TITLUL VII
Accize
CAPITOLUL I
Accize armonizate
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Sfera de aplicare
Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se
datorează bugetului de stat, pentru următoarele produse provenite din producţia
internă sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.
Definiţii
Art. 163. - În înţelesul prezentului titlu, se vor folosi următoarele
definiţii:
a) produsele accizabile sunt produsele prevăzute la art. 162;
b) producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care
aceste produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formă;
c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorităţii fiscale
competente, unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute,
primite sau expediate în regim suspensiv, de către antrepozitarul autorizat, în
exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de prezentul titlu şi de
norme;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală conform
Codului vamal al României;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de
autoritatea fiscală competentă, în exercitarea activităţii acesteia, să producă,
să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse accizabile,
într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este
suspendată pe perioada producerii, transformării, deţinerii şi deplasării
produselor;
g) documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI - este documentul care
trebuie folosit la mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv;
h) codul NC reprezintă poziţia tarifară, subpoziţia tarifară sau codul
tarifar, conform Nomenclaturii Combinate din Tariful Vamal de Import al României
valabil în anul 2003.
Faptul generator
Art. 164. - Produsele prevăzute la art. 162 sunt supuse accizelor în momentul
producerii lor în România sau la momentul importului lor în ţară.
Exigibilitatea
Art. 165. - Acciza este exigibilă în momentul eliberării pentru consum sau
când se constată pierderi sau lipsuri de produse accizabile.
Eliberarea pentru consum
Art. 166. - (1) În înţelesul prezentului titlu, eliberarea pentru consum
reprezintă:
a) orice ieşire a produselor accizabile din regimul suspensiv;
b) orice producţie de produse accizabile în afara regimului suspensiv;
c) orice import de produse accizabile, dacă produsele accizabile nu sunt
plasate în regim suspensiv;
d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal,
altfel decât ca materie primă;
e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care
nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul
titlu.
(2) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile
din antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute la secţiunea a 5-a din
prezentul capitol şi conform prevederilor din norme, către:
a) un alt antrepozit fiscal în România, autorizat pentru respectivele produse
accizabile;
b) o altă ţară.
Importul
Art. 167. - (1) În înţelesul prezentului titlu, import reprezintă orice
intrare de produse accizabile în România, cu excepţia:
a) plasării produselor accizabile importate sub un regim vamal suspensiv în
România;
b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile;
c) plasării produselor accizabile în zone libere, în condiţiile prevăzute de
legislaţia vamală în vigoare.
(2) Se consideră, de asemenea, import:
a) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul
în care produsul rămâne în România;
b) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate
în regim vamal suspensiv;
c) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii
drepturilor vamale de import.
(3) Pentru importurile de produse accizabile se aplică prevederile
legislaţiei vamale.
Producerea şi deţinerea în regim suspensiv
Art. 168. - (1) Este interzisă producerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului
fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplică pentru berea, vinurile şi
băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, produse în gospodăriile
individuale pentru consumul propriu.
SECŢIUNEA a 2-a
Produse accizabile
Bere
Art. 169. - (1) În înţelesul prezentului titlu, bere reprezintă orice produs
încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi
de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz, şi
în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.
(2) Pentru berea produsă de micii producători independenţi, care deţin
instalaţii de fabricaţie cu o capacitate nominală anuală care nu depăşeşte
200.000 hl, se aplică accize specifice reduse. Acelaşi regim se aplică şi pentru
berea importată de la micii producători independenţi, cu o capacitate nominală
anuală care nu depăşeşte 200.000 hl.
(3) Fiecare agent economic producător de bere are obligaţia de a depune la
organul fiscal teritorial la care este înregistrat ca antrepozitar autorizat,
până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere
privind capacităţile de producţie pe care le deţine.
(4) Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi agenţii economici mici
producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: sunt agenţi
economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic,
sunt independenţi faţă de orice alt agent economic producător de bere;
utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere;
folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt agent economic
producător de bere şi nu funcţionează sub licenţa de produs a altui agent
economic producător de bere.
(5) În situaţia în care un agent economic producător de bere, care
beneficiază de nivelul redus al accizelor, îşi măreşte capacitatea de producţie,
prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va
înştiinţa în scris organul fiscal la care este înregistrat ca antrepozitar
autorizat despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat
accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu
luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.
(6) Este exceptată de la plata accizelor berea fabricată de persoana fizică
şi consumată de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie
vândută.
Vinuri
Art. 170. - (1) În înţelesul prezentului titlu, vinurile sunt:
a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC
2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos, aşa cum este definit la lit. b), şi
care:
1. au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu
depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă
în întregime din fermentare; sau
2. au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu
depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nici o îmbogăţire, şi la care
alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.
b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC
2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:
1. sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu
ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în
soluţie egală sau mai mare de 3 bari; şi
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu
depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă
în întregime din fermentare.
(2) Este exceptat de la plata accizelor vinul fabricat de persoana fizică şi
consumat de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie
vândut.
Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri
Art. 171. - (1) În înţelesul prezentului titlu, băuturile fermentate, altele
decât bere şi vinuri, reprezintă:
a) alte băuturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile NC 2204
şi 2205 şi care nu sunt prevăzute la art. 170, ca şi toate produsele încadrate
la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, aşa cum
sunt definite la lit. b), şi a produsului prevăzut la art. 169, având:
1. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10%
în volum; sau
2. o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15%
în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime
din fermentare.
b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206
00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205, care nu intră sub
incidenţa art. 170 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip
ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată
dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care:
1. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte
13% în volum; sau
2. au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte
15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime
din fermentare.
