Factoringul sau cum poti sa obtii finantare din cesionarea facturilor

Factoringul este un serviciu care presupune finantarea facturilor cu scadenta la termen. Mai simplu spus, prin factoring puteti transforma rapid in lichiditati facturile pe care le-ati emis, avand in vedere ca, de obicei, termenele de plata variaza de la 15 pana la 120 de zile. In felul acesta, nu mai trebuie sa asteptati scadenta pentru a incasa banii.

Pentru finantarea prin servicii de factoring nu este nevoie de garantii materiale, iar costurile sunt repezentante de dobanda pentru suma acordata ca finantare si un comision. Bancile contactate de AvocatNet.ro nu au oferit un raspuns clar privind valorile pe care dobanda si comisionul le pot atinge, motivand ca nu exista oferte standard pentru produsele de factoring.

Activitatea de factoring nu este una “descoperita” recent, ci ea se practica de ani buni in alte tari. Nici in Romania, factoringul nu reprezinta o noutate, in conditiile in care piata a cunoscut cresteri importante in ultimii ani, iar jucatorii din domeniu previzioneaza cresteri si mai importante , de aproape 30 de procente, pentru anul 2011.

Piata de factoring si-a inceput dezvoltarea in 1993 prin divizii ale bancilor care activau la momentul acela, iar din 2006 au inceput sa apara si institutii financiare nebancare (IFN) specializate care aveau in portofoliu acest produs.

Conform datelor funizate de Asociatia Romana de Factoring (ARF), recent infiintata, in prezent exista in piata 15 banci si IFN-uri care ofera servicii de factoring.

Cum functioneaza factoringul

Factoringul este o operatiune financiara care presupune sa cesionati creantele rezultate din contracte de vanzare bunuri sau prestari servicii catre un Factor, o companie specializata de factoring - poate fi o divizie a unei banci sau un IFN. Factorul va va finanta, prin plata in avans a creantelor cesionate, si se va ocupa ulterior, in nume propriu, de colectarea si administrarea creantelor.

Totul se face in baza unui contract, pe care il veti semna cu compania de factoring. Contractul nu trebuie incheiat pe o anumita perioada de timp, insa Bogdan Rosu, presedintele Asociatiei Romane de Factoring, a precizat ca, in general, contractele se incheie pe 1 an, cu prelungire.

De obicei, Factorul finanteaza cam 80% din valoarea facturii, urmand ca, dupa ce incaseaza factura, sa va vireze si suma ramasa din care se scad cheltuielile ocazionate.

Totusi, trebuie sa stiti ca in cazul in care Factorul nu reuseste sa colecteze intreaga suma de la debitor, veti suporta diferenta ramasa de recuperat, in cazul in care ati ales un produs de factoring cu regres.

Pe piata, exista si un alt produs, factoring cu asigurare, care protejeaza impotriva riscului de neplata al debitorilor. Practic, se incheie o polita de asigurare de credit la o societate de asigurari, iar daca debitorul nu-si achita obligatiile de plata conform facturilor existente si recunoscute, asiguratorul va suporta suma care trebuie recuperata.

Costuri

Serviciile de factoring presupun doua tipuri de costuri: o dobanda si un comision.

Astfel, dobanda se percepe pentru perioada de finantare, adica din momentul in care beneficiarul serviciilor de factoring primeste avansul din factura si pana in momentul in care factura se incaseaza de la debitor.

Bogdan Rosu a explicat, la conferinta de lansare a ARF, ca dobanzile se calculeaza in functie de riscul pe care Factorul si-l asuma si de perioada pentru care isi asuma acel risc.

El a precizat, insa, ca de obicei dobanda se retine din suma incasata de la debitor.

“Deci nu este un cost pe care clientul nostru il scoate din buzunar, ci este un cost care se retine din suma incasata la scadenta”, a concluzionat el.

In afara de dobanzi, factoringul mai presupune si plata unui comision. Acesta se achita pentru a beneficia de serviciile de colectare a creantelor si administrarea debitorilor si aplica la valoarea nominala a facturii, conform declaratiilor lui Bogdan Rosu.

Bancile contactate de AvocatNet.ro nu au oferit un raspuns clar privind valorile pe care dobanda si comisionul le pot atinge, motivand ca nu exista oferte standard pentru produsele de factoring.

