Cum pot fi transformate in actiuni datoriile unei firme catre banca

Articol realizat de Valentin Voinescu si Monia Hantig, NNDKP

Dupa un model traditional, creditorul devine simplu actionar, fara a avea controlul asupra societatii, daca evaluarea creditorului arata ca societatea va putea plati dividende astfel incat sa acopere valoarea creantei initiale, chiar cu realizarea unui profit pentru creditor, mai mare decat cel initial prevazut. in mod exceptional, conversia datoriilor in actiuni poate fi si o metoda de preluare a controlului de catre creditor, in vederea restructurarii activitatii societatii.

Ca urmare a conversiei, creditorii trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din aceasta operatiune, de la „retrogradarea” acestora drept creditori subordonati, la o eventuala raspundere in caz de insolventa a societatii.Reglementarile aplicabile institutiilor de credit contin anumite interdictii care ar putea orienta creditorii catre un model de conversie sau altul. Banca Nationala isi propune printr-un proiect de regulament sa reglementeze in mod explicit regimul acestei operatiuni pentru banci.

Acest articol isi propune sa analizeze regimul conversiei datoriilor in actiuni in sistemul nostru de drept, subliniind aspecte specifice ale acestei operatiuni pentru institutiile de credit in contextul modificarilor avute in vedere de Banca Nationala.

Premise si scenarii posibile

Premisa esentiala a conversiei datoriilor in actiuni este existenta unui imprumut devenit greu de suportat pentru o societate comerciala, sau a carui rambursare ii pune probleme serioase. in asemenea situatii, societatea debitoare ar putea apela la o majorare de capital sau la o refinantare. Cu privire la prima varianta, actionarii ar putea avea rezerve inainte de a accepta ca investitia lor sa fie folosita pentru achitarea datoriilor, mai degraba decat pentru dezvoltarea afacerii companiei. Societatea mai poate cauta o refinantare, insa pretul ei ar putea fi mult mai mare, pe de-o parte din cauza conditiilor mai dificile ale pietei, iar pe de alta parte datorita reflectarii riscului crescut pe care ar urma sa si-l asume institutia de credit. Din aceste motive, refinantarea ar putea agrava pe termen mediu si lung problema initiala a supraindatorarii, deoarece se va ajunge la marirea costurilor deja existente. in acest context, institutia de credit finantatoare isi poate evalua la randul sau optiunile si pozitia fata de societatea debitoare.

Institutiile de credit ar putea decide executarea garantiilor constituite pentru imprumutul respectiv. Aceasta solutie insa ar putea fi dezavantajoasa in contextul devalorizarii anumitor bunuri (asupra carora au constituit garantii) ca urmare a recesiunii economice. De asemenea, executarea silita ar putea conduce la deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii.

In functie de particularitatile situatiei debitorului, exista doua modele de realizare a operatiunii de conversie a datoriei in actiuni: varianta dobandirii de participatii minoritare sau varianta preluarii controlului. Indiferent de modelul ales, insa, creditorul isi asuma riscul neobtinerii dividendului ca urmare a performantei scazute a societatii debitoare. Prin efectul conversiei, garantiile eventual constituite in favoarea institutiei de credit se sting iar pozitia acesteia pentru sumele convertite va fi aceea a unui actionar care, in eventualitatea lichidarii sau falimentului societatii va detine o creanta in contra societatii care se va plati in urma tuturor celorlalti creditori ai acesteia.

Pe de alta parte insa, vizand distribuirea potentialului profit obtinut de catre societatea debitoare, creditorul ar putea beneficia de venituri care sa depaseasca suma pe care ar fi obtinut-o in cazul unei executari silite sau a unei proceduri de insolventa.

Varianta dobandirii de participatii minoritare

intr-o prima varianta, dobanditorul de actiuni ca urmare a unei operatiuni de conversie, ar fi interesat sa mentina o pozitie cat mai similara cu cea de creditor, neimplicandu-se in viata corporatiei si avand convingerea ca societatea se poate redresa prin forte proprii. in acest model, creditul initial se va intoarce sub forma dividendelor, motiv pentru care bancile ar putea fi interesate de actiuni fara drept de vot, dar cu drept prioritar la sumele obtinute prin impartirea profitului intre actionari.

