Jurisprudenta europeana: Hotararea in cauza Bursuc impotriva Romaniei

Curtea Europeanã a Drepturilor Omului

Hotãrâre din 12/10/2004 în cauza Bursuc împotriva României (Cererea nr. 42.066/98)
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 452 din 27/05/2005

Definitivã la
12 ianuarie 2005

În cauza Bursuc împotriva României,
Curtea Europeanã a Drepturilor Omului (Secþia a II-a), statuând în cadrul unei camere formate din domnii J.-P. Costa, preºedinte, A. B. Baka, L. Loucaides, C. Bîrsan, K. Junwiert, V. Butkevych, doamna W. Thomassen, judecãtori, ºi doamna S. Dolle, grefier de secþie,
dupã deliberare în Camera de Consiliu la datele de 4 noiembrie 2003 ºi 21 septembrie 2004,
pronunþã hotãrârea pe care a adoptat-o la data de 21 septembrie 2004.

PROCEDURÃ
1. La originea cauzei se aflã Cererea nr. 42.066/98 introdusã împotriva României, prin care un cetãþean al acestui stat, domnul Ion Bursuc (reclamantul), a sesizat Comisia Europeanã a Drepturilor Omului (Comisia) la data de 21 mai 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale (Convenþia).
În urma decesului reclamantului din data de 24 ianuarie 2001, soþia sa, doamna Laura Bursuc, ºi-a exprimat la data de 6 martie 2001 dorinþa de a continua procesul. Pentru motive de ordin practic, prezenta hotãrâre va continua sã îl numeascã pe domnul Bursuc "reclamant", deºi aceastã calitate ar trebui sã fie atribuitã doamnei Bursuc [Hotãrârea Dalban împotriva României (GC), Plângerea nr. 28.114/95, paragraful 1, Culegere de hotãrâri ºi decizii 1999 - VI].
2. Pânã la deces, reclamantul a fost reprezentat de cãtre soþia sa, doamna Laura Bursuc, avocat din Piatra-Neamþ. Guvernul român (Guvernul) este reprezentat de cãtre doamna R. Rizoiu, Agentul Guvernului român la Curtea Europeanã a Drepturilor Omului din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. Reclamantul susþine în special cã a fost supus la rele tratamente de cãtre agenþii de poliþie în timpul perioadei de reþinere.
4. Cererea a fost transmisã Curþii la data de 1 noiembrie 1998, data intrãrii în vigoare a Protocolului nr. 11 adiþional la Convenþie.
5. Cererea a fost repartizatã primei secþii a Curþii (conform art. 52 din Regulamentul Curþii, denumit în continuare regulament). În cadrul acestei secþii, camera desemnatã sã examineze cererea (conform art. 27 alin. 1 din Convenþie) a fost constituitã potrivit art. 26 alin. 1 din regulament.
6. La data de 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat structura secþiilor sale (art. 25 alin. 1 din regulament). Cererea a fost repartizatã celei de-a doua secþii a Curþii, astfel reorganizatã (art. 52 alin. 1).
7. Prin decizia din 4 noiembrie 2003, camera a recunoscut calitatea vãduvei reclamantului de a continua procesul în locul sãu, declarând cererea admisibilã. Curtea a solicitat Guvernului prezentarea unor informaþii suplimentare.
8. Guvernul a rãspuns printr-o scrisoare din data de 4 decembrie 2003.
9. Atât reclamantul, cât ºi Guvernul au depus observaþii scrise cu privire la fondul cauzei (conform art. 59 alin. 1 din regulament).

ÎN FAPT
I. Circumstanþele cauzei
10. Reclamantul s-a nãscut în anul 1949 ºi a avut domiciliul în Piatra-Neamþ, pânã la decesul sãu, survenit la data de 24 ianuarie 2001.
A. Relele tratamente la care reclamantul pretinde cã a fost supus

