Cum s-ar putea diminua evaziunea fiscala in Romania? Ce masuri ar trebui aplicate, fata de cele propuse de Guvern?

In prezent, domeniul cu cea mai mare expunere pentru evaziune fiscala in Romania il reprezinta comertul cu bunuri intracomunitare sau cu produse accizabile care nu sunt declarate si pentru care contribuabilii nu platesc taxe. In momentul de fata se incearca stoparea acestui fenomen prin verificarile incrucisate care au drept scop verificarea corelatiilor intre achizitiile intracomunitare declarate de contribuabilii romani prin declaratiile recapitulative privind achizitiile intracomunitare depuse lunar, cu livrarile declarate de catre furnizorii din UE pe numele beneficiarilor din Romania. Desi in urma acestor controale au fost identificate numeroase cazuri de evaziune fiscala, putem spune ca au existat si cazuri de abuz din partea autoritilor care, fara sa ceara o reconciliere intre sumele declarate de catre furnizorii externi pe numele unui contribuabil din Romania, au stabilit pentru acesta din urma amenzi si diferente detaxe de plata.

Asa cum declara si Guvernul in scrisoarea de intentie catre FMI, exista produse cu risc ridicat de frauda.

Cele mai importante dintre acestea sunt cele puternic accizate, tigarile si alcoolul, la care evaziunea fiscala reprezinta cifre cu multe zerouri, si pe care o intalnim fiecare dintre noi la coltul strazii.

De asemenea, exista din ce in ce mai multe scandaluri si la nivel european referitoare la utilizarea diverselor companii din paradisurile fiscale in scopul optimizarilor fiscale. Referitor la actiunea unor guverne impotriva unor practici mai mult sau mai putin ortodoxe putem mentiona actiunea guvernului American impotriva bancii UBS, soldata cu capitularea acesteia si predarea de informatii confidentiale si de asemenea actiunea statului German de a cumpara baze de date furate de angajatii unor banci din Liechtenstein si din Elvetia.

Actiunea statului German s-a concretizat in procese fulger, amenzi usturatoare si foarte multi bani adusi la bugetul statului. In acelasi timp impactul asupra contribuabililor germani predispusi la actiuni mai putin ortodoxe a fost unul major, si cu rezultate pe termen lung. Actiunile hotarate ale statului German, in comparatie cu ale celui American, nu au inceput insa o data cu criza economica. Trebuie sa amintim faptul ca Steffi Graf, un important vector de imagine pentru Germania, a fost acuzata de evaziune fiscala in 1995, iar tatal acesteia a fost condamnat la 3 ani inchisoare, suma recuperata de statul german fiind de aproximativ 20 milioane USD. De asemenea Boris Becker a fost judecat in 2002 fiind condamnat la 2 ani inchisoare cu suspendare si la plata unei amenzi de 3 milioane de Euro, declarand totusi ca liberatatea este insa cel mai important lucru.

Spre deosebire de Germania, statul Italian a avut o abordare diferita referitor la frauda fiscala, acesta acordand in mai multe randuri amnistie fiscala, ultima dintre acestea avand un real success, sumele repatriate ridicandu-se la aproape 95 miliarde de euro, acestea fiind taxate cu 5%. Spre deosebire de Boris Becker nici un italian nu va declara ca cel mai important lucru e sa fii liber, ci poate ca vor actiona asteptand o urmatoare amnistie.

Nu consider ca rezolvarea evaziunii fiscale se poate realiza intr-o zi, in urma unei declaratii de presa sau in timpul unor promisiuni electorale . Doar prin acordarea unei reale independente organelor de control si prin perpetuarea masurilor de la o guvernare la alta se va realiza o diminuare a evaziunii fiscale. De asemenea, masuri de reducere a impozitarii veniturilor obtinute in afara Romaniei si deduceri si stimulari ale investitiilor in Romania pot indeparta mirajul evaziunii fiscale.

O eventuala amnistie fiscala poate fi un balon de oxigen pe termen scurt ,va fi insa doar un prim pas pentru inca una si apoi pentru inca una. In tot acest timp insa evaziunea fiscala se va dezvolta si mai mult. Un exemplu pentru o astfel de practica au fost scutirile de penalitati pentru datoriile neplatite. Mirajul acestora a existat mult timp printre contribuabili si a incetat doar in momentul adoptarii legislatiei europene. Europa nu va putea insa sa opreasca eventualele viitoarei amnistii asa cum nu a putut sa o faca nici in cazul Italiei.

In primul rand evaziunea fiscala nu este infloritoare doar in Romania, asa cum am aratat mai sus. Evaziunea fiscala se bazeaza pe permisivitatea statului respectiv, pe structura si nivelul ridicat de taxare si pe apetitul personal de risc in acest domeniu.

Nivelul taxelor din Romania ultimilor ani, cu exceptia accizelor, nu justifica amploarea evaziunii fiscale, Romania avand in ultimii ani un nivel atractiv pentru TVA si pentru impozitarea profitului.

Lipsa insa a unor rezultate concrete in lupta impotriva coruptiei in toata perioada ulterioara revolutiei a facut insa ca perceptia riscurilor la care se expun cei care fac evaziune fiscala sa fie inexistenta.

Iar faptul ca in urma mediatizarii arestarii celebrilor corupti urma mediatizarea neinceperii urmaririi penale in justitie sau a castigarii proceselor in baza lipsei de procedura nu poate decat sa duca la ce avem astazi.

La aceasta lista trebuie sa mai adaugam balbaielile legislative, si lipsa actiunilor concrete ale Ministerului de Finante in aplicarea de zi cu zi a legislatiei, unul din cazurile mult mediatizate fiind in legatura cu TVA-ul pentru activitatea economica din zona imobiliara, performanta in aceasta zona ducand la evaziuni de sute de milioane de euro.

Potrivit estimarilor guvernului, evaziunea fiscala reprezinta 5 – 6% din PIB, economia neagra fiind estimata la 23%.


Asteptam si parerea ta ! Ce masuri crezi ca ar putea fi luate pentru a diminua evaziunea fiscala din Romania?