In unele situatii, creditorul ar putea accepta conversia indiferent daca ar putea sau nu sa obtina sumele prin contractul de credit in conditiile derularii normale a acestuia in continuare. De exemplu, in cazul in care societatea debitoare nu intampina dificultati economice dar ar prefera sa-si diminueze cheltuielile prin eliminarea costului unui credit, conversia datoriei in actiuni ar putea fi o oportunitate pentru creditor de a transforma creanta intr-o investitie cu potentialul de a aduce un venit mai mare decat cel de care ar fi beneficiat initial.

Varianta preluarii controlului

in acest caz, potrivit unei intelegeri in contextul negocierilor de restructurare, un creditor ajunge sa dobandeasca in schimbul creantei sale controlul asupra societatii debitoare. Acesta va incerca, astfel, sa puna in aplicare un plan propriu de redresare economica. Chiar si conform acestui model, conversia datoriilor in actiuni este rezultatul unui proces de evaluare a riscurilor in urma caruia este decisa reimpachetarea unui activ al creditorului intr-o forma mai profitabila sau prin care macar se vor realiza pierderi mai mici.

Exigibilitatea creantelor. Pentru a realiza conversia datoriilor in actiuni, creanta trebuie sa fie lichida si exigibila. Daca creanta nu este exigibila¹, partile ar putea recurge la un mecanism de declarare anticipata a scadentei pentru a putea realiza conversia. in acest caz, daca s-ar ajunge la o obligatie de rambursare anticipata a creditului, exista riscul ca operatiunea de conversie sa poata fi anulata. in acest sens, trebuie avuta in vedere, de exemplu, perioada de 120 de zile premergatoare unei posibile deschideri a procedurii de insolventa impotriva societatii, in care platile anticipate ale datoriilor ce erau scadente ulterior deschiderii procedurii sunt anulaible².

Mecanismul juridic al conversiei in dreptul roman

Conversia se va efectua in doi pasi :
1. Majorarea capitalului social prin emisiune de actiuni*
• valoarea actiunilor emise trebuie sa acopere valoarea datoriei sau a partii din datorie care se va stinge in acest fel
• societatea isi va putea majora capitalul social cu respectarea dispozitiilor prevazute pentru constituirea societatii (articolul 212 din Legea societatilor comerciale)
• nu este permisa emiterea de noi actiuni inainte ca cele anterioare sa fi fost in totalitate platite (articolul 92, alineatul 3 din Legea societatilor comerciale)
2. Transferul noilor actiuni catre creditor in schimbul stingerii datoriei existente
• trebuie avut in vedere dreptul de preferinta al actionarilor existenti, impediment pe poate fi evitat:
i. prin obtinerea in avans al unui acord scris prin care actionarii renunta la acest drept, sau
ii. parcurgerea procedurii limitarii dreptului de preferinta a actionarilor prin hotararea adunarii extraordinare, hotarare care trebuie luata in prezenta actionarilor reprezentand trei patrimi din capitalul social subscris, cu majoritatea voturilor celor prezenti (articolul 217 din Legea societatilor comerciale)
• pretul noilor actiuni nu trebuie sa fie mai mic decat valoarea nominala a acestora
*Acelasi regim este aplicabil si societatilor cu raspundere limitata.

Actiuni preferentiale. in cazul in care creditorul ar dori sa converteasca debitul sau o parte a acestuia in actiuni preferentiale fara drept de vot, urmarindu-se abordarea unei pozitii minoritare, cu evitarea preluarii controlului, sunt de retinut o serie de elemente. in primul rand, acest lucru nu este posibil decat in cazul societatilor pe actiuni, nu si al societatilor cu  raspundere limitata. in ceea ce priveste societatile pe actiuni, acestea nu pot emite actiuni preferentiale peste limita a 25% din capitalul social³.