(2) Sunt exceptate de la plata accizelor băuturile fermentate, altele decât
bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi
membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie vândute.
Produse intermediare
Art. 172. - (1) În înţelesul prezentului titlu, produsele intermediare
reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în
volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile: NC
2204, 2205 şi 2206 00, dar care nu intră sub incidenţa art. 169-171.
(2) se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită
prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. a), care are o concentraţie alcoolică ce
depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice
băutură fermentată spumoasă prevăzută la art. 171 alin. (1) lit. b), care are o
concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în
întregime din fermentare.
Alcool etilic
Art. 173. - În înţelesul prezentului titlu, alcool etilic reprezintă:
a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în
volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când
aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al
nomenclaturii combinate;
b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% şi care sunt
cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00;
c) ţuică şi rachiuri de fructe;
d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase
potabile.
Produse din tutun
Art. 174. - (1) În înţelesul prezentului titlu, produse din tutun sunt:
a) ţigarete;
b) ţigări şi ţigări de foi;
c) tutun de fumat:
1. tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete;
2. alte tutunuri de fumat.
(2) Se consideră ţigarete:
a) rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau
ţigări de foi, în sensul alin. (3);
b) rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de
ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială;
c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla
mânuire neindustrială;
d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care
respectă criteriile prevăzute la lit. a), b) sau c).
(3) Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după
cum urmează:
a) rulourile de tutun care conţin tutun natural;
b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural;
c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş
exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul,
inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu
condiţia ca:
1. învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit;
2. masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie
sub 1,2 grame; şi
3. învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum
30 grade faţă de axa longitudinală a ţigării.
d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş
exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă
complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu
condiţia ca:
1. masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau
mai mare de 2,3 grame; şi
2. circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării
să nu fie sub 34 mm.
e) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dar care
respectă criteriile de la lit. a), b), c) sau d) şi are învelişul din tutun
natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun
reconstituit.
(4) Se consideră tutun de fumat:
a) tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi,
şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială;
b) deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntul, care nu sunt
prevăzute la alin. (2) şi (3);
c) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul, dacă
produsul respectă criteriile de la lit. a) sau b).
(5) Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete:
a) tutunul de fumat, aşa cum este definit la alin. (4), pentru care mai mult
de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm;
b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă
particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este
vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.
(6) Se consideră alt tutun de fumat orice tutun de fumat care nu este tutun
de fumat tăiat fin.
(7) Un rulou de tutun prevăzut la alin. (2) este considerat, pentru aplicarea
accizei, ca două ţigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi
muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete - când
are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să
depăşească 27 cm, şi aşa mai departe.
Uleiuri minerale
Art. 175. - (1) În înţelesul prezentului titlu, uleiuri minerale sunt:
a) produsele cu codul NC 2706 00 00;
b) produsele cu codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30; 2707 50; 2707 91 00;
2707 99 11; 2707 99 19;
c) produsele cu codul NC 2709 00;
d) produsele cu codul NC 2710;
e) produsele cu codul NC 2711, inclusiv metanul şi propanul, pure din punct
de vedere chimic, dar fără gazul natural;
f) produsele cu codurile: NC 2712 10; 2712 20; 2712 90 (fără produsele de la
2712 90 11 şi 2712 90 19);
g) produsele cu codul NC 2715 00 00;
h) produsele cu codul NC 2901;
i) produsele cu codurile: NC 2902 11 00; 2902 19 90; 2902 20 00; 2902 30 00;
2902 41 00; 2902 42 00; 2902 43 00 şi 2902 44 00;
j) produsele cu codurile NC 3403 11 00 şi 3403 19;
k) produsele cu codul NC 3811;
l) produsele cu codul NC 3817 00.
(2) Uleiurile minerale pentru care se datorează accize sunt:
a) benzină cu plumb cu codurile: NC 2710 11 31; 2710 11 51 şi 2710 11 59;
b) benzină fără plumb cu codurile: NC 2710 11 41; 2710 11 45 şi 2710 11 49;
c) motorină cu codurile: NC 2710 19 41; 2710 19 45 şi 2710 19 49;
d) păcură cu codurile: NC 2710 19 61; 2710 19 63; 2710 19 65 şi 2710 19 69;
e) gazul petrolier lichefiat cu codurile: NC 2711 12 11 până la 2711 19 00;
f) gazul metan cu codul NC 2711 29 00;
g) petrol lampant cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;
h) benzen, toluen, xileni şi alte amestecuri de hidrocarburi aromatice cu
codurile: NC 2707 10; 2707 20; 2707 30 şi 2707 50.
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei
accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept
combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie,
la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzit sau carburantului
echivalent.
(4) Pe lângă produsele accizabile prevăzute la alin. (1), orice produs
destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept carburant sau ca
aditiv ori pentru a creşte volumul final al carburanţilor este impozitat drept
carburant. Nivelul accizei va fi cel prevăzut pentru benzină cu plumb.
(5) Orice hidrocarbură, cu excepţia cărbunelui, lignitului, turbei sau a
oricărei alte hidrocarburi solide similare sau a gazului natural, destinată a fi
utilizată, pusă în vânzare sau utilizată pentru încălzire, este accizată cu
acciza aplicabilă uleiului mineral echivalent.
