Clarificari juridice privind implicatiile eruptiei vulcanului din Islanda

Articol scris de Dan Cristea, Avocat colaborator Tuca Zbarcea & Asociatii

Din punct de vedere legal, eruptia vulcanului islandez se incadreaza in mod plauzibil in categoria imprejurarilor caracterizate de conceptul de „forta majora”. De altfel, aceasta este inclusiv interpretarea oficiala oferita de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Forta majora este considerata a fi o cauza externa, cu caracter exceptional, imprevizibila si inevitabila in mod absolut. Atata vreme cat fenomenul meteorologic cauzat de eruptie isi va pastra aceste trasaturi, atribuirea coordonatei de forta majora va fi greu de contestat.

1. Clarificari privind relatia companie aeriana-pasager

Ca urmare a incadrarii mentionate mai sus, pasagerii zborurilor anulate sau afectate de intarzieri insemnate nu vor avea dreptul la compensatii financiare, in acord cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 (“Regulamentul”). Cu toate acestea, pasagerii mentionati mai sus poseda in continuare dreptul de a beneficia fie de rambursarea biletului de avion, fie de redirectionarea in conditii de transport comparabile.
De asemenea, companiile aeriene sunt in continuare tinute de obligatia legala de deservire, incluzand oferta gratuita de mese si bauturi racoritoare, cazare hoteliera, precum si transport intre aeroport si locul cazarii. Cu privire la aceste aspecte, cateva precizari sunt demne de luat in seama:
• Regulamentul nu ofera o limita maxima a perioadei de-a lungul careia operatorul de transport aerian trebuie sa isi exercite obligatia de deservire fata de pasager. Totusi, atat interpretarea unor mentiuni din preambulul Regulamentului, cat si incidenta Conventiei de la Montréal permit impunerea unui standard legal de „rezonabilitate”, potrivit caruia aceasta obligatie de deservire va inceta dupa parcurgerea unei perioade echitabile de timp, raportata la durata intarzierii, precum si la mijloacele alternative de transport ale pasagerului;
• In executarea aceluiasi standard de „rezonabilitate”, Instructiunile oferite de Comisia Europeana in aplicarea Regulamentului arata ca, in ipoteza in care nu exista locatii de cazare hoteliera in vecinatatea aeroportului, iar timpul pana la urmatorul zbor disponibil este suficient de redus, companiile aeriene nu au obligatia de a oferi locuri de cazare pasagerilor. In acest sens, Instructiunile recunosc incidenta premisei nr. 18 din Regulament, conform careia obligatia de deservire poate fi limitata sau declinata de companiile aeriene daca executarea acesteia ar duce la o intarziere suplimentara.

2. Clarificari privind relatiile dintre comercianti

In ceea ce priveste soarta celorlalte contracte comerciale in care una dintre parti se vede in imposibilitatea de a-si executa obligatia din cauza fenomenului vulcanic islandez, atentia trebuia indreptata in primul rand spre modalitatea in care partile au inteles sa reglementeze conceptul de forta majora. Contractantii sunt liberi sa stipuleze in mod precis ce anume imprejurari sunt incluse in acest concept, precum si implicatiile pe care aplicarea sa il are in economia intelegerii comerciale.
In ipoteza in care partile nu au inteles sa reglementeze expres aceasta notiune, aplicabila va deveni definitia legala a fortei majore. In aceasta din urma ipoteza, regula de principiu care va guverna raporturile dintre parti va fi cea conform careia atunci cand o obligatie nu mai poate fi executata din cauza unui eveniment de forta majora, ea ramane suspendata in intervalul de producere a acestuia (in cazul contractelor cu o durata mai mare in timp), sau chiar se stinge (in situatia in care executarea obligatiei nu mai este posibila, ori oportuna, dupa incetarea imprejurarii de forta majora). Astfel, debitorul obligatiei imposibil de executat nu va putea pretinde celeilalte parti sa-si execute obligatia corelativa, dar nici cealalta parte nu va putea pretinde despagubiri pentru neexecutare de la debitorul obligatiei imposibil de executat.

3. Clarificari privind raporturile dintre angajat-angajator

Eruptia vulcanului islandez ridica o serie de controverse si in ceea ce priveste relatiile dintre angajatori si angajatii blocati pe aeroporturile mapamondului:
o De principiu, Codul muncii prevede ca orice contract individual de munca se suspenda de drept pe perioada existentei unui caz de forta majora. Aplicarea directa a acestei prevederi duce la concluzia ca, in intervalul absentei angajatului de la locul de munca din pricina imposibilitatii obiective si integrale de deplasare, atat obligatia acestuia de a presta munca, cat si cea a angajatorului de a o remunera sunt suspendate. In ipoteza in care angajatul refuza in mod nejustificat si nerezonabil sa apeleze la alte mijloace de transport pentru a ajunge la locul de munca, e plauzibil ca absenta sa devina nemotivata, putand atrage sanctiuni disciplinare;
o Acumularea de cheltuieli de catre angajatul blocat in delegatie (cazare, transport, indemnizatie de delegare) urmeaza, de principiu, sa fie suportata angajatorului. Totusi, aceste cheltuieli trebuie sa indeplineasca si ele criteriul „rezonabilitatii”, si ar putea ajunge sa fie suportate de angajat in momentul in care imposibilitatea de deplasare si-a pierdut caracterul absolut, dar acesta din urma nu s-a inapoiat la locul sau de munca.