Asta inseamna ca un creditor a carui datorie valoreaza mai mult decat actiunile reprezentand un sfert din capitalul social ar putea sa-si converteasca in totalitate creanta fie doar in schimbul actiunilor ordinare, fie obtinand atat actiuni ordinare cat si actiuni preferentiale. in alte jurisdictii (de exemplu in Marea Britanie) creditorii pot sa-si configureze propriul regim aplicabil actiunilor dobandite in urma conversiei. Astfel, ei ar putea sa-si rezerve dreptul de a participa doar la luarea anumitor decizii ale adunarii actionarilor, pastrandu-si un drept de prioritate la obtinerea dividendului. Legislatia romana nu permite acest lucru deoarece cu exceptia actiunilor preferentiale, strict reglementate, toate actiunile trebuie sa confere posesorilor drepturi egale⁴.

In modelul care implica obtinerea controlului asupra societatii debitoare, creditorul trebuie sa ia in calcul riscurile specifice decurgand din legislatia insolventei din Romania.

Situatia institutiilor de credit. Creditorii care sunt institutii de credit vor trebui sa se conformeze limitarilor privind participatiile in societatile comerciale. Astfel, institutiile de credit nu pot detine participatii calificate in societati comerciale care sa depaseasca 15% din fondurile proprii iar valoarea totala a participatiilor de acest fel nu poate depasi 50% din fondurile proprii⁵. De asemenea, asa cum am mentionat, acestea nu pot detine participatii calificate nici daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii respective. in schimb, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara nu sunt considerate a fi participatii, neaplicandu-li-se interdictiile de mai sus. Cu toate astea, in legislatia in vigoare nici conceptul de „detinere temporara”, nici cel de „operatiune de asistenta sau restructurare financiara” nu sunt definite.

In acest context, este de mentionat ca legislatia bancara nu este clara sub aspectul aplicarii sau nu al acestor interdictii fata de alte societati din cadrul grupului bancii (special purpose vehicle). De exemplu, daca banca ar realiza o cesiune de creanta in favoarea unei entitati din grup, aceasta ar putea sa devina actionar al imprumutatului prin conversia datoriei. Aceasta cesiune ar putea fi considerata un temei pentru anularea provizioanelor specifice de risc de credit aferente creantei respective⁶.

Conversie partiala. Creditorii au optiunea de a converti doar partial datoria in actiuni pentru a evita, de exemplu, sa aiba o pozitie majoritara in societatea debitoare. Totusi, daca pe langa statutul de actionar, fie si minoritar, creditorul mentine si o parte din creditul initial, ramane posibil ca aceasta situatie sa-i confere creditorului controlul asupra societatii potrivit legislatiei bancare. Conform legii, poate fi considerata ca avand control, o entitate care poate exercita o influenta dominanta asupra unei alte entitati al carei actionar este, in virtutea unui contract incheiat cu aceasta⁷. Acest aspect este relevant deoarece institutiile de credit nu pot detine participatii calificate⁸ daca in acest fel pot exercita controlul asupra societatii in cauza.

Proiectul de regulament BNR

Un proiect de regulament al Bancii Nationale⁹ isi propune sa reglementeze conversia datoriilor in actiuni realizata de catre institutiile de credit. Astfel, detinerile temporare de actiuni obtinute in operatiuni de asistenta sau restructurare financiara mentionate in exceptia discutata mai sus sunt definite ca fiind chiar actiunile obtinute ca urmare a conversiei. Proiectul pare sa aiba in vedere ipoteza conversiei ca formula de dobandire a controlului (modelul creditorului-antreprenor) deoarece institutiilor de credit li se va cere sa puna in practica un plan concret de restructurare financiara a societatii debitoare.