(6) Consumul de uleiuri minerale în incinta unui loc de producţie de uleiuri
minerale nu este considerat fapt generator de accize atunci când se efectuează
în scopuri de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât
cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră ca
un fapt generator de accize.
SECŢIUNEA a 3-a
Nivelul accizelor
Nivelul accizelor
Art. 176. - Nivelul accizelor pentru următoarele produse este:
*) Nivelul accizelor armonizate va fi majorat anual începând cu data de 1
iulie 2004, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu angajamentele asumate
de România în procesul de negociere cu Uniunea Europeană, la Capitolul 10 -
Impozitarea.
1) Gradul Plato reprezintă greutatea de zahăr exprimată în grame, conţinută
în 100 g de soluţie măsurată la origine, la temperatura de 20°/4°C.
2) Hl alcool pur reprezintă 100 litri alcool etilic rafinat, cu concentraţia
de 100% alcool în volum, la temperatura de 20°C, conţinut într-o cantitate dată
de produs alcoolic.
3) Prin gaze petroliere lichefiate utilizate în consum casnic se înţelege
gazele petroliere lichefiate, distribuite în butelii tip aragaz.
4) Petrolul lampant utilizat drept combustibil de persoanele fizice nu se
accizează.
Calculul accizei pentru ţigarete
Art. 177. - (1) Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre
acciza specifică şi acciza ad valorem.
(2) Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete.
(3) Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal
stabilit, asupra preţului maxim de vânzare cu amănuntul.
(4) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este
vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi
impozitele.
(5) Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se
stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă
ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele
prevăzute de norme.
(6) Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru
care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.
(7) Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ
ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat.
SECŢIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare
Reguli generale
Art. 178. - (1) Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo
unde acciza nu a fost plătită, poate avea loc numai într-un antrepozit fiscal.
(2) Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau
depozitarea de produse accizabile.
(3) Produsele accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, nu pot
fi depozitate în antrepozite fiscale de depozitare.
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a
produselor accizabile.
(5) Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru
care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.
(6) Fac excepţie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care
livrează uleiuri minerale către avioane şi nave sau furnizează produse
accizabile din magazinele duty-free.
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza
autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei pentru ca un loc să funcţioneze ca
antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat
pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă în
modul şi sub forma prevăzute în norme.
(3) Cererea trebuie să conţină informaţii şi să fie însoţită de documente cu
privire la:
a) amplasarea şi natura locului;
b) tipurile şi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse şi/sau
depozitate în decursul unui an;
c) identitatea şi alte informaţii cu privire la persoana care urmează să-şi
desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmează a fi antrepozitar autorizat de a
satisface cerinţele prevăzute la art. 183.
(4) Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de
asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate
ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este
proprietarul locului, cererea trebuie să fie însoţită de o declaraţie din partea
proprietarului, prin care se confirmă permisiunea de acces pentru personalul cu
atribuţii de control.
(5) Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar
autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea
fiscală competentă o singură cerere. Cererea va fi însoţită de documentele
prevăzute de prezentul titlu, aferente fiecărei locaţii.
Condiţii de autorizare
Art. 180. - Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de
antrepozit fiscal pentru un loc, numai dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea,
primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În
cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare,
cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât
cantitatea pentru care suma accizelor potenţiale este de 50.000 euro. Conform
prevederilor din norme, această cantitate poate fi diferenţiată, în funcţie de
grupa de produse depozitată;
b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină
scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor;
c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor
accizabile;
d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca
antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru
evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare,
mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, în România sau în oricare din
statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;
e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea
ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi
fost condamnaţi în mod definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere,
fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare
de mită, în România sau în oricare din statele străine în care aceasta a avut
domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani;
f) persoana care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar
autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art.
183.
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 181. - (1) Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris
autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii
documentaţiei complete de autorizare.
(2) Autorizaţia va conţine următoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale
utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e) nivelul garanţiei;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea
maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun
acord cu autoritatea fiscală competentă. O dată determinată, aceasta nu va putea
fi depăşită, în condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate de
depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în
termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se
solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.
(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.
(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă
trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi
a motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente
modificarea autorizaţiei.
Respingerea cererii de autorizare
Art. 182. - (1) Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris,
o dată cu motivele luării acestei decizii.
(2) În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de
autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate
contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Obligaţiile antrepozitarului autorizat
Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini
următoarele cerinţe:
a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o
garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile,
precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în
condiţiile stabilite prin norme;
b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau
alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor
accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime,
lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în
antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte
evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale;
d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul
fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate;
e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a
antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în
exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru
primirea sau expedierea produselor;
f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile
fiscale competente, la cererea acestora;
g) să asigure, în mod gratuit, un birou în incinta antrepozitului fiscal, la
cererea autorităţilor fiscale competente;
h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice
pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile;
i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice
extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a
modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite
potrivit lit. a);
j) să se conformeze cu alte cerinţe impuse prin norme.
Regimul de transfer al autorizaţiei
Art. 184. - (1) Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii
autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile.
(2) Atunci când are loc vânzarea locului sau a afacerii, autorizaţia nu va fi
transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar
autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.
