Outsourcing - ul

... cu scopul principal de a obþinere un cost mai redus al factorilor de productie, ºi prin aceasta sã se obþinã un avantaj competitiv pe piaþã.
 
Ideea de outsourcing îºi are rãdãcinile în teoria lui Adam Smith de "avantaj competitiv" susþinutã în carte sa apãrutî în 1776 sub numele: "The Wealth of Nations".

De-a lungul anilor termenul ºi-a schimbat sensul. Ceea ce a început ca o transferare a procesului de fabricare cãtre þãri cu forþã de muncã ieftinã în perioada Revoluþiei Industiale, a cãpãtat un nou sens în zilele noastre.
 
Într-o lume în care IT a devenit baza dezvoltãrii economice, outsourcing-ul a devenit procesul prin care o companie transferã unei alte companii pãrþi din activitatea sa, aceasta din urmã implementand un proces tehnologic sub stricta supreveghere a firmei mamã, respectînd cerinþele ºi specificaþiile date de cãtre aceasta.

Acest proces este benefic pentru ambele firme, prima care transferã activitatea îºi reduce costurile ºi creste calitatea activitãþilor sale de bazã prin concentrarea pe acestea. 
 
ªi în aceelaºi timp firma care primeste activitatea pri outsoursing primeste know - how ºi expertizã, alãturi de crearea de locuri de muncã ºi dezvoltarea economicã a zonei.
 
Iniþial acest proces de outsourcing în forma de azi a început în Statele Unite odatã cu transferarea activitãþilor de producþie în þãrile învecinate cum ar fi Canada, Mexic sau America de Sud, pentru ca odatã cu dezvoltarea sectorului IT, acesta sã se transfere cãtre tþãri ca India sau China.

Din aceastã cauza majoritatea investiþiile strãine în þãrile în tranziþie sunt în marea majoritate a cazurilor o extresie a delocalizãrii, deoarece companiile occidentale în cautare de costuri mai mici de producþie au investit în aceste þãri pentru a vinde apoi produsele obþinute astfel pe propriile lor pieþe, însã la un preþ redus.

Folosirea acestei metode de producþie mai ieftinã nu a însemnat numai crearea de locuri de muncã ºi o contribuþie la cresterea pe ansamblu a economiilor acestor þãri dar ºi o crestere importantã a gradului de compatibilitate a acestora cu cerinþele economiei dezvoltate.
Însã fiecare loc de muncã creat într-o þarã în dezvoltare însemnã pierderea unuia în þãrile dezvoltate, atragînd astfel revolte în þãrile respective. 
 
Delocalizãri ale industriilor din Europa occidentalã de mobilã, de cosmetice, electromecanice, de produse alimentare sau farmaceutice în Polonia, Ungaria, Slovenia, Cehia sau Estonia au facut ca cel puþin aceste ramuri industriale din þãrile nou integrate sã fie deja compatibile cu diversele cerinþe ale pieþei unice europene, aducînd un aport important la îndeplinirea obiectivului de integrare economicã europeanã a noilor þãri intrate în Uniunea Europeanã.
 Într-o þarã subcapitalizatã ca Romania ºi în contextul sindromului goanei dupã investiþii strãine, orice investiþie este consideratã bunã ºi cu efecte benefice fãrã sã se þinã cont de dezvoltarea unei anumite strategii.
#PAGEBREAK#
 
Pentru a deveni o economie de piaþã funcþionalã ºi pentru a face faþã concurenþei pe piaþa unicã economia romaneascã trebuie sã urmeze cu rigurozitate o strategie a prioritãþilor prin care accentul sã fie pus pe acele ramuri ºi domenii care au sansa sã devinã pînã în 2007 compatibile cu structurile comunitare ºi competitive pe piaþa europeanã.
 
Sã analizam însã cazul unuia dintre cei mai importanþi investitori comunitari în Romania ºi anume: Franþa.
 Investiþiile franceze sunt printre cele mai importante ºi mai dinamice, însã dezvoltarea acestora nu se face prin prisma unei strategii naþionale de oportunitate ºi evoluþie în viitor.
 
Principalul export romanesc în Franþa îl reprezintã confecþiile, produs în care firmele franceze au investit capitaluri importante pentru a beneficia de costul redus al forþei de muncã, însã fãrã sã demonstreze nici o preocupare pentru depãsirea stadiul de lohn, care situeazã aceastã ramurã de producþie la periferia compatibilitãþii cu piaþa unicã. 
 
Aceastã lipsã de strategie a fost evidenþiatã dupã eliminarea contingentelor, cînd industria romaneascã de lohn a prinsã fãrã apãrare în faþa ofensivei chinezesti ºi indiene, deoarece simpla producþie de lohn fãrã dezvoltarea de mãrcii proprii nu reprezintã o pregatire a industriei romanesti de confecþii pentru stadiul de competitivitate la care ar trebui sã ajungã în 2007. 
 
Un alt caz interesant îl reprezintã investiþia Renault. 
 
Strategia de dezvoltare a producþiei de maºini Dacia nu are în vedere compatibilizarea produsului cu ceriþtele pieþei unice ºi nici egalizarea tipului produs de pe piaþa romaneascã cu cel comunitar.
Strategia Renault în Romania a plecat de la ideea menþinerii diferenþelor în structura, normele ºi calitatea consumului, între diferitele pieþe naþionale cuprinse în Uniune, astfel mergîndu-se pe ideea creãri unei masini ieftine, destinatã doar pieþei romãnesti ºi a altor þãri extracomunitare.
Aceastã decizie ar fi avut ca efect marginalizarea producþia romanesti din punctul de vedere al accesului pe piaþa comunitarã.

