„În general, deciziile de a realiza fuziuni sau divizări clar au un context. Contextul poate fi intrinsec - o decizie a companiei de a face niște modificări organizaționale pentru a eficientiza managementul, pentru a eficientiza procesele, pentru a conduce managementul într-un mod mai agil și adaptat pieței. Dar o restructurare poate veni și în urma unor observații cu privire la profitabilitatea unor linii de business. Contextul poate fi și exterior - cel al unui «exit» (un antreprenor român sau o multinațională cu activitate în România care se află în fața unui potențial cumpărător) sau, pur și simplu, schimbarea liniei de business (ne adaptăm la noile piețe)”, a explicat Mircea Dumitrașcu, Partner la NOA.
Potrivit specialistului, fuziunile pot urmări, printre altele:
- integrarea unor companii cu activități similare;
- integrarea în grup a unor societăți sau active nou-achiziționate;
- eficientizarea managementului sau a activității operaționale și reducerea costurilor;
- facilitarea accesului la finanțări bancare;
- simplificarea tranzacțiilor intragrup.
- evaluarea patrimoniului (alegerea metodei de evaluare, obligații de auditare a situațiilor financiare de fuziune, stabilirea datei de referință a situațiilor financiare, stabilirea datei efective a fuziunii);
- structura de participare (dacă sunt acționari minoritari care ar putea să se opună, dacă e necesară simplificarea structurii înainte de operațiune);
- analiza pre-fuziune a elementelor fiscale (dacă sunt pierderi fiscale, dacă sunt implicate microîntreprinderi, impozitarea rezervelor, substanța economică);
- sensul operațiunii de fuziune (dacă sunt imobile implicate, dacă brand-ul firmei se păstrează, dacă e necesară notificarea partenerilor, dacă e necesar transferul de angajați sau transferul de licențe/autorizații, atenție și la capitalul propriu negativ).
Fiscal vorbind, fuziunea este neutră din punctul de vedere al impozitului pe profit (mai precis, dacă transferul se face contra unui preț, acesta e impozabil, însă dacă transferul se face contra unor titluri de participare, acesta e neimpozabil) și al TVA-ului. Totodată, se face un transfer al pierderilor fiscale. Însă mai sunt și alte aspecte fiscale de avut în vedere, atenționează Mircea Dumitrașcu.
În privința divizărilor, acestea pot urmări, printre altele:
- separarea activităților cu profil distinct;
- separarea societăților deținute în comun;
- separarea activităților profitabile de cele generatoare de pierderi;
- separarea activelor în vederea vânzării către un potențial investitor;
- separarea de active în vederea dezvoltării unei noi linii de activitate.
- evaluarea patrimoniului (alegerea metodei de evaluare, obligații de auditare a situațiilor financiare de divizare, stabilirea datei de referință a situațiilor financiare, stabilirea datei efective a divizării);
- structura de participare (dacă sunt acționari minoritari care ar putea să se opună, dacă e necesară simplificarea structurii înainte de operațiune, să se stabilească ce structură de acționariat se dorește);
- analiza pre-divizare a elementelor fiscale (dacă sunt pierderi fiscale, dacă sunt implicate microîntreprinderi, impozitarea rezervelor, dacă se transferă o ramură de activitate, dacă rămâne o ramură de activitate în firma cedentă, dacă se pot identifica cu ușurință activele și pasivele liniei de business transferate);
- sensul operațiunii de divizare (dacă sunt imobile implicate, asocierea brand-ului cu o linie de business, dacă e necesară notificarea partenerilor, dacă e necesar transferul de angajați sau transferul de licențe/autorizații, atenție și la capitalul propriu negativ).
Fiscal vorbind, avem și aici neutralitate din perspectiva TVA-ului, însă regula neutralității se aplică la impozit pe profit numai dacă se divizează o linie de business. De reținut că se transferă proporțional pierderile fiscale. Însă mai sunt și alte aspecte fiscale de avut în vedere.
Informații mai multe despre fuziuni și divizări pot fi găsite în înregistrarea integrală a conferinței cu specialiștii de la NOA.