Revocarea şi anularea autorizaţiei
Art. 185. - (1) Autoritatea fiscală competentă revocă autorizaţia pentru un
antrepozit fiscal, în următoarele situaţii:
a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:
1. persoana a decedat;
2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în
România sau într-un stat străin, pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă
penală prevăzută la art. 180 lit. d); sau
3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare.
b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:
1. în legătură cu persoana juridică a fost iniţiată o procedură de faliment
sau de lichidare; sau
2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat
printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin,
pentru evaziune fiscală sau orice altă faptă penală prevăzută la art. 180 lit.
e);
c) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse
accizabile depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea
prevăzută în norme, conform art. 180 lit. a).
(2) Autoritatea fiscală competentă anulează autorizaţia pentru un antrepozit
fiscal, atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în
legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.
(3) Autoritatea fiscală competentă revocă sau anulează autorizaţia pentru un
antrepozit fiscal, dacă antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre
cerinţele prevăzute la art. 183 sau la secţiunea a 6-a din prezentul capitol.
(4) Dacă autoritatea fiscală competentă hotărăşte să revoce sau să anuleze
autorizaţia unui antrepozit fiscal, aceasta trebuie să trimită o notificare cu
privire la această decizie către antrepozitarul autorizat. Cu excepţiile
prevăzute la alin. (5), revocarea autorizaţiei îşi produce efecte începând cu
cea de-a 15-a zi de la data la care antrepozitarul autorizat primeşte
notificarea.
(5) Antrepozitarul autorizat poate contesta o decizie de revocare sau anulare
a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.
Termenul de 15 zile prevăzut la alin. (4) se suspendă până la soluţionarea
contestaţiei.
(6) Antrepozitarul autorizat poate renunţa la autorizaţia pentru un
antrepozit fiscal, prin depunerea la autoritatea fiscală competentă a unei
înştiinţări în scris, cu minimum 60 de zile înaintea datei când renunţarea
produce efecte.
SECŢIUNEA a 5-a
Deplasarea şi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. - Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă,
dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a) deplasarea are loc între două antrepozite fiscale;
b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document
administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;
c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identifică cu claritate tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător,
conform prevederilor din norme;
e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor
aferente produsului.
Documentul administrativ de însoţire
Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este
permisă numai atunci când sunt însoţite de documentul administrativ de însoţire.
Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.
(2) În cazul deplasării produselor accizabile între două antrepozite fiscale
în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după
cum urmează:
a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe
parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor
în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie să fie certificate de către
autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
antrepozitul fiscal primitor, cu excepţiile prevăzute în norme. La sosirea
produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se păstrează de către
acesta. Exemplarul 3 este transmis de către antrepozitul fiscal primitor la
antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite şi rămâne la
autoritatea fiscală competentă, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea
antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de către antrepozitul fiscal expeditor, la
momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia
îşi desfăşoară activitatea.
Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 188. - Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza
continuă să fie suspendată la primirea produsului în antrepozitul fiscal, dacă
sunt satisfăcute următoarele cerinţe:
a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către
alt antrepozit fiscal, potrivit cerinţelor prevăzute la art. 186;
b) antrepozitul fiscal primitor indică, pe fiecare copie a documentului
administrativ de însoţire, tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit,
precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul
accizabil indicat de documentele administrative de însoţire, semnând şi
înscriind data pe fiecare copie a documentului;
c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală
competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor
accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme;
d) în termen de 10 zile de la primirea produselor, antrepozitul fiscal
primitor returnează o copie a documentului administrativ de însoţire persoanei
care a expediat produsul.
Obligaţia de plată a accizelor pe durata deplasării
Art. 189. - (1) În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la art.
186-188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul
accizabil.
(2) Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim
suspensiv este exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs,
dacă primeşte de la antrepozitul fiscal primitor un document administrativ de
însoţire, certificat în mod corespunzător.
(3) Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil aflat în regim
suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat în termen
de 30 de zile de la data expedierii produsului, are datoria de a înştiinţa în
următoarele 3 zile autoritatea fiscală competentă cu privire la acest fapt şi de
a plăti accizele pentru produsul respectiv în termen de 5 zile de la data
expirării termenului de primire a acelui document.
Deplasarea uleiurilor minerale prin conducte fixe
Art. 190. - În cazul uleiurilor minerale deplasate în regim suspensiv, prin
conducte fixe, pe lângă prevederile art. 188 şi 189, antrepozitul fiscal
expeditor are obligaţia de a asigura autorităţilor fiscale competente, la
cererea acestora, informaţii exacte şi actuale cu privire la deplasarea
uleiurilor minerale.
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit
fiscal şi un birou vamal
Art. 191. - În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit
fiscal şi un birou vamal de ieşire din România sau între un birou vamal de
intrare în România şi un antrepozit fiscal, acciza se suspendă, dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate
cu principiile prevăzute la art. 186-190.
Momentul exigibilităţii accizelor
Art. 192. - (1) Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la
data când produsul este eliberat pentru consum în România.
(2) Un produs accizabil este eliberat pentru consum în România, în condiţiile
prevăzute la art. 166.
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil
devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului
accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă
pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află
într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:
a) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră,
dar numai în situaţia în care autorităţii fiscale competente i se prezintă
dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu
informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi
folosită în România;
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită
evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii,
deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de
produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte
limitele prevăzute în norme.
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de
accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice
scop care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care uleiul mineral este oferit
spre vânzare sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă
sau se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data revocării sau
anulării autorizaţiei.
(8) Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul
în care acciza devine exigibilă.
