta, a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie in aceasta privinta.
65. In afara de aceasta, Curtea considera ca, in urma concluziei de mai sus, nu este necesar sa se mai examineze celelalte capete de cerere.

III. Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei
66. Curtea a examinat celelalte capete de cerere. Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea considera ca acestea nu indica nicio pretinsa incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite in Conventie sau in protocoalele la aceasta. In special, al doilea reclamant s-a plans, in temeiul art. 6 § 1 din Conventie, ca, datorita deducerii eronate a arestarii sale preventive de catre instantele interne, ar trebui sa ispaseasca un an suplimentar de detentie. Aceasta eroare a fost, de fapt, corectata de Inalta Curte de Casatie si Justitie la 14 iulie 2006 (a se vedea pct. 31). In cele din urma, invocand in esenta art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, al doilea reclamant s-a plans ca nu putea sa respecte ordinul de confiscare privind cele 1,48 g de heroina, intrucat heroina gasita la 18 noiembrie fusese deja predata investigatorilor si nu detinea alte droguri. Cu toate acestea, Curtea observa ca ordinul de confiscare se referea la aceleasi droguri care au fost confiscate de politisti in timpul evenimentelor din 18 noiembrie (a se vedea pct. 30) si ca nu au fost luate impotriva reclamantilor alte masuri care sa aduca atingere drepturilor patrimoniale ale acestora in sensul art. 1.
67. Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in sensul art. 35 § 3 si 4 din Conventie.

IV. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
68. Articolul 41 din Conventie prevede:
„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”

A. Prejudiciu
69. Primul reclamant a solicitat Curtii sa stabileasca o suma rezonabila pentru prejudiciul material si moral. Al doilea reclamant a solicitat initial, in cererea introductiva, cu titlu de prejudiciu material, suma de 252.000 euro (EUR) si suma de 300.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral; acesta nu a raspuns solicitarii Curtii, la 17 iunie 2008, pentru formularea pretentiilor sale in conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curtii. Dupa ce au expirat termenele stabilite pentru introducerea cererilor de satisfactie echitabila si dupa ce reclamantul a fost avertizat ca solicitarea sa ar putea fi respinsa, acesta a informat Curtea ca isi mentinea pretentiile initiale.
70. Guvernul a sustinut ca solicitarea primului reclamant pentru prejudiciul material ar trebui respinsa, intrucat acesta nu a adus probe cu privire la prejudiciul suferit. Cu privire la pretentiile celui de-al doilea reclamant, Guvernul a considerat ca acestea ar trebui respinse, intrucat nu le-a prezentat in conformitate cu art. 60 din Regulamentul Curtii. Guvernul a facut trimitere la Nitescu impotriva Romaniei (nr. 26.763/03, pct. 48, 21 aprilie 2009). In plus, acesta a sustinut ca sumele solicitate pentru pretinsul prejudiciu material erau excesive si nejustificate si ca nu exista nicio legatura de cauzalitate intre aceste sume si actele autoritatilor. De asemenea, Guvernul considera ca o eventuala constatare a incalcarii ar putea constitui, in sine, o reparatie suficienta a prejudiciului moral pretins de reclamanti.
71. Curtea nu identifica nicio legatura de cauzalitate intre incalcarea constatata si prejudiciul material pretins de catre primul reclamant; prin urmare, respinge acest capat de cerere. Pe de alta parte, acorda primului reclamant 10.000 EUR cu titlu de prejudiciu moral.
72. In cele din urma, Curtea observa ca al doilea reclamant, care a fost reprezentat de avocat, nu a respectat conditiile pentru prezentarea pretentiilor si nici nu a prezentat o justificare rezonabila pentru nerespectarea termenelor. Prin urmare, Curtea ii respinge acestuia toate capetele de cerere.

B. Cheltuieli de judecata
73. Reclamantii nu au solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata.

C. Dobanzi moratorii
74. Curtea considera potrivit ca rata dobanzilor moratorii sa se bazeze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

Pentru aceste motive,
In unanimitate,
Curtea,
1. decide sa conexeze cererile;
2. declara cererea admisibila in ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe art. 6 (echitatea procedurii penale si prezumtia de nevinovatie) si inadmisibila pentru celelalte capete de cerere;
3. hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din Conventie ca urmare a utilizarii mijloacelor de constrangere din partea politiei si a lipsei investigarii acestui aspect de catre autoritatile interne;
4. hotaraste ca nu este necesar sa se examineze celelalte capete de cerere in temeiul art. 6 din Conventie;
5. hotaraste:
a) ca statul parat sa ii plateasca primului reclamant, in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in conformitate cu art. 44 § 2 din Conventie, suma de 10.000 EUR (zece mii euro) pentru prejudiciul moral, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit, ce vor fi convertite in moneda statului parat la cursul de schimb valabil la data platii;
b) ca, incepand de la expirarea termenului mentionat mai sus si pana la efectuarea platii, aceste sume sa se majoreze cu o dobanda simpla avand o rata egala cu cea a facilitatii de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene, valabila in aceasta perioada si majorata cu 3 puncte procentuale;
6. respinge cererea de reparatie echitabila pentru restul pretentiilor.
Intocmita in limba engleza, apoi comunicata in scris, la data de 29 septembrie 2009, in conformitate cu art. 77 § 2 si 3 din Regulamentul Curtii.

Josep Casadevall,
presedinte
Stanley Naismith
grefier adjunct