Noul Cod al muncii(I) - prea mult zgomot pentru .... modificare

A fost jenant sa urmarim emisiuni TV care-si propuneau sa dezbata modificarile, sa le argumenteze si sa le clarifice astfel incat lucratorii sa afle ce-i asteapta in epoca noului Cod, emisiuni in cadrul carora politicienii se luptau unii cu altii, in functie de partidele din faceau parte, reprezentatii sindicatelor anuntau apocalipsa dupa adoptarea legii iar unii participanti care reprezentau diferite categorii sociale se luptau cu modificarea invocand cazuri particulare.
si mai grave au fost afirmatiile potrivit carora 90% dintre lucratorii romani nu sunt de acord cu modificarile sustinute de Guvern. In conditiile in care in toata aceasta perioada de dezbateri televizate, de mitinguri si pichetari nu s-a reusit sa se clarifice mai nimic din ceea ce se propunea concret sa se modifice, nu este de mirare ca s-a calculat „cu precizie” cati lucratori nu accepta noul Cod al muncii.

In cele ce urmeaza vom analiza unele din sustinerile participantilor la dezbaterea proiectului de lege in raport cu continutul concret al textului asumat de Guvern.

Cum nu au disparut contractele colective de munca

Actualul Cod al muncii in vigoare din anul 2003, cuprinde un intreg titlu; Titlul VIII, cu 12 articole (care au la randul lor 11 alineate), care contine dispozitii privind contractele colective de munca.

Textul nou modifica al doilea alineat al art. 236, facand doar o adaugare a sintagmei „la nivel de unitate”, noutate absolut necesara pentru acuratetea textului, pentru precizarea nivelului de baza unde este obligatorie negocierea. Din codul actual raman in vigoare dispozitiile alin. 1 al aceluiasi articol - definitia contractului colectiv de munca, continutul acestuia – si ale alineatelor 3 si 4 care reglementeaza unele principii.

Urmeaza apoi modificarea art. 237 care, de fapt, nu modifica nimic, textul fiind preluat integral din legea veche. Nu gasim nicio explicatie in legatura cu aceasta „noutate”. Poate s-a dorit inscrierea continutului vechi in varianta noua pentru a se da o replica sustinatorilor ideii ca dispar contractele colective. Initiatorul legii a cuprins si aceasta dispozitie in textul nou pentru a da posibilitatea comentatorilor sa observe ca nu dispar contractele colective, ci dimpotriva, tot ceea ce tine de parti, de reprezentarea lor, de procedura de negociere si de incheiere a contractelor colective de munca sunt stabilite prin lege speciala.

Se stie ca in prezent este in vigoare Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, republicata. Daca se analizeaza continutul articolelor 238-247 din Cod, care sunt abrogate prin noua forma a legii, se constata ca toate dispozitiile abrogate au corespondent in Legea nr. 130/1996. Este fireasca aceasta operatiune „tehnica”, in respectul art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata (2):

„Art. 16. - (1) In procesul de legiferare este interzisa instituirea acelorasi reglementari in mai multe articole sau alineate din acelasi act normativ ori in doua sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizeaza norma de trimitere.
(2) In cazul existentei unor paralelisme acestea vor fi inlaturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei in reglementari unice.
(3) Se supun procesului de concentrare in reglementari unice si reglementarile din aceeasi materie dispersate in legislatia in vigoare.
(4) Intr-un act normativ emis pe baza si in executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizeaza reproducerea unor dispozitii din actul superior, fiind recomandabila numai indicarea textelor de referinta. In asemenea cazuri preluarea unor norme in actul inferior poate fi facuta numai pentru dezvoltarea ori detalierea solutiilor din actul de baza.”

In continuarea ideii de mai sus, subliniem ca, de exemplu, continutul art. 238 (alin. 1-3) se regaseste in continutul art. 8 (alin. 2-4) din Legea nr. 130/1996. Dispozitiile art. 239 din Cod sunt prevazute in art. 9, cele din art. 240 (alin. 1-2) sunt cuprinse in art. 10 (alin. 1-2), cele din art. 241 sunt similare cu prevederile art. 11 (alin. 1 lit. a, b, c, d) si alin. 2 din legea contractelor colective. Enumerarea similitudinilor poate continua daca analizam continutul art. 242-246 din Cod comparativ cu dispozitiile art. 23 (alin.1), 30 (alin. 1-2), 31 (alin. 1) si 33 (alin. 3). Crede cineva ca repetarea ori inscrierea unor dispozitii in mai multe acte normative confera un alt fel de forta juridica, sau are utilitate? Sigur ca nu. Atunci apare fireasca intrebarea, de unde ideea ca se desfiinteaza contractele colective, ca salariatii raman fara o minima protectie, ca urmeaza desfiintarea sindicatelor?

Parerea noastra este ca s-au facut afirmatii nefondate, ca aceasta idee a fost aruncata in lupta doar pentru „inflamarea” discutiilor si a participantilor la manifestarile publice. Cei care au analizat temeinic textul nou, legislatia actuala aplicabila in domeniul raporturilor colective de munca si-ar fi dat seama in „secunda doi” ca nu au motiv sa insiste pe o asemenea problema.

Trebuie observat si faptul ca inca din continutul art. 1 alin. 1 din textul nou se precizeaza ca „Prezentul cod reglementeaza domeniul raporturilor de munca…”, modificandu-se forma veche care se referea la raporturile individuale si colective de munca.

Raporturile de munca sunt definite „ca acele relatii sociale reglementate de lege, ce iau nastere intre o persoana fizica, pe de o parte, si, ca regula, o persoana juridica, pe de alta parte, ca urmare a prestarii unei anumite munci de catre prima persoana in folosul celei de a doua, care, la randul ei, se obliga sa o remunereze si sa creeze conditiile necesare prestarii acestei munci” .

Iata asadar ca legiuitorul roman manifesta consecventa si, in spiritul dispozitiilor art. 1 din textul nou, reglementeaza doar raporturile individuale de munca, pentru celelalte facandu-se doar precizari la nivel de principiu si trimiteri la legi speciale.

In concluzie, contractele colective de munca nu s-au desfiintat, negocierea colectiva, dupa cum prevede Constitutia, fiind obligatorie. In acelasi sens sunt si prevederile art. II din legea de modificare a Codului muncii care fac trimitere la legea speciala.

Nota redactiei: Intr-o editie urmatoare, AvocatNet.ro va publica partea a doua a analizei efectuate asupra modificarilor aduse Codului Muncii.