SECŢIUNEA a 6-a
Obligaţiile plătitorilor de accize
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 193. - (1) Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
(2) În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un
regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este
momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
Depunerea declaraţiilor de accize
Art. 194. - (1) Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a depune la
autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună în
care este valabilă autorizaţia de antrepozit fiscal, indiferent dacă se
datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de
către antrepozitarii autorizaţi până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei la care se referă declaraţia.
(3) În situaţiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e) trebuie să se
depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi, prin
derogare de la art. 193, acciza se plăteşte a doua zi după depunerea
declaraţiei.
Documente fiscale
Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care
sunt transportate sau deţinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui
antrepozit vamal, originea trebuie să fie dovedită folosindu-se un document care
va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Această
prevedere nu este aplicabilă pentru produsele accizabile transportate sau
deţinute de către alte persoane decât comercianţii, în măsura în care aceste
produse sunt ambalate în pachete destinate vânzării cu amănuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoţite de un document,
astfel:
a) mişcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoţită de
documentul administrativ de însoţire;
b) mişcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoţită de
factura fiscală ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind
precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plătită, este
însoţit de factură sau aviz de însoţire.
Evidenţe contabile
Art. 196. - Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a ţine registre
contabile precise, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile
fiscale să poată verifica respectarea prezentului titlu, conform legislaţiei în
vigoare.
Responsabilităţile antrepozitarilor autorizaţi şi ale
autorităţilor fiscale competente
Art. 197. - (1) Orice antrepozitar autorizat, obligat la plata accizelor,
poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a
accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a
declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prezentului
titlu şi cu legislaţia vamală în vigoare.
(2) Accizele se administrează de autorităţile fiscale competente şi de
autorităţile vamale, pe baza competenţelor lor, aşa cum sunt precizate în
prezentul titlu şi în legislaţia vamală în vigoare.
Garanţii
Art. 198. - (1) După acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului
fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscală competentă o
garanţie, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care
pot deveni exigibile.
(2) Garanţiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanţii reale şi
personale.
(3) Modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme.
(4) Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice
schimbări în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizaţi sau în
nivelul de accize datorat.
SECŢIUNEA a 7-a
Scutiri la plata accizelor
Scutiri generale
Art. 199. - (1) Produsele accizabile sunt scutite de plata accizelor, atunci
când sunt destinate pentru:
a) livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice;
b) organizaţiile internaţionale recunoscute ca atare de către autorităţile
publice ale României, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile
internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, sau prin acorduri încheiate
la nivel statal sau guvernamental;
c) forţele armate aparţinând oricărui stat-parte la Tratatul Atlanticului de
Nord, cu excepţia Forţelor Armate ale României;
d) rezerva de stat şi rezerva de mobilizare, pe perioada în care au acest
regim.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)
vor fi reglementate prin norme.
(3) Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în
bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în
străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de legislaţia
vamală în vigoare.
Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice
Art. 200. - (1) Sunt scutite de plata accizelor alcoolul etilic şi alte
produse alcoolice atunci când sunt:
a) denaturate conform prescripţiilor legale şi utilizate pentru producerea de
produse care nu sunt destinate consumului uman;
b) utilizate pentru producerea oţetului;
c) utilizate pentru producerea de medicamente;
d) utilizate pentru producerea de arome alimentare, pentru alimente sau
băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
e) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii;
f) utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru
producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz
concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de
produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de
produs ce intră în compoziţia altor produse;
g) eşantioane pentru analiză sau teste de producţie necesare sau în scopuri
ştiinţifice;
h) utilizate în procedee de fabricaţie, cu condiţia ca produsul finit să nu
conţină alcool;
i) utilizate pentru producerea unui element care nu este supus accizei;
j) utilizate în industria cosmetică.
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin.
(1), precum şi produsele utilizate pentru denaturarea alcoolului vor fi
reglementate prin norme.
Scutiri pentru uleiuri minerale
Art. 201. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) uleiurile minerale folosite în orice alt scop decât drept combustibil sau
carburant;
b) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru
aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privat. Prin aviaţie turistică
în scop privat se înţelege utilizarea unei aeronave, de către proprietarul său
sau de către persoana fizică sau juridică care o deţine cu titlu de închiriere
sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele comerciale şi în special altele
decât transportul de persoane sau de mărfuri sau prestări de servicii cu titlu
oneros ori pentru nevoile autorităţilor publice;
c) uleiurile minerale livrate în vederea utilizării drept carburant pentru
navigaţia maritimă internaţională şi pentru navigaţia pe căile navigabile
interioare, altele decât navigaţiile de agrement în scop privat. Prin navigaţie
de agrement în scop privat se înţelege utilizarea oricărei ambarcaţiuni, de
către proprietarul său sau de către persoana fizică sau juridică care o deţine
cu titlu de închiriere sau cu un alt titlu, în alte scopuri decât cele
comerciale şi în special altele decât transportul de persoane sau de mărfuri ori
prestări de servicii cu titlu oneros sau pentru nevoile autorităţilor publice;
d) uleiurile minerale utilizate în cadrul producţiei de electricitate şi în
centralele electrocalogene;
e) uleiurile minerale utilizate în scopul testării aeronavelor şi vapoarelor;
f) uleiurile minerale injectate în furnale sau în alte agregate industriale
în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil
principal;
g) uleiurile minerale care intră în România în rezervorul standard al unui
autovehicul cu motor, destinat utilizării drept combustibil pentru acel
autovehicul;
h) orice ulei mineral care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de
mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar;
i) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producători
sau importatori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor,
sanatoriilor, azilelor de bătrâni şi orfelinatelor;
j) orice ulei mineral utilizat de către persoane fizice drept combustibil
pentru încălzirea locuinţelor;
k) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producători
sau importatori, utilizat drept combustibil în scop tehnologic sau pentru
producerea de agent termic şi apă caldă;
l) orice ulei mineral achiziţionat direct de la agenţi economici producători
sau importatori, utilizat în scop industrial;
m) uleiurile minerale utilizate drept combustibil neconvenţional
(bio-diesel).