Însa, acum noua masina Logan, are un succes mai mare chiar decît asteptau cei de la Renault în þãrile dezvoltate, ea fiind solicitatã ºi în þãrile Uniunii Europene.
Un alt element care atrage outsourcing-ul, pe lînga pretul redus al forþei de muncã este ºi impozitarea redusã din þãrile în curs de dezvoltare.

Cele zece noi membre care au aderat la UE la 1 mai 2004, aplicã taxe scãzute în cazul companiilor pentru cã, astfel, economiile þãrilor respective sã devinã mai atractive pentru investitorii strãini. 
 
În Estonia, de exemplu, profitul reinvestit este scutit de impozite.
În Letonia, Lituania ºi Cipru impozitul pe profitul reinvestit este de 15 la sutã, iar în Polonia, de 19 la sutã.
Romania la rîndul ei a introdus cota unica de 16% de la 1 ianuarie 2005.
 Franta, Germania ºi Suedia - þãri în care taxele corporatiste variazã de la 35 la 40 de procente - se tem, în aceste condiþii, cã societãþile vor decide, treptat, sã-si transfere investiþiile în economiile din statele estice. 
 
Astfel, toate cele trei þãri susþin introducerea unui impozit corporatist minim în intreaga Uniune Europeana.
"Vechile" state membre, cum ar fi Marea Britanie ºi Irlanda, se opun oricarei iniþiative de armonizare a impozitelor în Uniunea Europeanã.

Însã deciziile Uniunii Europene privind taxele trebuie respectate de toate membrele Uniunii, iar un eventual consens pe aceastã temã pare a fi destul de departe, deoarece pînã în prezent, Comisia Europeanã s-a opus public armonizãrii nivelului de impozitare.
#PAGEBREAK#

Marile firme europene, în special producãtorii de aparate electrocasnice ºi alte produse manufacturate, îºi vor dubla aprovizionarea din þãrile cu preþuri scazute (în fruntea cãrora se aflã China) pînã în 2005, relevã un studiu realizat de firma franceza Mercer Management Consulting.

Prin intervievarea directorilor de achiziþii din 50 de mari firme europene de produse manufacturate, precum ºi din domeniul distribuþiei ºi al serviciilor, realizatorii studiului au ajuns la concluzia cã pînã la sfîrsitul anul 2005 42 % din aceste companii vor realiza peste zece la sutã din achiziþiile de echipamente, piese detasate sau produse finite produse de o uzinã localã - din þãrile cu preþuri scãzute. 
 
Una din cinci din aceste companii îºi vor cumpara peste 20 la sutã din echipamente din þãrile cu preþuri scãzute, iar douã treimi din aceste companii vor cumpara peste cinci la sutã din echipamente din þãrile cu preþuri scãzute. 
 
Acest lucru va antrena pierderi ale locurilor de muncã în Europa, cel mai mult avînd de suferit reþeaua de subcontractanþi.
Aceastã tendinþã nu se va manifesta doar în sectorul industriei textile, care realizeazã deja 50 la sutã din producþia sa în Asia, ci ºi în industriile de produse manufacturate de larg consum. 
 
Firmele din aceste domenii vor decide sã-ºi transfere producþia în Asia, iar aceastã miscare va afecta industria aparatelor electrocasnice, industria opticã, obiectele de decoraþie, mobilã, veselã, materialele electrice, echipamentele pentru automobile.
Peste 80% dintre firmele care au fos cuprinse în acest studiu au declarat cã se vor orienta în primul rînd spre China, dar ºi spre alte þãri competitive, cum ar fi þãrile din Europa de Est, care beneficiazã de o mînã de lucru ieftinã ºi de costuri de transport reduse.

Firmele chestionate au precizat cã vor înfiinþa mai întîi un birou de achiziþii, care va cauta sã colaboreze cu societãþi industriale locale. În a doua etapã, aceste firme vor infiinþa o platforma logisticã, iar în ultima etapã vor achizitiona o uzinã sau vor construi o uzinã în aceste þãri. 
 
De asemenea conform unui studiu realizat recent de Economist Intelligence Unit, la care au participat 500 de oameni de afaceri din întreaga lume, o treime dintre acestia aparþinînd þãrilor europene, au declarat cã modernizarea tehnologiei este menþionatã de aproximativ 60 la sutã din directorii executivi ca fiind cea mai importantã forþã ce va influenþa piaþa mondialã în urmãtorii trei ani, urmatã de outsourcing.

Directorii executivi intervievati ºi-au manifestat optimismul faþã de previziunile mondiale privind dezvoltarea afacerilor, dar ei recunosc cã inovaþiile, satisfacþia clienþilor ºi eficienþa costurilor prin outsourcing, precum ºi folosirea tehnologiilor avansate vor reprezenta elemente esentiale de supravieþuire în condiþiile de piaþã din ce în ce mai competitive din 2005. 
 
Industria IT va juca un rol din ce în ce mai important în managementul activitãþilor complexe, globalizate ale companiilor actuale.
Deoarece pieþele emergente din China, India ºi Europa de Est concureazã din ce în ce mai mult forþele tradiþionale de pe piaþã, tehnologia informaþiei va fi extrem de importantã pentru acestea ajutîndu-le sã-si controleze operaþiunile pe pieþele externe ºi sã concureze cu noii lor rivali.
Douã treimi dintre directorii executivi intervievaþi cred cã un impact foarte puternic asupra competitivitãþii dintr-o þarã il are calitatea infrastructurii IT.

Companiile apeleazã la IT pentru inter-conectarea ºi gestionarea operaþiunilor globale, dar analizeazã ºi tendinþele pentru a vedea cum le pot afecta în viitor afacerile tehnologiile cu potential.