De ce taierea pensiilor este neconstitutionala? Vezi motivarea CCR.

Decizia Curtii Constitutionale nr. 872/2010 si Decizia Curtii Constitutionale nr. 874/2010 referitoare la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 433, din 28 iunie 2010.

In sedinta din 25 iunie 2010, Curtea Constitutionala a constat ca dispozitiile art. 9 din Legea privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar sunt neconstitutionale.

Actul normativ prevede diminuarea cu 15% a cuantumului brut al pensiilor cuvenite sau aflate in plata, valoarea punctului de pensie utilizat pentru determinarea cuantumului brut al pensiilor ce vor fi stabilite sau acordate incepand cu data intrarii in vigoare a legii fiind de 622,9 lei.

Decizia Curtii este definitiva si general obligatorie.

Cum isi motiveaza CCR decizia?

Potrivit CCR, pensia este o forma de prestatie de asigurari sociale platita lunar, in baza legii, inerenta si indisolubil legata de calitatea de pensionar, obtinuta in baza unei decizii de pensionare, cu respectarea tuturor prevederilor legale impuse de legiuitor. Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.19/2000, dreptul la asigurari sociale este garantat de stat si se exercita, in conditiile legii mentionate, prin sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

De asemenea, Curtea subliniaza faptul ca acesta se organizeaza si functioneaza, printre altele si pe principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite [art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000].

“Aceasta inseamna ca pensia, ca prestatie din partea sistemului public de pensii, intra sub incidenta principiului contributivitatii”, se arata in motivarea CCR.

CCR invoca, de asemenea, cauza Stec si altii impotriva Regatului Unit, 2006, cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca art. 1 din Protocolul aditional la Conventie nu vizeaza un drept de a dobandi proprietatea in sistemul regimului de securitate sociala.

“Este la libera apreciere a statului de a decide cu privire la aplicarea oricarui regim de securitate sociala sau de a alege tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acorda in oricare dintre aceste regimuri. Singura conditie impusa statului este aceea de a respecta art. 14 din Conventie privind nediscriminarea. Daca, in schimb, statul a adoptat o legislatie care reglementeaza drepturi provenite din sistemul de asigurari sociale – indiferent daca acestea rezulta sau nu din plata unor contributii – acea legislatie trebuie sa fie considerata ca generand un interes patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul aditional la Conventie”, se arata in deciziile CCR.

“Distinct de exigentele Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Constitutia Romaniei prevede, in mod expres, la art.47 alin.(2) dreptul la pensie, ca drept fundamental. Textul constitutional nu califica dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei, ci, consacrand in mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental, impune statului obligatii constitutionale suplimentare, astfel incat sa se asigure un nivel de ocrotire al acestui drept superior celui prevazut de Conventie si de Protocoalele sale aditionale. In aceste conditii devine aplicabil art. 60 din Conventie, potrivit caruia „nici o dispozitie din prezenta conventie nu va fi interpretata ca limitand sau aducand atingere drepturilor omului si libertatilor fundamentale care ar putea fi recunoscute conform legilor oricarei parti contractante sau oricarei alte conventii la care aceasta parte contractanta este parte”, se precizeaza in deciziile CCR.

Totodata, Curtea constata ca dreptul la pensie este un drept preconstituit inca din perioada activa a vietii individului, acesta fiind obligat prin lege sa contribuie la bugetul asigurarilor sociale de stat procentual raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naste obligatia statului ca in perioada pasiva a vietii individului sa ii plateasca o pensie al carei cuantum sa fie guvernat de principiul contributivitatii, cele doua obligatii fiind intrinsec si indisolubil legate.

“Scopul pensiei este acela de a compensa in perioada pasiva a vietii persoanei asigurate contributiile varsate de catre aceasta la bugetul asigurarilor sociale de stat in temeiul principiului contributivitatii si de a asigura mijloacele de subzistenta a celor ce au dobandit acest drept in conditiile legii (perioada contributiva, varsta de pensionare etc.) Astfel, statul are obligatia pozitiva de a lua toate masurile necesare realizarii acestei finalitati si de a se abtine de la orice comportament de natura a limita dreptul la asigurari sociale. Desi sumele platite cu titlu de contributie la asigurarile sociale nu reprezinta un depozit la termen si, prin urmare, nu pot da nastere vreunui drept de creanta asupra statului sau asupra fondurilor de asigurari sociale.

Astfel, persoana care a realizat venituri si care a platit contributia sa la bugetul asigurarilor sociale de stat este indreptatita sa beneficieze de o pensie care sa reflecte nivelul veniturilor realizate in perioada activa a vietii.

“Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii, se constituie intr-un drept castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar. Prin sumele platite sub forma contributiilor la bugetul asigurarilor sociale, persoana in cauza, practic, si-a castigat dreptul de a primi o pensie in cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitatii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenta dreptului la pensie, iar derogarile, chiar si temporare, referitoare la obligatia statului de a plati cuantumul pensiei rezultat in urma aplicarii acestui principiu afecteaza substanta dreptului la pensie”, constata CCR.

Curtea subliniaza, in acelasi timp, si anumite insuficiente de redactare a textului art. 9 din lege. Astfel, potrivit art. 9 alin.(1) din legea criticata, are loc o diminuare cu 15% a cuantumului pensiilor cuvenite sau aflate in plata, ceea ce coroborat cu art. 17 alin.(1) din lege duce la concluzia ca o atare diminuare este temporara – pana la 31 decembrie 2010. Insa, cu privire la pensiile ce vor fi stabilite sau acordate, a fost diminuata chiar valoarea punctului de pensie, astfel incat coroborarea acestui text legal cu art. 17 alin.(1) din lege nu mai apare ca fiind una clara, ceea ce inseamna ca pentru aceste pensii legiuitorul va trebui sa adopte ulterior o lege pentru a le aduce dupa 1 ianuarie 2011 la nivelul pensiilor care erau in plata la momentul intrarii in vigoare a legii criticate.

Altfel, s-ar crea o diferenta de tratament nepermisa intre pensiile aflate in plata si cele ce vor fi stabilite sau acordate.

Curtea constata si faptul ca dificultatile bugetului asigurarilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie in sensul diminuarii, chiar si temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constitutional la pensie neputand fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de catre stat.



_

Puteti consulta integral Deciziile CCR nr. 872 si 874/2010, in fisierele atasate.