PE solicita mai multa transparenta privind instrumentele financiare derivate

Necesitatea asigurarii transparentei referitoare la instrumentele financiare derivate, intr-o piata inchisa, a atras atentia mai multor eurodeputati, banci, autoritati de reglementare si utilizatori finali ai derivatelor, care doresc ca preocuparile si opiniile lor sa fie reflectate in textul final al propunerii.

Ce sunt instrumentele financiare derivate?

Instrumentele financiare derivate sunt contracte financiare, a caror valoare deriva dintr-un "anumit instrument suport”, de exemplu pretul unui produs, cursul actiunilor, cursul de schimb, care acorda unui partener contractual o plata sau un drept de cumparare sau vanzare in cazul producerii unui eveniment definit in prealabil.

Acestea pot fi utilizate pentru a transfera riscurile inerente activitatii economice de la agentii economici care nu sunt dispusi sa le asume catre cei care sunt dispusi sa faca acest lucru.

Cu toate acestea, instrumentele financiare derivate au contribuit si la turbulentele financiare, permitand cresterea efectului de levier si interconectarea participantilor pe piata, fapt care a trecut neobservat din cauza lipsei de transparenta a pietei.

Totodata, pe timp de criza, se poate intampla ca una din partile unui astfel de contract sa nu isi respecte obligatiile si sa nu plateasca ceea ce a promis. In acest caz, asigurarea celeilalte parti este nula, iar acest lucru poate duce la pierderi semnificative, denumit risc de contraparte (CPC).

„Nu este normal ca banca centrala sa nu stie ce se intampla”, a declarat Jean-Pierre Jouyet, presedintele Autoritatii de reglementare a pietelor financiare din Franta (AMF).

Solutia - utilizarea caselor de compensare in contraparte centrala (CPC)

Cel mai important aspect al raportului Langen este sporirea transparentei si reducerea riscului de contraparte, in timp ce autoritatile de reglementare trebuie sa se asigure ca instrumentele financiare derivate sunt centralizate prin intermediul caselor de compensare in contraparte centrala (CPC).

Prin utilizarea CPC, negocierile dintre parti au in continuare un caracter bilateral, dar toate tranzactiile sunt centralizate prin intermediul unei contraparti centrale (CPC) si se asigura ca acestea indeplinesc contractul pana la sfarsitul anului.

CPC prevede ca fiecare parte sa asigure o suma in avans astfel incat, in cazul in care o parte nu isi respecta obligatiile, cealalta parte sa isi poata recupera banii promisi. In cazul in care lichiditatile nu sunt suficiente, CPC va suporta pierderile, riscul de contraparte fiind astfel redus considerabil.

Nu in ultimul rand, CPC-urile au depozite semnificative de date referitoare la tranzactii, ceea ce contribuie la sporirea transparentei.

Dezavantajele CPC

„Companiile nefinanciare nu folosesc instrumente financiare derivate pentru a specula, ci pentru a se asigura impotriva riscurilor. Intrucat centralizarea prin CPC presupune costuri mai mari pentru asigurare, ar putea sa nu mai faca acest lucru, ceea ce ar putea fi daunator pentru ei. Prin urmare, ar trebui sa fie scutiti de CPC", subliniaza Presedintele Asociatiei Europene Trezorierilor Europeni, Richard Raeburn.

O obligatie flexibila?

Potrivit economistei Blythe Masters, reprezentanta JP Morgan, „obligatia de a informa PCC trebuie sa fie flexibile, a sugerat ca un anumit procent din tranzactiile sunt autorizate de catre CPC, astfel incat investitorii sa poata decide care contractele pentru a gestiona prin intermediul acestei entitati".

De asemenea, acesta considera ca „ar trebui sa existe o CPC pentru fiecare tip de contract".

La randul sau, socialista din Germania, Udo Bullman a precizat ca „ar trebui sa existe o diferenta intre cei ce folosesc instrumentele derivate pentru a se asigura impotriva riscurilor si cei care o fac in scopuri speculative".