(2) Modalitatea şi condiţiile de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1)
vor fi reglementate prin norme.
SECŢIUNEA a 8-a
Marcarea produselor alcoolice şi a produselor din tutun
Reguli generale
Art. 202. - (1) Prevederile prezentului capitol se aplică următoarelor
produse accizabile:
a) produse intermediare şi alcool etilic, cu excepţiile prevăzute prin norme;
b) produse din tutun.
(2) Nu este supus obligaţiei de marcare orice produs accizabil scutit de la
plata accizelor.
(3) Produsele accizabile prevăzute la alin. (1) pot fi eliberate pentru
consum sau pot fi importate pe teritoriul României numai dacă acestea sunt
marcate conform prevederilor prezentei secţiuni.
Responsabilitatea marcării
Art. 203. - (1) Responsabilitatea marcării produselor accizabile revine
antrepozitarilor autorizaţi sau importatorilor.
(2) Importatorul transmite producătorului extern marcajele, sub forma şi în
maniera prevăzute în norme, în vederea aplicării efective a acestora pe
produsele accizabile contractate.
Proceduri de marcare
Art. 204. - (1) Marcarea produselor se efectuează prin timbre, banderole sau
etichete.
(2) Dimensiunea şi elementele ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi
stabilite prin norme.
(3) Antrepozitarul autorizat sau importatorul este obligat să aplice
marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului accizabil,
respectiv pe pachet, cutie sau sticlă, astfel încât deschiderea ambalajului să
deterioreze marcajul.
(4) Produsele accizabile marcate cu timbre, banderole sau etichete
deteriorate sau marcate altfel decât s-a prevăzut la alin. (3) vor fi
considerate ca nemarcate.
Eliberarea marcajelor
Art. 205 - 1) Autoritatea fiscală competentă are obligaţia de a elibera
marcajele, potrivit prevederilor prezentului articol şi normelor.
(2) Eliberarea marcajelor se face către:
a) persoanele care importă produsele accizabile prevăzute la art. 202, în
baza autorizaţiei de importator. Autorizaţia de importator se acordă de către
autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme;
b) antrepozitarii autorizaţi care produc sau îmbuteliază produsele accizabile
prevăzute la art. 202.
(3) Solicitarea marcajelor se face prin depunerea unei cereri la autoritatea
fiscală competentă, sub forma şi în maniera prevăzute în norme.
(4) Eliberarea marcajelor se face de către unitatea specializată, autorizată
de autoritatea fiscală competentă pentru tipărirea acestora, în condiţiile
prevăzute în norme.
(5) Contravaloarea timbrelor pentru marcarea ţigaretelor şi a altor produse
din tutun se asigură de la bugetul de stat, din valoarea accizelor aferente
acestor produse, conform prevederilor din norme.
Confiscarea produselor din tutun
Art. 206. - (1) Prin derogare de la prevederile în vigoare care reglementează
modul şi condiţiile de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate,
potrivit legii, în proprietatea privată a statului, produsele din tutun
confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului se
predau de către organul care a dispus confiscarea, pentru distrugere,
antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse din tutun sau
importatorilor de astfel de produse, după cum urmează:
a) sortimentele care se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al
antrepozitarilor autorizaţi sau în nomenclatorul de import al importatorilor se
predau în totalitate acestora;
b) sortimentele care nu se regăsesc în nomenclatorul de fabricaţie al
antrepozitarilor autorizaţi sau în nomenclatorul de import al importatorilor se
predau în custodie de către organele care au procedat la confiscare
antrepozitarilor autorizaţi pentru producţia de produse din tutun, a căror cotă
de piaţă reprezintă peste 5%.
(2) Repartizarea fiecărui lot de produse din tutun confiscate, preluarea
acestora de către antrepozitarii autorizaţi şi importatori, precum şi procedura
de distrugere se efectuează conform normelor.
(3) Fiecare antrepozitar autorizat şi importator are obligaţia să asigure pe
cheltuiala proprie preluarea în custodie, transportul şi depozitarea
cantităţilor de produse din lotul confiscat care i-a fost repartizat.
