Gestionarea crizelor din sectorul financiar, o prioritate pentru CE

G20 a convenit asupra infiintarii unui cadru pentru prevenirea si gestionarea crizelor. Comisia Europeana raspunde la acest apel prezentandu-si planurile pentru un cadru al UE in vederea gestionarii crizelor din sectorul financiar.

„Intai de toate, trebuie ca, pe viitor, sa incercam sa evitam o noua criza financiara. Iata de ce munca noastra pentru consolidarea sectorului bancar si pentru crearea unui veritabil cadru de supraveghere este atat de importanta. Insa bancile vor trebui sa faca fata dificultatilor si in viitor. Este posibil chiar ca ele sa intre in faliment si trebuie sa li se permita acest lucru. Trebuie sa ne asiguram ca o pot face fara a distruge intregul sistem financiar si fara a apela la contribuabili pentru plata costurilor. Nicio banca nu trebuie sa fie prea mare sau prea interconectata pentru a da faliment. Avem nevoie asadar de un cadru bine definit, astfel incat autoritatile de pe intregul teritoriu al Europei sa fie pregatite pentru a face fata bancilor aflate in dificultate si a gestiona eventualele falimente ale acestora in mod organizat. Acesta este scopul planurilor prezentate astazi”, a declarat Michel Barnier, Comisarul pentru piata interna si servicii.

Comunicarea Comisiei prezinta principalele elemente care vor fi incluse in propunerile legislative ale Comisiei de anul viitor, fiind rezultatul unor consultari extinse organizate in ultimele luni. Dincolo de prioritatea imediata de a crea mecanisme eficiente de gestionare a crizelor in toate statele membre, comunicarea include si o „foaie de parcurs” care prevede o viziune pe termen mai lung asupra unora dintre principalele probleme care vor trebui depasite pentru a garanta gestionarea adecvata a crizelor.

Noul cadru descris in comunicare va avea o sfera larga de aplicare si are scopul de a le oferi autoritatilor instrumente si prerogative comune si eficiente pentru a solutiona crizele bancare cat mai rapid posibil si a evita costurile pentru contribuabili. Setul de masuri va include:
- Masuri de pregatire si de prevenire, cum este cerinta ca institutiile si autoritatile sa pregateasca planuri de redresare (altfel spus, pentru a face fata dificultatilor grave cu care se confrunta o banca) si planuri de solutionare a situatiilor de criza pentru a asigura o planificare adecvata in caz de presiune financiara sau faliment (asa-numitele „testamente biologice” sau living wills);
- Competente pentru luarea unor masuri timpurii, pentru a remedia problemele inainte ca ele sa devina grave, cum este competenta supraveghetorilor de a cere inlocuirea conducerii sau de a cere unei institutii sa implementeze un plan de redresare sau sa cedeze o serie de activitati sau de ramuri de activitate care prezinta un risc excesiv pentru viabilitatea sa financiara;
- Instrumente de solutionare a crizelor, cum este competenta de a efectua preluarea unei banci sau firme in dificultate de catre o institutie viabila sau de a transfera toate activitatile sau o parte a acestora catre o banca-punte temporara, care permite autoritatilor sa asigure continuitatea serviciilor esentiale si sa gestioneze falimentele in mod organizat.

Nicio entitate nu ar trebui sa fie „prea mare pentru a da faliment”. Obiectivul general va fi ca bancile sa poata da faliment fara a pune in pericol stabilitatea financiara in sens larg. Aceasta inseamna ca solutionarea situatiei bancilor neviabile se poate desfasura astfel incat sa se reduca la minim riscul de contagiune si sa se asigure continuitatea serviciilor financiare esentiale, de exemplu accesul continuu la conturi al titularilor. Cadrul legislativ ar trebui sa ofere o alternativa credibila la actiunile costisitoare de salvare a bancilor la care am asistat in ultimii doi ani.

Europa se confrunta totodata si cu faptul ca numeroase banci isi desfasoara activitatea pe tot teritoriul sau, fara sa existe insa sisteme care sa faca fata implicatiilor transfrontaliere ale falimentului unei banci cu activitati in intreaga Europa. De aceea, una din principalele provocari este crearea unor mecanisme eficiente prin care autoritatile sa coopereze si sa se coordoneze cat mai bine posibil, pentru a reduce la minim orice efecte negative ale falimentului unei banci cu activitati transfrontaliere. Comisia isi propune sa se bazeze pe colegiile de supraveghere existente (grupuri de autoritati nationale de supraveghere) pentru crearea unor colegii de solutionare a crizelor (in care sa se reuneasca supraveghetorii si autoritatile nationale responsabile de solutionarea crizelor), in scopul pregatirii pentru situatii de criza si al gestionarii acestora. Comisia va propune totodata ca noile autoritati europene de supraveghere, in special Autoritatea Bancara Europeana, sa aiba rol de coordonare si de sprijin in situatii de criza, fara a afecta raspunderea fiscala a statelor membre.

Asa cum se prevede in comunicarea privind fondurile pentru solutionarea situatiilor de criza din sectorul bancar, din mai 2010, Comisia propune de asemenea crearea unor fonduri nationale, pe baza contributiilor platite de banci, pentru a finanta costul masurilor viitoare de solutionare si pentru a garanta ca solutionarea unei banci neviabile este o optiune credibila. La ora actuala, hazardul moral este dominant in intregul sistem deoarece nu exista alternativa la actiunile de salvare ale guvernelor. Existenta unor mecanisme comune de finantare care sa evite utilizarea fondurilor contribuabililor ar trebui sa duca la intarirea cooperarii transfrontaliere si sa faciliteze planificarea din timp a modului in care vor fi impartite costurile solutionarii unei banci transnationale neviabile.

In fine, comunicarea prevede o foaie de parcurs cu masuri care vor fi examinate pe termen mai lung pentru a crea un cadru mai integrat de gestionare a crizelor, care sa fie indeosebi adecvat pentru grupurile bancare europene integrate (banci care isi desfasoara activitatea la nivel european). Comisia intentioneaza sa studieze nevoia unei armonizari mai profunde a regimurilor de insolventa a bancilor intr-un raport care urmeaza sa fie prezentat pana la sfarsitul anului 2012 si, odata cu reexaminarea Autoritatii Bancare Europene in 2014, va evalua modalitatile optime pentru crearea unui cadru mai integrat pentru solutionarea grupurilor transnationale neviabile.


Criza financiara a demonstrat cat se poate de evident nevoia unor mecanisme mai robuste de gestionare a crizelor la nivel national, precum si nevoia de a crea mecanisme mai capabile sa faca fata falimentelor bancare transfrontaliere. Pe durata crizei au existat o serie de falimente rasunatoare (Fortis, Lehman Brothers, bancile islandeze, Anglo Irish Bank), care au scos la iveala deficientele grave ale mecanismelor existente. In lipsa unor mecanisme pentru organizarea unei lichidari ordonate, statele membre ale UE nu au avut de ales decat sa salveze entitatile din sectorul lor financiar. Ajutoarele de stat in sprijinul bancilor s-au ridicat la 13% din PIB.

Mai multe informatii aici.