Inceputul anului 2011 ne arata ca tendinta ascendenta a restructurarilor in general, si a fuziunilor in special, va continua si in perioada urmatoare. Companiile isi indrepta tot mai mult atentia catre procedura legala, alternativele de restructurare avute la indemana, dar mai ales catre perioada de timp in care se poate implementa o fuziune. In acest context, companiile cauta sa estimeze cat mai exact momentul in care implementarea procesului de fuziune va avea loc. Punand un mare accent pe implementarea cat mai rapida a fuziunilor, companiile trebuie sa aiba in vedere si posibilitatile legale pe care le ofera Legea societatilor comerciale, in privinta datei efective a fuziunii.
Articol scris de Günay Duagi – Senior Associate, Nemoianu Attorneys at Law – firma de avocatura corespondenta a KPMG in Romania.
Desi Legea societatilor comerciale prevede expres posibilitatea alegerii unei date retroactive a fuziunii, exista putina practica in acest sens si pe buna dreptate. Reticenta companiilor este de inteles avand in vedere ca implementarea si consecintele unei astfel de alegeri nu sunt corelate din punct de vedere juridic si fiscal in legislatie, dupa trecerea a mai mult de 3 ani de la introducerea acestei posibilitati in lege.
Printre motivele pentru care comerciantii ar putea apela la o fuziune cu efect retroactiv se regasesc cele de ordin economic (de exemplu: promovarea in mod unitar a societatilor implicate), organizatoric (de exemplu: implementarea unor sisteme in cadrul societatilor implicate) si de ce nu, de oportunitate.
Legea societatilor comerciale prevede, de exemplu in cazul fuziunilor prin absorbtie, ca fuziunea produce efecte de la data inregistrarii hotararii ultimei adunari generale care a aprobat operatiunea, cu exceptia cazului in care, prin acordul partilor, se stipuleaza ca operatiunea va avea efect la o alta data. Aceasta data nu poate fi insa ulterioara incheierii exercitiului financiar curent al societatii absorbante sau societatilor beneficiare, nici anterioara incheierii ultimului exercitiu financiar incheiat al societatii sau societatilor ce isi transfera patrimoniul.
Societatile prefera sa aleaga, mai ales in practica europeana, ca si data retroactiva a fuziunii prima zi a anului financiar care coincide cu ziua inchiderii situatiei financiare anuale, motivul fiind acela ca la aceasta data se cunosc exact toate activele si pasivele societatii implicate in fuziune. Si mai mult, aceste situatii se pot proba cu documente fiscale.
Operatiunile efectuate in perioada ulterioara datei efective a fuziunii vor fi reflectate separat in documentele fiscale. Astfel, la data efectiva a fuziunii are loc inchiderea din punct de vedere contabil a activitatilor societatii absorbite. In baza acestor situatii financiare are loc inregistrarea in contabilitatea societatii absorbante a tuturor elementelor de activ si pasiv. In continuare, operatiunile economico-financiare aferente activitatii societatii absorbite vor fi asumate de societatea absorbanta, chiar daca din punct de vedere juridic societatea absorbita continua sa existe pana la radierea din Registrul Comertului. Raman, totusi, de clarificat aspectele practice de ordin fiscal (de exemplu: declaratiile rectificative pe care trebuie sa le depuna societatile implicate in fuziune) si formalitatile contabile care nu sunt prevazute in reglementarile fiscale in vigoare.
Din punct de vedere juridic raman anumite semne de intrebare asupra incadrarii si atribuirii actelor juridice incheiate intre data retroactiva a fuziunii si data inregistrarii fuziunii, denumita in practica perioada intermediara.
Avand in vedere ca societatea absorbita desfasoara operatiuni in perioada intermediara in nume propriu, fara a cunoaste in toate cazurile cand va fi stabilita data efectiva a fuziunii de catre actionari, asumarea acelor operatiuni de catre societatea absorbanta ca urmare a fuziunii trebuie analizata nu numai din punct de vedere al efectelor acestora dar si din punct de vedere al incheierii respectivelor acte juridice.
Mentionam numai ca aceste operatiuni efectuate in perioada intermediara ar trebui sa aiba un regim juridic reglementat direct de lege. Astfel, dispozitiile Legii societatilor comerciale ar trebui sa fie dublate si de reglementari relevante din punct de vedere contabil si fiscal. Aceste acte juridice trebuie analizate cu atentie de catre consultanti specializati, de la caz la caz, avand in vedere si opozabilitatea fata de partenerii de afaceri si alti terti, la nivelul fiecarei societati implicate in fuziune.
Avand in vedere neclaritatile legislative, in practica din Romania, majoritatea societatilor inca aleg ca data efectiva a fuziunii pe cea a inregistrarii la Registrul Comertului pentru a evita riscurile de implementare.
Implementarea cu succes a oricarei restructurari, inclusiv pe formatele de divizari sau fuziuni, implica numeroase aspecte juridice si fiscale cu impact major. Experienta noastra extinsa a demonstrat ca rolul unui consultant de specialitate este esential pentru alegerea celei mai bune formule si aplicarea optima a acesteia.