Formarea profesionala - Interdictia de a initia incetarea raporturilor de munca

Formarea profesionala prezinta interes atât pentru angajator, cât si pentru angajat, in contextul in care, in ultimii ani, a inceput sa se contureze si continua sa se dezvolte o noua atitudine fata de munca, bazata pe calitate, performanta, flexibilitate, creativitate si competitivitate. Prin obtinerea de catre salariati a unor calificari profesionale, prin actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca sau prin dobândirea unor cunostinte avansate, a unor metode si proceduri moderne, necesare pentru realizarea activitatilor profesionale, angajatorul poate beneficia de munca unor salariati bine pregatiti din punct de vedere profesional, competitivi si performanti, iar salariatii pot promova in munca si pot sa-si dezvolte cariera profesionala, ceea ce se reflecta, bineinteles, si in cuantumul salariului primit pentru munca prestata. 

Codul Muncii stabileste in sarcina angajatorului obligatia de a asigura salariatilor accesul periodic la formarea profesionala. Astfel, angajatorii au obligatia de a asigura formarea profesionala a salariatilor cel putin o data la doi ani in cazul in care au minimum 21 de salariati si cel putin o data la trei ani in cazul in care au sub 21 de salariati. 

Formarea profesionala poate avea loc nu numai la initiativa angajatorului, ci si la initiativa salariatului.
Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligatiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de formarea profesionala, inclusiv obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala se stabilesc prin acordul partilor si fac obiectul unor acte aditionale la contractul individual de munca. 

Obligatiile contractuale ale salariatului in raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala trebuie sa respecte insa dispozitiile art. 38 din Codul Muncii, potrivit carora „salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este sanctionata cu nulitatea.

Formarea profesionala la initiativa angajatorului
Regula instituita de Codul Muncii in materia formarii profesionale este ca angajatorul suporta toate cheltuielile generate de participarea salariatilor la cursurile sau stagiile de formare profesionala, daca initiativa formarii profesionale ii apartine.
Potrivit art. 195 alin. 1 din Codul Muncii, salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile, la initiativa angajatorului, curs sau stagiu care presupune scoaterea salariatului din activitate pe o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru sau scoaterea integrala din activitate, nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin trei ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala. 

Dispozitiile sus-mentionate nu instituie o interdictie absoluta a salariatului de a avea initiativa incetarii contractului individual de munca, intrucât nerespectarea de catre salariat a interdictiei impuse de Codul Muncii determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca. Prin urmare, norma prohibitiva nu este absoluta, salariatul putând sa aiba initiativa incetarii contractului de munca, dar cu suportarea consecintelor corespunzatoare. 

Din interpretarea art. 195 coroborat cu art. 194 din Codul Muncii, rezulta ca interdictia incetarii din initiativa salariatului a contractului individual de munca se aplica in cazul in care sunt indeplinite urmatoarele conditii:
(i) salariatul sa fi beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile;
(ii) formarea profesionala sa fi fost initiata de angajator;
(iii) formarea profesionala sa fi implicat scoaterea din activitate a salariatului pe o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru sau scoaterea integrala din activitate. 

In doctrina s-a avansat si opinia conform careia interdictia incetarii contractului individual de munca pentru o anumita perioada ar putea opera si in cazul in care cursul sau stagiul de formare profesionala ar fi mai mic de 60 de zile, o asemenea opinie fiind fundamentata pe ideea ca ratiunea dispozitiilor art. 195 din Codul Muncii este aceea de a-l proteja pe angajator, iar nu pe salariat. 

Cu toate acestea, conform opiniei majoritare exprimate in doctrina, obligatia salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului o anumita perioada de timp poate fi prevazuta in actul aditional la contractul individual de munca doar in cazul in care durata cursurilor de formare profesionala este mai mare de 60 de zile. Desi ar fi echitabil ca interdictia incetarii contractului individual de munca sa poata fi instituita si in cazul cursurilor sau stagiilor de formare profesionala cu o durata mai mica de 60 de zile, bineinteles cu conditia unei proportionalitati intre obligatia angajatorului de a suporta cheltuielile ocazionate de formarea profesionala si obligatia salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului o anumita perioada de timp, din pacate Codul Muncii nu lasa loc de interpretare in acest sens: interdictia incetarii contractului individual de munca o anumita perioada de timp reprezinta o restrângere a drepturilor salariatului, care poate opera doar in conditiile expres prevazute de lege; or, conditia duratei de peste 60 de zile a cursului sau stagiului de formare profesionala este expres prevazuta de art. 195 din Codul Muncii.
 
