Risc de recalificări: Inspectorii ANAF pot schimba tratamentul fiscal al unei fuziuni sau divizări, dacă apreciază că cel aplicat a fost greșit

Într-o conferință recent organizată de avocatnet.ro pe tema implicațiilor fiscale ale restructurărilor de afaceri, specialiștii de la NOA au atras atenția că inclusiv în aceste cazuri se pot trezi firmele cu recalificări fiscale în urma controalelor ANAF.

„ANAF contestă o operațiune din perspectiva regimului fiscal - cu alte cuvinte, Fiscul nu poate, postfactum, să conteste o divizare și să anuleze efectele acesteia, ci contestă regimul fiscal. Și zic că este un aspect general valabil și pentru că se aplică în oricare dintre situații - adică, din perspectivă juridică, autoritățile fiscale nu se pot opune niciunui raport comercial, atât timp cât părțile se pun de acord într-un anumit fel, ci se opun regimului fiscal, dacă a fost aplicat eronat. Deci, ANAF nu spune «nu lucra cu PFA-uri», ci spune că, «dacă lucrezi cu PFA-uri, doar dacă îndeplinești condițiile x este considerată o activitate independentă, iar dacă nu le îndeplinești, o reclasificăm ca dependentă»”, a precizat Mircea Dumitrașcu, Partner la NOA.

Altfel spus, efectele juridice ale fuziunii sau divizării rămân așa cum au fost stabilite, dar se schimbă tratamentul fiscal aplicat de contribuabil și trebuie plătite anumite sume către stat. Însă trebuie precizat că, dacă restructurarea a fost făcută „ca la carte”, firmele n-au de ce să-și facă griji. Practic, o fuziune sau o divizare doar pot crește riscul declanșării unui control fiscal (ele nu sunt, pe cont propriu, elemente declanșatoare).

„Pur și simplu se contestă și se schimbă tratamentul fiscal. Adică dacă nu am impozitat acel transfer de patrimoniu, autoritățile pot să vină și să spună că nu mi se aplică neutralitatea și că trebuia să impozitez acel patrimoniu. Poate că trebuia să fac și o evaluare a acelui patrimoniu, tocmai pentru că n-avem o definiție fiscală a fuziunii. Cumva, ni se reclasifică operațiunea dintr-o fuziune într-un transfer normal, care ar implica inclusiv o evaluare și o impozitare la valoarea de piață a activelor. (...)

În cazurile în care s-a venit în control după fuziune, a fost acel control inopinat. Pur și simplu s-a analizat operațiunea, ca să vadă dacă s-au bifat toți pașii și dacă procedura s-a respectat întocmai. Și, atunci, de cele mai multe ori, nu s-a propus o inspecție de fond, tocmai pentru că lucrurile au fost în regulă și nu s-au impus obligații fiscale. Dar, evident, depinde de la caz la caz. Este un element de analiză, dar nu este cel care generează singur o inspecție fiscală”, a completat Maria Pascu, Senior Tax Manager la NOA.

Specialista a detaliat și la ce chestiuni ar trebui să fie atente companiile, pe partea fiscală, în cazul unei fuziuni:

• existența pierderilor fiscale: să ne uităm cât de vechi sunt, pentru că, dacă firma absorbită are pierderi, iar cea absorbantă e pe profit, se pot compensa între ele pentru a plăti un impozit mai mic;
• mai pot exista cazuri în care firma absorbită a fost sau este microîntreprindere și pot fi preluate numai pierderile generate în perioada în care aceasta a fost plătitoare de impozit pe profit;
• din punct de vedere al impozitului pe profit, transferul patrimoniului de la o societate la alta nu generează venituri impozabile pentru societatea absorbită, dar această neutralitate fiscală nu se aplică în cazul impozitului micro; astfel, dacă firma absorbită este la impozit micro, se poate ajunge în situația să se datoreze impozit la stat;
• rezervele societății absorbite se pot prelua, însă în limita primei de fuziune (dacă e cazul); dacă nu există o primă de fuziune, nu se pot prelua rezervele, astfel că acestea se anulează și se impozitează (dacă rezervele au fost deduse anterior);
• din perspectiva TVA-ului, trebuie văzut dacă una dintre societăți are un regim special (de exemplu, dacă e o firmă de imobiliare care închiriază și cu scutire, și cu TVA, astfel că aplică o pro-rată de deducere - trebuie analizat efectul fuziunii asupra acestei situații);
• este foarte important de menționat faptul că fuziunea este neutră fiscal doar dacă nu sunt urmărite exclusiv avantaje fiscale; astfel, trebuie analizat dacă există un motiv economic pentru a lua decizia fuziunii (de exemplu, eficientizarea managementului, reducerea costurilor de contabilitate etc.), preluarea pierderilor fiind, în acest caz, o chestiune secundară.

În privința unei divizări, Maria Pascu a lămurit că trebuie urmărite cam aceleași chestiuni fiscale, însă sunt și unele puncte în plus pe listă: „Ce ar mai fi diferit pe partea de elemente fiscale, față de fuziune, este că trebuie să vedem dacă transferăm o ramură de activitate, pentru că, la divizare, neutralitatea este condiționată de existența unei ramuri de activitate. Și un alt aspect - dacă putem să identificăm activele și pasivele liniei de business pe care o transferăm (este un impact asupra proporției pierderilor fiscale transferate).”

Informații mai multe despre fuziuni și divizări pot fi găsite în înregistrarea integrală a conferinței cu specialiștii de la NOA.