In mod corelativ, art. 194 alin. 1 din Codul muncii stipuleaza ca angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii:
a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;
b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.

Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, fac obiectul clauzei cu privire la formarea profesionala transpusa in act aditional la contractul individual de munca [(art. 196 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 1 lit. a) din Codul muncii].

Aceasta difera dupa cum initiativa formarii profesionale apartine:
• angajatorului sau
• salariatului.

In prima situatie, Codul muncii limiteaza vointa partilor in negocierea clauzei stipuland imperativ in cuprinsul art. 197 urmatoarele:
• toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre angajator;
• pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala salariatul va beneficia de toate drepturile salariale detinute.
• pe perioada participarii la cursurile sau stagiile de formare profesionala salariatul beneficiaza de vechime la acel loc de munca, aceasta perioada fiind considerata stagiu de cotizare in sistemul asigurarilor sociale de stat.

De la aceste drepturi reglementate in favoarea salariatului nu se poate deroga prin clauza cu privire la formarea profesionala, decat in sens favorabil. Astfel art. 200 dispune: „Salariatii care au incheiat un act aditional la contractul individual de munca cu privire la formarea profesionala pot primi in afara salariului corespunzator locului de munca si alte avantaje in natura pentru formarea profesionala”.

Codul muncii reglementeaza, in art. 198, si interdictia salariatului de a inceta contractul individual de munca daca a beneficiat de formare profesionala initiata de angajator, stabilind ca:
• aceasta interdictie subzista pe o perioada stabilita (prin negociere) prin act aditional, perioada in care salariatului va presta munca in favoarea angajatorului sau;
• nerespectarea ei determina obligarea salariatului la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

De asemenea, aceleasi prevederi stipuleaza ca orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale initiate de angajator, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca si ca obligatia de restituire a tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea profesionala initiata de angajator revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Inainte de importanta si consistenta modificare adusa Codului muncii prin Legea nr. 40/2011, perioada in care salariatul era obligat sa munceasca in favoarea angajatorului ce a avut initiativa formarii profesionale era reglementata de legiuitor: „cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala”, cu urmatoarele conditii ce trebuiau indeplinite cumulativ:
• acestea sa fi avut o durata mai mare de 60 de zile;
• participarea la o astfel de formare profesionala sa fi presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori scoaterea integrala din activitate;
• toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sa fi fost suportate de catre angajator.

Codul muncii limiteaza vointa partilor in negocierea clauzei cu privire la formarea profesionala si in situatia in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiata de salariat, reglementand in art. 199 alin. 2 dreptul exclusiv al angajatorului de a „decide cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta in totalitate sau in parte costul ocazionat de aceasta”. Evident, numai daca doreste, angajatorul va putea negocia cu salariatul aceste conditii.