"Comisionul in mod special nu poate fi standardizat, el depinzand de serviciile puse la dispozitia clientului (de exemplu daca se acorda si acoperire la riscul de neplata sau nu), dar si de specificul relatiei comerciale preluate in factoring (de exemplu tipul tranzactiei: domestica sau internationala, numarul de facturi, frecventa acestora, nivelul compensarilor, intarzierile la plata conform istoricului, fara ca aceasta enumerare sa fie limitativa)", au precizat, de exemplu, la solicitarea AvocatNet.ro, reprezentantii Unicredit Tiriac Bank, una dintre bancile care are in portofoliu servicii de factoring.

"Recomandam clientilor sa raporteze aceste costuri (atat de finantare, cat si de administrare, colectare si asigurare) la marja de profit pe care o au pe fiecare relatie in parte. O astfel de abordare le va permite o mult mai buna evaluare a portofoliului", au adaugat reprezentantii Unicredit Tiriac.

Totusi, pe pagina de internet a unui IFN care ofera servicii de factoring se precizeaza ca valoarea comisionului de factoring  se situeaza intre 0.75% si 1.5% aplicat la valoarea nominala a facturii , iar dobanda aferenta zilelor de creditare se invarte in jurul a 10%-15% pe an.

Cine poate apela la factoring

Serviciile de factoring s-au adresat o buna perioada de timp in special intreprinderilor mici si mijlocii care aveau nevoie de numerar, insa nu dispuneau de garantii materiale suficiente sau solide pentru alte produse de creditare clasice.

Totusi, potrivit lui Bogdan Rosu, presedinte al ARF, in ultimul an serviciile de factoring au devenit atragatoare si pentru companiile mai mari.

“In ultimul an, am observat o deschidere mult mai mare catre factoring din partea companiilor mari, atat pentru finantarea relatiilor comerciale nationale, cat si internationale (de import/export)”, a declarat Bogdan Rosu pentru AvocatNet.ro.

El a adaugat ca tot mai multe companii apeleaza la factoring nu doar pentru finantare si asigurare a lichiditatii, ci si pentru servicii complementare de management al debitorilor cedati, de administrare si colectare a creantelor aferente.

“Fie ca sunt firme mici, sau firme medii si mari care nu au suficient personal specializat bine pregatit in managementul riscului si colectarii creantelor, din ce in ce mai multe firme apeleaza la factoring pentru a-si externaliza aceste activitati care au devenit prioritare pentru toate business-urile care doresc sa fie protejate”, ne-a precizat presedintele ARF.

In general, potrivit lui Bogdan Rosu, poate apela la finantarea de tip factoring orice producator de bunuri, furnizor de servicii sau distribuitor care activeaza pe un sector de piata cu cerere relativ constanta si care are clienti solvabili, cu istoric si perspective bune. Totusi, sunt preferate sectoarele de activitate active si dinamice, la care termenele de plata sunt sub 90 -120 de zile si nu depind prea mult de incasari de la stat.

“Mai putin incurajate sunt finantarile pe domeniul <<farma>>, pe anumite segmente, unde exista termene de plata care pot depasi 6 luni sau chiar 1 an”, a punctat Bogdan Rosu.

Procedura

Pentru a contracta servicii de factoring, firmele interesate trebuie sa contacteze o banca sau un IFN care se ocupa cu aceasta activitate.

Firmele care solicita servicii de factoring sunt supuse unei evaluari care va determina daca companiile pot sau nu sa beneficieze de acest tip de finantare.

Companiile de factoring vor analiza firma, debitorii ei, istoricul dintre ea si debitori, precum si calitatea creantelor.

“In urma acestor analize, se va stabili daca aderentul (firma care a solicitat – n.red.) poate sau nu sa acceseze acest serviciu de factoring, care dintre debitorii propusi vor fi acceptati a fi inclusi in finantare de la inceput, precum si conditiile comerciale de derulare”, a precizat Bogdan Rosu.

In ceea ce priveste documentele necesare pentru evaluarea firmelor, reprezentantul ARF a declarat pentru AvocatNet.ro: ”In principal se solicita documente standard, ca la orice dosar de creditare (financiare, legale, etc). In functie de specificul fiecarui dosar, avand in vedere diversitatea debitorilor, Factorul poate decide sa solicite clarificari sau chiar documente suplimentare.”