Regimul propus in proiectul de regulament

• Conditiile pentru dobandirea de actiuni de catre institutiile de credit:

a) stabilirea unei strategii si a unei politici generale fata de acest tip de operatiuni
b) dispunerea si punerea in practica a unui plan concret, viabil si fundamentat de asistenta sau restructurare financiara
c) inexistenta unei alte metode mai viabile si mai rentabile de a asigura interesele institutiei de credit fata de creantele asupra respectivei entitati
d) expunerea institutiei de credit fata de entitatea respectiva reprezinta peste 60% din datoriile entitatii
e) actiunile reprezentand detineri temporare sunt inregistrate in situatiile financiare individuale ale institutiei de credit

• Durata detinerii de actiuni este limitata la 24 de luni, putand fi prelungita pentru motive intemeiate de catre Directia Supraveghere fara a depasi 36 de luni de la data dobandirii actiunilor respective

Conversia ca ultima solutie. Conform regulamentului, institutiilor de credit le va fi permisa dobandirea de actiuni doar ca ultima solutie. Totusi, nu este stabilit niciun criteriu prin care se poate evalua viabilitatea sau rentabilitatea optiunilor aflate la dispozitia creditorilor. De asemenea, institutiile de credit vor fi nevoite sa elaboreze o politica generala fata de acest tip de operatiuni, semn ca va trebui ca bancile sa se conformeze unui anumit standard de comportment non-discriminatoriu.

Niveluri de expunere. O alta conditie pentru dobandirea de actiuni in regimul special este ca expunerea societatii creditoare fata de entitatea debitoare sa depaseasca 60% din datoriile acesteia. De aici ar reiesi ca nu va putea exista in practica o situatie in care mai mult de o banca sa dobandeasca participatii in aceeasi societate in temeiul acestui regulament^10. De asemenea, valoarea totala a datoriei fata de un sindicat de banci nu ar putea fi convertita in actiuni in temeiul acestui regulament, decat cel mult fata de una din ele, daca pragul este atins.

Obligatii de notificare

1. Catre Banca Nationala a Romaniei
• conform proiectului de regulament, detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara vor trebui notificate Directiei Supraveghere din Banca Nationala, in termen de 5 zile de la data dobandirii lor de catre institutiile de credit

2. Catre Consiliul Concurentei
• in varianta preluarii controlului, este posibil ca operatiunea de conversie a datoriilor in actiuni sa fie considerata o concentrare economica supusa notificarii Consiliului Concurentei, daca sunt indeplinite conditiile prevazute in Legea Concurentei nr. 21/1996
• concentrarile avute in vedere sunt cele in care cifra de afaceri cumulata a agentilor economici implicati depaseste echivalentul in lei a €10.000.000, daca exista cel putin 2 agenti economici implicati care sa realizeze, fiecare in parte, o cifra de afaceri mai mare decat echivalentul in lei a €4.000.000 (articolele 10-15 din Legea Concurentei nr. 21/1996)
• este interzisa punerea in aplicare a unei operatiuni de concentrare pana la emiterea unei decizii favorabile din partea Consiliului

Alegerea valorii de 60% ridica totusi cateva intrebari. in primul rand, nu este prevazut cum se calculeaza expunerea societatii creditoare. De aceea nu este clar la ce se raporteaza acest procent, putandu-se lua in calcul atat datorii curente, cum ar fi salarile angajatilor, cat si datorii pe termen lung, cum ar fi cele provenind din alte credite. in plus, nu este mentionat daca sunt luate in considerare doar datoriile debitorului la institutii de credit sau la orice fel de entitati.

Durata detinerii. Elementul central al exceptiei de la limitarea participatiilor institutiilor de credit in societatile comerciale este caracterul temporar al detinerilor de actiuni. Astfel, acestea nu vor putea fi pastrate mai mult de 24 de luni, decat pentru motive intemeiate si fara depasirea a 36 de luni. Alegerea duratei ar putea fi comparata cu alte termene impuse de legislatie in situatii similare. De exemplu, durata de 24 de luni coincide cu termenul-limita maxim pentru satisfacerea creantelor stabilite prin concordat, dupa ce acesta a fost prelungit conform legii de creditori¹¹. De asemenea, durata maxima de 3 ani permisa de Banca Nationala corespunde cu durata executarii planului de reorganizare prevazut de legislatia insolventei¹². Conform proiectului de regulament, la capatul acestui termen, institutiile bancare vor trebui sa faca demersuri pentru a instraina actiunile detinute, fara a fi precizat in ce trebuie sa constea aceste demersuri, sau care ar fi consecintele depasirii din orice motiv a termenului impus.