CAPITOLUL II
Alte produse accizabile
Sfera de aplicare
Art. 207. - Următoarele produse sunt supuse accizelor:
a) cafea verde cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;
b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00;
0901 22 00 şi 0901 90 90;
c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101
11 şi 2101 12;
d) confecţii din blănuri naturale cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 şi
6506 92 00, cu excepţia celor de iepure, oaie, capră;
e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013
31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405 91;
f) bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia
verighetelor;
g) autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv din import rulate, cu
codurile: NC 8703 21; 8703 22; 8703 23 19; 8703 23 90; 8703 24; 8703 31; 8703 32
19; 8703 32 90; 8703 33 19 şi 8703 33 90;
h) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;
i) aparate video de înregistrat sau de reprodus, chiar incorporând un
receptor de semnale videofonice cu codul NC 8521; combine audio cu codurile: NC
8519; 8520 şi 8527;
j) dublu radiocasetofoane cu redare de pe bandă magnetică sau compact disc cu
codul NC 8527;
k) aparate de luat imagini fixe şi alte camere video cu înregistrare cu codul
NC 8525 40; aparate fotografice numerice cu codul NC 8525 40;
l) cuptoare cu microunde cu codul NC 8516 50 00;
m) aparate pentru condiţionat aer, de perete sau de ferestre, formând un
singur corp, cu codul NC 8415 10 10;
n) arme de vânătoare şi arme de uz individual, altele decât cele de uz
militar sau de sport, cu codurile: NC 9302 00; 9303; 9304 00 00 şi 9307 00 00;
o) iahturi şi bărci cu motor pentru agrement cu codurile: NC 8903 10; 8903
91; 8903 92 şi 8903 99.
Nivelul şi calculul accizei
Art. 208. - (1) În cazul cafelei verzi, acciza este egală cu echivalentul în
lei a 850 euro pe tonă.
(2) În cazul cafelei prăjite, inclusiv al cafelei cu înlocuitori, acciza este
egală cu echivalentul în lei a 1.250 euro pe tonă.
(3) În cazul cafelei solubile, inclusiv al amestecurilor cu cafea solubilă,
acciza este egală cu echivalentul în lei a 5 euro pe kilogram.
(4) Nivelul accizelor pentru alte produse:
1) Prin cristal se înţelege sticla având un conţinut minim de monoxid de
plumb de 24% din greutate.
2) Combinele audio sunt produse ce reunesc (în aceeaşi carcasă sau în module)
cel puţin patru aparate sau funcţiuni diferite, dintre care cel puţin trei sunt
funcţiuni audio (recepţie, înregistrare pe bandă magnetică, înregistrare pe
compact disc, reproducere disc patefon, reproducere compact disc, reproducere
bandă magnetică etc.).
(6) Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, inclusiv amestecuri
cu cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin
aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură, asupra cantităţilor importate.
(7) În cazul produselor prevăzute la alin. (4) şi (5), accizele preced taxa
pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor
procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă:
a) pentru produsele din producţia internă - preţurile de livrare, mai puţin
accizele, respectiv preţul producătorului, care nu poate fi mai mic decât suma
costurilor ocazionate de obţinerea produsului respectiv;
b) pentru produsele din import - valoarea în vamă stabilită potrivit legii,
la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.
Plătitori de accize
Art. 209. - (1) Plătitori de accize pentru produsele prevăzute la art. 207,
cu excepţia celor prevăzute la lit. a)-c), sunt agenţii economici - persoane
juridice, asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate - care produc sau
importă astfel de produse.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru produsele prevăzute la
art. 207 lit. a)-c), plătitori de accize sunt agenţii economici importatori.
(3) Plătitori de accize sunt şi persoanele fizice care introduc în ţară
autoturisme şi autoturisme de teren, inclusiv rulate.
Scutiri
Art. 210. - (1) Sunt scutite de la plata accizelor:
a) produsele exportate direct de agenţii economici producători sau prin
agenţi economici care îşi desfăşoară activitatea pe bază de comision.
Beneficiază de regimul de scutire numai produsele exportate, direct sau prin
agenţi economici comisionari, de către producătorii care deţin în proprietate
utilajele şi instalaţiile de producţie necesare pentru realizarea acestor
produse;
b) produsele aflate în regimuri vamale suspensive, conform prevederilor
legale în domeniu. Pentru produsele aflate în aceste regimuri, scutirea se
acordă cu condiţia depunerii de către agentul economic importator a unei
garanţii egale cu valoarea accizelor aferente. Această garanţie va fi restituită
agentului economic numai cu condiţia încheierii în termen a regimului vamal
acordat. Nu intră sub incidenţa acestor prevederi bunurile prevăzute la art. 208
alin. (5), atunci când aceste bunuri sunt plasate în baza unor contracte de
leasing ce se derulează în condiţiile prevăzute de lege, în regim vamal de
tranzit, de admitere temporară sau de import, pe durata contractului de leasing;
c) orice produs importat, provenit din donaţii sau finanţat direct din
împrumuturi nerambursabile, precum şi din programe de cooperare ştiinţifică şi
tehnică, acordat instituţiilor de învăţământ, sănătate şi cultură, ministerelor,
altor organe ale administraţiei publice, structurilor patronale şi sindicale
reprezentative la nivel naţional, asociaţiilor şi fundaţiilor de utilitate
publică, de către guverne străine, organisme internaţionale şi organizaţii
nonprofit şi de caritate;
d) produsele livrate la rezerva de stat şi la rezerva de mobilizare, pe
perioada în care au acest regim.
(2) Agenţii economici exportatori de cafea prăjită, obţinută din operaţiuni
proprii de prăjire a cafelei verzi importate direct de aceştia, pot solicita
autorităţilor fiscale competente, pe bază de documente justificative,
restituirea accizelor plătite în vamă, aferente numai cantităţilor de cafea
verde utilizată ca materie primă pentru cafeaua exportată.
(3) Modalitatea de acordare a scutirilor prevăzute la alin. (1) şi (2) este
stabilită în norme.
