Ordinea stingerii datoriilor transforma statul in camatar legal

Contribuabili, economisti sau contabili suntem de cele mai multe ori luati prin surprindere de modificarile aberante aduse Codului Fiscal si celui de procedura, modificari facute peste noapte si cu efecte dezastruoase pentru economie.

Ne vom referi insa la Codul de Procedura Fiscala, mai precis la Art. 115 - ordinea stingerii datoriilor. Consideram ca forma actuala a Art. 115 este in defavoarea platitorilor de impozite si taxe, deoarece neprecizarea ordinii stingerii datoriilor in mod clar lasa loc de interpretare organelor fiscale care sting datoriile corelative si apoi creanta principala, respectand un singur principiu, vechimea datoriilor.

Intr-un articol citit aici, pe Avocatnet.ro, autorul vorbea de diferenta dintre ganduri si fapte. Interesant, se pare ca Guvernul Romaniei este campionul diferentelor dintre ganduri si fapte, sau dintre declaratii si fapte. La nivel declarativ exista dorinta de a ajuta contribuabilii, dar la nivel de fapte, totul se schimba.

Sa va aducem aminte de un exemplu concret. In vara anului 2009, in mai multe declaratii, premierul Emil Boc a spus ca nu este corect ca statul sa stinga datoriile contribuabililor in ordinea accesorii si apoi debite si ca va cere ministrului de finante sa modifice legea in acest sens. Aceasta fiind declaratia, asteptam si faptele. Insa, din 2009 si pana in prezent am avut destul de asteptat.

Modificarea ordinii de stingere a datoriilor, din 2004 pana in prezent

In continuare, vom face o scurta si interesanta istorie a modificarii ordinii de stingere a datoriilor contribuabililor, tocmai pentru a evidentia "grija" legiuitorului pentru contribuabilii sai.

In CPF, la 1 ianuarie 2004,  prevederile Art. 104 erau cat se poate de clare: se stingeau obligatiile fiscale cu termene de plata in anul curent, apoi obligatiile fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora si apoi dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale.

In mai 2004, Art. 104 sufera prima modificare, alin. b) urmand sa prevada stingerea obligatiilor fiscale principale cu termene de plata in anul curent, precum si accesoriile acestora, in ordinea vechimii. Corect pentru contribuabil, care avea si dreptul sa stabileasca tipul de creanta fiscala pe care o achita.

In februarie 2005 Art. 104 devine Art. 110 si ne bucuram ca nu sunt modificari notabile.

Urmatoarea modificare a fost facuta in iulie 2005 si se referea la faptul ca daca suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se stinge creanta fiscala stabilita de contribuabil conform numarului de evidenta a platii inscris pe ordinul de plata pentru Trezoreria Statului.

In octombrie 2005 Art. 110 devine Art. 111, fara alte modificari.

Calvarul contribuabilului a inceput insa la 1 ianuarie 2007, cand la alin.(1) se spune ca daca suma platita de contribuabil nu este suficienta pentru acoperirea creantei, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care il stabileste contribuabilul. Dar asta n-a fost nimic, pentru ca alin.b) este rescris si prevede ca se sting obligatiile fiscale principale sau accesorii, in ordinea vechimii, cu exceptia cazului in care s-a inceput executarea silita, cand se aplica prevederile art. 166 in mod corespunzator. Un simplu "sau" introdus in acest alineat a dat posibilitatea autoritatilor sa interpreteze ordinea stingerii datoriilor intr-un mod convenabil pentru stat, evident.

Din septembrie 2007, Art. 111 devine Art. 115. Trecerea la contul unic a inrautatit si mai mult lucrurile. Poate multi ne-am bucurat la introducerea contului unic pentru ca am scapat de comisioanele bancare. Totul a fost insa o mare iluzie. S-a dovedit ca mult hulitele comisioane bancare pentru fiecare ordin de plata au fost mici pe langa ce urma sa ne astepte la redistribuirea sumelor din contul unic.

In concluzie, societatile comerciale care nu si-au putut plati datoriile la timp platesc cu varf si indesat acest gest, pentru ca orice suma platita stinge mai mult accesorii decat debite, in ordinea vechimii, acumulandu-se astfel sume impresionante care au dus in multe cazuri chiar la falimentul societatii respective.

Ca sa vedeti si mai bine diferenta dintre ganduri si fapte de la care am pornit, am sa va spun ca in septembrie 2007 a fost depusa la Camera Deputatilor o initiativa legislativa privind modificarea ordinii stingerii datoriilor si care avea forma Art. 104 CPF si anume, prevedea stingerea datoriilor in ordinea obligatii fiscale cu termene de plata in anul curent, apoi obligatii fiscale datorate si neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, in ordinea vechimii, pana la stingerea integrala a acestora si apoi dobanzi, penalitati de intarziere aferente obligatiilor fiscale. Bineinteles ca initiativa legislativa a fost respinsa la vot in decembrie 2007, cu 194 de voturi pentru respingere, 5 voturi contra respingerii si o abtinere.

Ne intrebam de ce a fost nevoie in 2007 de schimbarea ordinii stingerii datoriilor astfel incat statul sa fie avantajat si de ce s-a respins initiativa legislativa de schimbare, tocmai in anul in care economia "duduia" ? Avea statul nevoie de bani la buget sau ministrul de finante de atunci a avut o viziune si a prevazut criza ?

De curand, APEC-Asociatia Profesionala a Economistilor si Contabililor din Romania a venit cu propria initiativa de modificare a Art. 115 CPF. Proiectul APEC doreste sa restabileasca ordinea fireasca a stingerii datoriilor: mai intai toate creantele, in ordinea vechimii si apoi accesoriile.

Consideram propunerea noastra un mijloc de relaxare fiscala, deoarece, la ora actuala, presiunea la care este supus contribuabilul care nu isi achita in termenul legal datoriile este foarte mare.

Proiectul initiat de APEC poate fi votat aici. Sprijina si tu modificarea ordinii stingerii datoriilor!