Activista pentru drepturile omului, Lidia Yusupova, despre virusul numit frica

Saptamana trecuta Lidia Yusupova a venit la PE pentru a prezenta documentarul „Anna, Seven Years on the Frontline",dedicat jurnalistei rusoaice Anna Politovskaya, ucisa in 2006. Documentarul a fost organizat de liderul Comisiei PE pentru drepturile omului Heidi Hautala si de organizatia non-guvernamentala din Cehia, People in Need - care a adus festivalul de film documentar pe tema drepturilor omului One world, la Bruxelles.

Avocat pentru drepturile omului, Lidia Yusupova, a devenit jurnalista pentru a putea vorbi liber despre tragediile si atrocitatile comise in Nordul Caucazului. Dansa ne-a spus ca 'sindromul Cecenia' s-a instaurat in Caucaz si ca teroarea instaurata de stat aduce cu sine o contra reactie. Cu toate acestea, Lidia Yusupova considera ca nu este prea tarziu ca UE sa ceara guvernului Rusiei sa rezolve problema.

In opinia dumneavoastra, exploziile recente din Moscova si temerile create de acestea sunt simptomele carei probleme?

Aceste explozii sunt doar o continuare a vietii pe care am trait-o cu 5-7 ani in urma, este doar sub o alta forma. Situatia pare doar a fi sub control. Actiunile regimului din Caucaz dau nastere la cicluri de contra reactii.

Memorial exista deoarece considera ca Rusiei ii este greu sa se impace cu trecutul sau, de la represiunile lui Stalin la razboaiele din Cecenia. De ce?

Vorbim de o boala genetica, un virus. Înca din timpurile lui Lenin, Stalin si bolsevicii, natiunea are o mentalitate de turma - de a fi o parte din masa, nu de a avea propria opinie, nu de a fi ea insasi. Doar cativa oameni din Rusia isi pot permite sa fie ei insisi. Cei mai multi oameni traiesc in felul in care este convenabil pentru ei. Acestora li se va spune ca negrul este alb, iar ei vor repeta acest lucru. Desigur, nu toata lumea este asa.

Actualul climat de frica nu are cu adevarat legatura cu oamenii din Caucaz. Este teama politicienilor de a pierde puterea si frica in care traieste intreaga populatie din Rusia. Aceasta teama este un virus, raspandit in mod artificial de catre regim, deoarece cele mai mici instincte ale oamenilor ies la suprafata cel mai rapid. Poti avea control psihologic asupra maselor prin declansarea si raspandirea fricii.

Considerati ca vor reusi atacurile recente din Moscova si tragedia de la Smolensk sa schimbe atitudinea Rusiei fata de propria istorie si fata de relatiile sale pe care le numeste 'din strainatatea apropiata'?

Nu. Stiti ce as fi facut eu in ziua atacului terorist daca as fi fost in locul natiunii rusesti?

As fi anuntat nesupunere civila. Daca ati stiut ca aceste acte de terorism vor fi efectuate, de ce nu ne-ati protejat? Daca nu ati stiut, de ce ati creat acest precedent? Am fost uimita sa aud un interviu al unei tinere: „De ce ne-ati bombardat? Nu ne omorati ... Noi nu suntem de vina daca ati fost lezati". Acesta este modul in care gandesc oamenii.

Nimeni nu trebuie sa fie lezat, exterminat si ucis. Am vrut sa spun acest lucru si tinerei - Îmi pare rau pentru cei care si-au pierdut viata si pentru rudele lor, dar imi pare rau, de asemenea, pentru cei care sunt rapiti zilnic, ucisi si bombardati. Comandantii care fac acest lucru sunt platiti prin taxele platite de voi.

Atunci de ce aceasta modalitate incuiata de gandire: "nu v-am gresit cu nimic"? Problema este tocmai faptul ca nu faceti nimic, ar trebui sa fi cerut guvernului vostru sa opreasca razboiul de care nu aveti nevoie. Acesti oameni nu inteleg ca conflictul din Caucaz provoaca contra reactie si ca devin victime ale acestei politici.

Organizatiile pentru drepturile omului va considera una din cele mai curajoase femei din Europa pentru munca dumneavoastra din Cecenia. Care este lucrul care pare cel mai infricosator si disperat in activitatea dumneavoastra si care este sursa sperantei?

Nu am stiut (rade). Voi incepe cu speranta. Dincolo de toate credinta (in Dumnezeu, in destin, etc) trebuie sa crezi in tine si in puterea ta. Fac acest lucru pentru mine, pentru ca eu nu vreau sa accept lucrurile din jurul meu, modul in care suntem tratati, eu si alte persoane din jurul meu. Cred ca trebuie sa te consideri o fiinta umana si sa ii determini pe altii sa te considere ca atare.

Nu exista situatii disperate sau fara speranta. Trebuie sa luptam si sa nu dam inapoi. Nu ar trebui sa lasam frica sa se apropie, deoarece ne paralizeaza. Trebuie sa avem credinta in ceea ce facem. Desigur, toti suntem umani, exista astfel de secunde si minute, dar incerc sa le imping deoparte.

Sursa: Parlamentul European