In cazul in care angajatorul incheie cu salariatii acte aditionale care prevad obligatia salariatilor care beneficiaza de cursuri de formare profesionala cu o perioada mai mica de 60 de zile de a nu avea initiativa incetarii contractului individual de munca o anumita perioada de timp, exista riscul ca, intr-un eventual litigiu, instanta investita cu solutionarea acestuia sa considere ca actul aditional respectiv incalca prevederile imperative ale Codului Muncii. Tinând cont de faptul ca art. 195 sus-mentionat instituie interdictia initierii incetarii contractului individual de munca doar in cazul in care salariatul beneficiaza de pregatire profesionala mai mare de 60 de zile, precum si faptul ca interdictiile sunt de stricta interpretare si aplicare, riscul evocat mai sus nu este de neglijat. 

Potrivit art. 57 alin. 4 din Codul Muncii, „In situatia in care o clauza este afectata de nulitate, intrucât stabileste drepturi sau obligatii pentru salariati, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munca aplicabile, aceasta este inlocuita de drept cu dispozitiile legale sau conventionale aplicabile, salariatul având dreptul la despagubiri.

Formarea profesionala la initiativa angajatului
Asa cum am mentionat mai sus, Codul Muncii prevede posibilitatea interzicerii salariatului de a avea initiativa incetarii contractului individual de munca in cazul cursurilor sau stagiilor de formare profesionala initiate de angajator.
Daca salariatul are initiativa participarii la o forma de pregatire profesionala, Codul Muncii lasa la latitudinea angajatorului decizia cu privire la conditiile in care va permite salariatului participarea la forma de pregatire profesionala, inclusiv daca va suporta total sau partial costurile acesteia. 

In doctrina se apreciaza ca in cazul cursurilor de formare profesionala initiate de catre salariat si ale caror costuri sunt suportate partial sau total de catre angajator, este posibila incheierea de acte aditionale prin care sa se prevada obligatia salariatilor in cauza de a restitui cheltuielile facute de catre angajator daca isi dau demisia intr-o anumita perioada de la data absolvirii cursurilor de formare profesionala, cu conditia existentei unui echilibru intre intinderea obligatiei angajatorului de a suporta cheltuielile ocazionate de cursul de formare profesionala si obligatia salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului pentru o anumita perioada de timp de la data absolvirii. O asemenea posibilitate ar fi si echitabila, intrucât, pe de-o parte i-ar permite angajatorului sa investeasca in formarea profesionala a salariatilor sai fara riscul ca acestia sa paraseasca societatea inainte ca investitia sa fie acoperita, iar pe de alta parte, fiind protejat de riscul de a nu-si recupera investitia, angajatorul ar putea fi mult mai deschis la acceptarea suportarii unor costuri ocazionate de pregatirea profesionala initiata de angajat, pregatire profesionala care, pâna la urma, este in beneficiul atât al angajatorului, cât si al angajatului. 

Cu toate acestea, având in vedere ca instantele de dreptul muncii sunt foarte protective cu salariatii, precum si faptul ca inca nu s-a format o jurisprudenta relevanta in aceasta materie, nu putem exclude riscul ca o instanta investita cu un potential litigiu in acest sens sa considere nelegala interdictia impusa salariatului de a nu avea initiativa incetarii contractului individual de munca sub sanctiunea suportarii costurilor ocazionate de formarea profesionala pentru urmatoarele considerente:
- Codul Muncii nu prevede expres posibilitatea stabilirii unei asemenea interdictii in sarcina salariatului in cazul formarii profesionale initiate de acesta din urma (asa cum am precizat mai sus, art. 195 din Codul Muncii care instituie interdictia mentionata se refera doar la formarea profesionala initiata de angajator, iar art. 196, care reglementeaza formarea profesionala la initiativa salariatului, nu face trimitere la art. 195);
- interdictia incetarii contractului individual de munca o anumita perioada de timp reprezinta o restrângere a drepturilor salariatului, iar potrivit Codului Muncii salariatul nu poate renunta la drepturile ce-i sunt recunoscute prin lege, orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la sau limitarea acestor drepturi fiind lovita de nulitate. 

Ana-Maria Placintescu,Avocat asociat Musat & Asociatii