Cum te poti proteja impotriva creditorilor: Fiducia

Autori: Cristian Bogaru (foto dreapta), Sebastian Simon, Alina Balasa,
Societatea Civila de Avocati „Hammond, Bogaru si Asociatii”

Adoptarea Noului Cod Civil dupa aproape 150 de ani de utilizare a actualului Cod Civil, reprezinta un pas necesar pentru adaptarea sistemului de drept privat roman la cerintele Comunitatii Europene si evolutiilor social-economice internationale.

Daca in anumite situatii Noul Cod aduce modificari de substanta a unor drepturi civile, in altele prezinta notiuni si reglementari noi, cum ar fi „Fiducia” si „Proprietatea periodica”, pe care incercam sa le analizam in prezentul articol.

Fiducia, notiune preluata din reglementarile franceze unde poarta denumirea de « la fiducie » se regaseste in majoritatea reglementarilor internationale (USA, Canada) si europene, ca Marea Britanie („the trust”), Germania („der Treuhand”) sau Italia („la fiducia”).

Pana in prezent, in Romania fiducia a fost reglementata doar in legea speciala nr. 51/1995 privind profesia de avocat in art. 3, ca reprezentand primirea in depozit de catre avocat, in conditii speciale, de fonduri financiare si bunuri rezultate din valorificarea sau executarea de titluri executorii, dupa incheierea procedurii succesorale sau a lichidarii. Conform aceluiasi articol, avocatul poate, la cererea clientului, sa plaseze si sa valorifice aceste bunuri, in beneficul clientului. Totusi aceasta operatiune trebuie sa respecte principiul pastrarii secretului profesional, si eventuala retragere a avocatului din activitatea fiduciara in cazul conflictului de interese sau daca suspecteaza ca activitatea ar avea drept rezultat o spalare de bani.

Sintetic, fiducia poate fi definita ca operatiunea juridica prin care un constituitor transfera drepturi reale sau de creanta, garantii ori alte drepturi patrimoniale catre un fiduciar care le administreaza in folosul unui beneficiar, care poate fi chiar constitutorul sau insusi fiduciarul, conform art. 773 din Noul Cod Civil. Contractul de fiducie este un contract sinalagmatic, translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit.

Fiducia poate fi privita din prisma a trei raporturi contractuale distincte, dar care formeaza un tot unitar: transferul de drepturi (care nu poate depasi 33 de ani), mandatul si administrarea unui patrimoniu de afectatiune.

Orice persoana fizica sau juridica poate fi constituitor in contractul de fiducie, insa posibili fiduciari pot fi numai institutiile de credit, societatile de investitii, societatile de asigurare, avocatii sau notarii publici. Constitutorul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia acte de dispozitie, iar fiduciarul acte de administrare.

Obiect al contractului de fiducie il poate constitui orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, prezent sau viitor. Trebuie precizat ca pentru a fi valabil, scopul contractului de fiducie trebuie sa fie determinat. In acest sens, contractul este lovit de nulitate absoluta daca prin el se realizeaza o liberalitate indirecta in folosul beneficiarului.

Ad validitatem, contractul de fiducie trebuie supus autentificarii notariale si inregistrarii la organul competent sa administreze sumele datorate de fiduciari la bugetul general consolidat, iar pentru opozabilitate, trebuie inregistrat in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Contractul de fiducie inceteaza fie prin implinirea termenului sau realizarea scopului urmarit, fie prin renuntarea beneficiarului. Dupa acceptarea beneficiarului, contractul nu mai poate fi modificat sau revocat de catre parti ori denuntat unilateral de catre constituitor decat cu acordul beneficiarului sau, in absenta acestuia, cu autorizarea instantei judecatoresti.

Putem afirma ca institutia fiduciei este un instrument juridic util, flexibil si cu o sfera larga de aplicare, indispensabil oricarei persoane care a acumulat un patrimoniu semnificativ. Fiind o modalitate de protejare impotriva creditorilor, fiducia are avantajul ca permite impartirea activelor unei persoane in mase patrimoniale distincte si autonome, proprietarul beneficiind astfel de raspundere limitata fara a constitui o persoana juridica in acest sens.

Proprietatea periodica

O alta institutie reglementata expres prin intermediul articolelor 687 - 692 din Noul Cod Civil este proprietatea periodica. Aceasta este o modalitate a dreptului de proprietate, pe langa proprietatea revocabila (rezolubila si anulabila) si proprietatea comuna.
Aceasta poate fi descrisa ca situatia juridica in care mai multe persoane exercita succesiv si repetitiv atributul folosintei asupra unui bun mobil sau imobil in intervale de timp egale sau inegale insa determinate.

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate periodica sunt aceleasi cu cele ale oricarui drept de proprietate, fiind un drept absolut, exclusiv si perpetuu. Dreptul se poate vinde, inchiria sau ipoteca.

Subiecte ale dreptului de proprietate periodica pot fi atat persoanele fizice, cat si persoanele juridice, inclusiv statul.

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate sunt bunuri corporale si trebuie sa fie neconsumptibile, proprietarul avand obligatia ca la sfarsitul fiecarei perioade sa le puna la dispozitia urmatorului titular. Asadar, obiectul dreptului este bunul, iar prerogativele se exercita pe anumite perioade de timp.

Temeiul proprietatii periodice il constituie un act juridic, care poate fi fie un contract, fie un testament.

Proprietarul poate face acte de dispozitie cu privire la intregul bun, incadrandu-se in cota temporala care ii revine. Daca acesta dobandeste toate transele de timp, proprietatea devine pura si simpla.

Pe langa regularitatea contractului sau testamentului din care se naste proprietatea periodica asupra unui imobil se impune si inscrierea in Cartea Funciara, fiind un act de dispozitie. Radierea se va impune simetric si in momentul incetarii dreptului.

Noul Cod instituie expres o procedura contencioasa in care instanta, in cazul tulburarii grave a exercitarii dreptului unuia dintre coproprietari, poate decide excluderea coproprietarului. Doar proprietarul vatamat poate cere excluderea. Daca hotararea de excludere ramane definitiva, prin expertiza se stabileste pretul vanzarii silite a bunului, asemeni procedurii de partaj. Partile nu pot cere partajul decat in aceasta situatie reglementata expres. Ratiunea consta in asigurarea continuitatii utilizarii bunului.

Caracterul fortat al proprietatii periodice atesta faptul ca se doreste a fi un veritabil mecanism de finantare a investitiilor imobiliare pe durata indelungata.

In doctrina s-a ridicat problema uzucaparii acestui tip de proprietate. Pe de-o parte, s-a afirmat ca proprietatea nu este perpetua doar in domeniul proprietatii intelectuale. Pe de alta parte, ar fi contrar principiilor uzucapiunii, care implica posesia continua, sa vorbim despre prescriptie achizitiva, in cazul unei astfel de proprietati prin esenta sa discontinua.

Avantajele acestui tip de contract constau in pretul atractiv si investitia minima pe care o implica. De cealalta parte, insa, costurile locatiunii vor majora considerabil pretul in timp, o revanzare fiind dificila intr-un mecanism de piata in care oferta este abundenta. In plus, in ipoteza in care cumparatorul devine asociat in cadrul societatii de la care a cumparat, iar aceasta intra in faliment,va duce la obligarea lui de a suporta datoria in limita aportului.

Atat fiducia, cat si proprietatea periodica, confirma ca liniile directoare ale noii creatii legislative sunt flexibilitatea institutiilor si principiul libertatii contractuale in scopul ameliorarii raporturilor civile si eficientizarii relatiilor de afaceri.