Provizionare. Regulamentul nu are in vedere modul in care va fi tratata contabil stingerea creantei bancii ca efect al conversiei datoriilor in actiuni la nivelul provizionarii. Ca o paralela, conform unor modificari recente, la ajustarea provizioanelor in urma unei reesalonari sau refinantari, institutiile de credit trebuie sa ia in considerare criteriul performantei financiare a debitorului in conditii mai stricte decat cele avute anterior¹³. Totusi, prin imbunatatiri la nivelul serviciului datoriei, creditorul va putea scadea provizioanele in consecinta. Acest lucru nu era posibil inainte de ultimele modificari aduse in 2009, deoarece reesalonarea sau refinantarea nu permitea scaderea provizioanelor¹⁴. in cazul in care BNR ar dori sa incurajeze utilizarea conversiei datoriei in actiuni de catre institutiile de credit, clarificarea pozitiei cu privire la provizioane ar fi foarte utila, inclusiv prin explicarea tratarii acesteia la nivel de provizionare in perioada de detinere temporara (24/36 de luni).

Conversia datoriilor in actiuni este o metoda extrem de populara in jurisdictiile occidentale datorita potentialului ei de a transforma o situatie adversariala intr-un raport de colaborare benefic pentru ambele parti. Desi exista o multitudine de circumstante care pot convinge partile sa se implice, operatiunea nu este lipsita riscuri.

Implicatiile juridice ale acestei operatiuni in dreptul roman s-ar putea intinde asupra unei varietati de domenii si necesita o analiza nuantata. Totusi, cu toate ca legislatia noastra nu este inca adaptata la aceasta practica, cresterea preocuparii pentru conversiunea datoriilor in actiuni este binevenita.

NOTE:

1.Articolul 210, alineatul (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

2. Articolul 80, alineatul (1), litera f din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Exista desigur argumente care sa combata acest risc, cum ar fi faptul ca interesele altor creditori nu sunt lezate, din moment ce creditorul de regula garantat devine un creditor subordonat care, in eventualitatea unor distribuiri in faliment va avea ultimul rang (articolul 123 din aceeasi lege)

3. Articolul 95, alineatul 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

4. Articolul 94, alineatul 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

5.Articolele 143, 144 si 145 din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului;.

6.Articolul 21 din Regulamentul BNR 3/2009 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit

7.Articolul 7, alineatul (1) punctul 4 din din Ordonanta de Urgenta nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului

8. Conform definitiei din Articolul 7, alineatul (1) punctul 17 din Ordonanta de Urgenta 99/2006, participatia calificata este o participatie directa sau indirecta intr-o entitate, care reprezinta 10% sau mai mult din capitalul ori din drepturile de vot ale entitatii sau care face posibila exercitarea unei influente semnificative asupra administrarii entitatii respective

9. Proiectul de Regulament al BNR privind detinerile temporare de actiuni in cursul unei operatiuni de asistenta sau restructurare financiara a unei entitati din afara sectorului financiar
(http://www.bnro.ro/files/d/Legislatie/Proiecte/R_2010_detineri_temporare_actiuni.pdf)

10. Articolul 5 din proiectul de regulament .

11. Conform articolului 21 din Legea 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc, termenul limita este fixat la 18 luni. Totusi, el poate fi prelungit de catre creditori pana la 24 de luni, in conformitate cu articolul 34 din aceeasi lege.

12. Articolul 95, alineatul 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei

13. Articolul 112 din Regulamentul 18/2009 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit, asa cum a fost modificat in Ianuarie 2010 de Regulamentul 1/2010

14. Articolul 112, alineatul 5 din Regulamentul 18/2009 prevedea inainte de modificarea facuta de Regulamentul 1/2010 ca refinantarea sau reesalonarea creditelor nu putea conduce la imbunatatirea clasificarii acestora. Dispozitia cu efect similar dinaintea Regulamentului 18/2009 exista in Articolulul 56 din Norma 17/2003 privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative (in prezent abrogata de Regulamentul 18/2009)