Exigibilitatea
Art. 211. - Momentul exigibilităţii accizei intervine:
a) pentru produsele din producţia internă, la data efectuării livrării, la
data acordării produselor ca dividende sau ca plată în natură, la data la care
au fost consumate pentru reclamă şi publicitate şi, respectiv, la data
înstrăinării ori utilizării în oricare alt scop decât comercializarea;
b) pentru produsele importate, la data înregistrării declaraţiei vamale de
import.
Plata accizelor la bugetul de stat
Art. 212. - (1) Accizele se plătesc la bugetul de stat până la data de 25
inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.
(2) Pentru alte produse accizabile, provenite din import, plata se face la
momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.
Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate
Art. 213. - (1) Agenţii economici plătitori de accize, care au efectuat
tranzacţii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au
fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca, în termen de 30 de
zile calendaristice din momentul înregistrării pierderii, distrugerii sau
deteriorării, să reconstituie, pe baza evidenţelor contabile, accizele aferente
acestor tranzacţii.
(2) În situaţia nereconstituirii obligaţiilor fiscale de către agentul
economic, autoritatea fiscală competentă va stabili suma acestora prin estimare,
înmulţind numărul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media
accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate,
înainte de data constatării pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor
fiscale.
Declaraţiile de accize
Art. 214. - (1) Orice agent economic plătitor de accize are obligaţia de a
depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare
lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă, de
către agenţii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei la care se referă declaraţia.
CAPITOLUL III
Impozitul la ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă
Dispoziţii generale
Art. 215. - (1) Pentru ţiţeiul şi gazele naturale din producţia internă,
agenţii economici autorizaţi, potrivit legii, datorează bugetului de stat
impozit în momentul livrării.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), nu se datorează impozit pentru
cantităţile de ţiţei şi gaze naturale livrate cu titlu de redevenţă.
(3) Impozitul datorat este:
a) pentru ţiţei - 4 euro/tonă;
b) pentru gazele naturale - 7,40 euro/1.000 m3.
(4) Impozitul datorat se calculează prin aplicarea sumelor fixe prevăzute la
alin. (3), asupra cantităţilor livrate.
(5) Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul şi la gazele naturale din
producţia internă intervine la data efectuării livrării.
Scutiri
Art. 216. - Sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi
gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici
producători.
Declaraţiile de impozit
Art. 217. - (1) Orice agent economic, plătitor de impozit la ţiţeiul şi la
gazele naturale din producţia internă, are obligaţia de a depune la autoritatea
fiscală competentă o declaraţie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă
se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.
(2) Declaraţiile de impozit se depun la autoritatea fiscală competentă de
către agenţii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare
celei la care se referă declaraţia.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii comune
Conversia în lei a sumelor exprimate în euro
Art. 218. - Valoarea în lei a accizelor şi impozitelor datorate bugetului de
stat, stabilite potrivit prezentului titlu în echivalent euro pe unitatea de
măsură, se determină prin transformarea sumelor exprimate în echivalent euro la
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima
zi a lunii care precede începutul trimestrului calendaristic. Acest curs se
utilizează pe toată durata trimestrului următor.
Obligaţiile plătitorilor
Art. 219. - (1) Agenţii economici plătitori de accize şi de impozit la
ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă sunt obligaţi să se
înregistreze la autoritatea fiscală competentă, conform dispoziţiilor legale în
materie.
(2) Agenţii economici au obligaţia să calculeze accizele şi impozitul la
ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă, după caz, să le evidenţieze
distinct în factură şi să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite,
fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor
datorate.
(3) Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor şi a impozitului la
ţiţeiul şi la gazele naturale din producţia internă, după caz, conform
prevederilor din norme.
Decontările între agenţii economici
Art. 220. - (1) Decontările între agenţii economici, furnizori de produse
accizabile, şi agenţii economici, cumpărători ai acestor produse, se vor face
integral prin unităţi bancare.
(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1):
a) livrările de produse supuse accizelor către agenţii economici care
comercializează astfel de produse în sistem en detail;
b) livrările de produse supuse accizelor, efectuate în cadrul sistemului de
compensare a obligaţiilor faţă de bugetul de stat, aprobate prin acte normative
speciale. Sumele reprezentând accizele nu pot face obiectul compensărilor, dacă
actele normative speciale nu prevăd altfel.
CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii
Derogări
Art. 221. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 178 alin. (2), până la
data de 1 ianuarie 2007 depozitarea uleiurilor minerale în regim suspensiv de
accize este permisă numai într-un antrepozit fiscal de producţie.
(2) Prin derogare de la art. 192 şi 193, până la data de 1 ianuarie 2007,
livrarea uleiurilor minerale din antrepozitele fiscale de producţie se
efectuează numai în momentul în care cumpărătorul prezintă documentul de plată
care să ateste virarea la bugetul de stat a valorii accizelor aferente
cantităţii ce urmează a fi facturată. Cu ocazia depunerii declaraţiei lunare de
accize se vor regulariza eventualele diferenţe dintre valoarea accizelor virate
la bugetul de stat de către beneficiarii produselor şi valoarea accizelor
aferente cantităţilor de uleiuri minerale efectiv livrate de agenţii economici
producători, în decursul lunii precedente.
(3) În cazul importurilor de produse supuse marcării, potrivit prezentului
titlu, până la data de 1 ianuarie 2007, fiecare comandă de marcaje va fi
aprobată de către autoritatea fiscală competentă numai dacă importatorul va
prezenta dovada plăţii în contul bugetului de stat a unei sume echivalente cu
valoarea accizelor corespunzătoare cantităţilor de produse pentru care s-au
solicitat marcaje.
Comentarii articol (0)