Raportul juridic dintre directorii societatilor comerciale si consiliul de administratie

O problema interesanta credem ca priveste si raportul juridic dintre directorii societatilor comerciale si consiliul de administratie al acestora.

Potrivit opiniei majoritare, acest raport este unul de mandat comercial , indiferent de denumirea folosita de parti in inscrisul ce reflecta contractul din care ia nastere (spre exemplu, contract de management).

„Insa, acest raport juridic nu este unul tipic de mandat comercial. Continutul sau este nu numai contractual, determinat de catre parti, dar si legal, cuprinzand in mod necesar drepturi si obligatii stabilite de norme imperative ale legii societatilor comerciale.

Pentru a sublinia aceasta dubla natura (contractuala si legala) a raportului dintre directori si consiliul de administratie, pe de-o parte, dar si pentru a distinge mandatul directorilor de mandatul comercial propriu-zis, pe de cealalta parte, devine oportun sa consideram ca suntem in prezenta unui raport juridic de mandat social”⁵ .

Aceasta categorie, cu un inteles asemanator, dar cu diferenta ca include in mod necesar si reprezentarea, este una obisnuita in dreptul francez⁶.

„Denumirea nu este intamplatoare. Calificativul «social» urmareste tocmai sublinierea constatarii ca mandatul priveste executarea vointei sociale a societatii, care, in cazul directorilor, se realizeaza prin mecanismul delegarii de atributii.

Trebuie observat insa ca ideea mandatului social trimite, in sens restrans, numai la raporturile de mandat care au ca subiecte, pe de-o parte, insasi societatea, ca mandant, iar pe de alta parte persoane fizice sau persoane juridice (in cazul administratorilor), ca mandatari. Deci, mandatari sociali in sens restrans sunt administratorii, membrii directoratului si membrii consiliului de supraveghere, ca mandatari ai societatii. Concluzia decurge din faptul ca natura «sociala» a mandatului implica un raport direct cu societatea, existent fara indoiala in cazul acestora.⁷”

Numai prin analogie, pentru identitate de ratiune, se poate admite⁸ ca directorii societatii comerciale sunt mandatari sociali in sens larg. Concluzia se bazeaza pe doua argumente:
• toate raporturile mentionate mai sus au o fizionomie asemanatoare, fiind reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele special prevazute de legea societatilor comerciale;
• raportul dintre directori si societatea comerciala este un raport de submandat social, cu un continut corespunzator acestei calificari.
Deci, in sens strict, dreptul nostru priveste directorii ca submandatari sociali.

Consacrarea notiunii de „mandat social” si in dreptul nostru prezinta utilitate sub doua aspecte: are atat un rol de simplificare (la nivel terminologic), cat si un rol de clarificare (la nivel teoretic), astfel incat sa identificam mandatul social ca o specie de mandat comercial.

NOTE:
_
¹Ana Cioriciu Stefanescu, Precizari in legatura cu administrarea societatilor comerciale de catre directori, pe www.Avocatnet.ro
Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, modificata si completata ulterior, inclusiv prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010).
²Ne vom raporta la aceasta lege si prin folosirea termenului de „lege” sau „Legea nr. 31/1990”.
³Pentru detalii suplimentare cu privire la sistemul unitar, a se vedea dispozitiile art. 137 – 1521 din Legea nr. 31/1990.
⁴St. D. Carpenaru, Tratat de drept comercial roman, cit. supra., p. 261; Magda Volonciu, Functionarea societatilor comerciale, in “Drept commercial”, de S. Angheni, Magda Volonciu, C. Stoica, Editia 4, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 161.
⁵Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, in „Dreptul”, nr. 8/2010, p. 145-146.
⁶In ceea ce priveste practica instantelor judecatoresti, a se vedea, spre exemplu, Curtea de Casatie franceza, Camera sociala, hotararea din 23 septembrie 2009, nr. 08-41397 08-41415, htt-p:1 /vlex.frividlcivile-sociale-septembre-publie-bulletin-67513048, in care se afirma existenta unui mandat social al unui director general. Cat priveste literatura de specialitate, a se vedea, spre exemplu, B. Grandguillot, F. Grandguillot, L' essentiel du Droit des Soci&6, Editia 7, Gualino Editeur, Paris, 2008, p. 30, in care se sustine ca „membrii organelor de gestiune isi exercita functiile (mandat social) in conditiile fixate de lege”. Nu mai putin, chiar si Codul de comert francez utilizeaza notiunea de „mandat social” in art. R625-2.
⁷Alexandru Ticlea, Tiberiu Ticlea, Particularitati ale contractului de mandat comercial al directorilor societatilor comerciale pe actiuni, cit. supra, p. 146.
⁸Ibidem.