1. Tratamentele incriminate
a) Teza reclamantului
11. La 27 ianuarie 1997, în jurul orei 19,45, reclamantul, de profesie consilier juridic, a fost oprit de cãtre 2 agenþi de poliþie, C.S. ºi C.P., în timp ce se afla într-un bar din sediul Partidului Democrat din Piatra-Neamþ. Cei 2 agenþi de poliþie s-au adresat reclamantului, solicitându-i în mod nepoliticos sã prezinte cartea de identitate ("Dã buletinul, bã"). Reclamantul le-a rãspuns pe acelaºi ton ("De ce, bã?"). Drept rãspuns, cei 2 agenþi de poliþie l-au lovit pe reclamant cu pumnii ºi cu picioarele, i-au pus cãtuºe ºi l-au târât într-o maºinã a poliþiei, parcatã la o distanþã de 30 de metri de sediul partidului. În maºinã, reclamantul a fost din nou lovit cu pumnii ºi cu bastoanele, astfel încât a cãzut într-o stare de semiconºtienþã.
12. Adus la sediul poliþiei, reclamantul a fost dus într-o camerã unde a fost bãtut cu bestialitate de cãtre aproximativ 8 poliþiºti. Aceºtia l-au aruncat pe reclamant pe jos, l-au bãtut cu picioarele, i-au aplicat lovituri de baston, au aruncat cu apã pe el ºi au urinat asupra sa. Maltratat mai mult de 6 ore, reclamantul a leºinat în mai multe rânduri.
13. La 28 ianuarie, în jurul orei 2 dimineaþa, soþia reclamantului - fiind anunþatã prin telefon - a sosit la sediul poliþiei. L-a vãzut pe reclamant întins pe pardosealã, cu capul însângerat, ochii umflaþi ºi ud. Repeta strigând "nu am fãcut nimic!" ºi, într-un limbaj relativ incoerent, presãrat cu invective ("mãgarii"), acuza poliþiºtii cã l-au arestat ilegal ºi cã l-au torturat. Soþia reclamantului a solicitat informaþii despre motivele pentru care soþul sãu se afla acolo ºi unul dintre poliþiºti i-a rãspuns cã acesta fusese implicat într-o disputã cu un barman de la barul Partidului Democrat. În acel moment, reclamantul a leºinat, astfel cã poliþiºtii l-au stropit cu apã, pentru a-ºi reveni. Au scos-o pe soþia reclamantului pe culoar ºi au chemat jurnaliºtii de la televiziunea localã. Când a sosit echipa televiziunii, poliþiºtii au invitat cameramanul în sala în care se afla reclamantul, permiþându-i-se cameramanului sã realizeze un reportaj cu privire la cazul lui.
14. Dupã ce jurnaliºtii au plecat, soþia reclamantului - care aºteptase pânã atunci pe culoar - i-a auzit pe agenþii de poliþie felicitându-se pentru a-i fi chemat pe jurnaliºti, obþinând astfel probe împotriva reclamantului. Fiindcã starea acestuia se înrãutãþea, poliþiºtii au fost de acord sã îl transporte la Spitalul de Psihiatrie din Piatra-Neamþ, unde acesta a sosit în jurul orei 4 dimineaþa. Dupã ce i s-au administrat calmante, având în vedere starea gravã de sãnãtate, o echipã de medici a decis transportarea reclamantului la Spitalul de Neurochirurgie din Iaºi. Poliþiºtii care îl însoþeau pe reclamant s-au împotrivit, pentru cã maiorul C., comandantul adjunct al comisariatului din Piatra-Neamþ, le ordonase sã îl aducã pe reclamant înapoi la poliþie.
b) Teza Guvernului
15. La 27 ianuarie 1997, cãtre ora 12 noaptea, reclamantul a ajuns la barul situat la parterul sediului Partidului Democrat, la bar nefiind în acel moment decât chelneriþa ºi agentul de pazã al barului. Reclamantul, în stare de ebrietate, a agresat-o verbal pe chelneriþã. Agentul de pazã a intervenit, atrãgându-i reclamantului atenþia asupra comportamentului sãu. Având în vedere agresivitatea reclamantului, agentul de pazã a chemat un echipaj de poliþie care se afla în apropiere. Cei 2 poliþiºti chemaþi - C.S. ºi C.R. - i-au cerut reclamantului sã îºi decline identitatea. Nu au manifestat nici cea mai micã agresivitate verbalã sau fizicã faþã de reclamant, dimpotrivã, acesta a manifestat violenþã faþã de poliþie.
16. Confruntându-se cu refuzul reclamantului de a-ºi declina identitatea, poliþiºtii l-au condus la sediul poliþiei. A fost dus într-o maºinã, însoþit de alþi 2 poliþiºti, A.S. ºi C.P., precum ºi de agentul de pazã de la bar. În timpul transportului, reclamantul s-a comportat agresiv, încercând sã-l împiedice pe poliþistul C.P. sã îl ducã la maºinã. A fost imobilizat de cãtre agentul de pazã al barului care se aºezase lângã el.
17. Ajuns la secþia de poliþie, a fost supus unei percheziþii corporale. A continuat sã fie agresiv, adresând injurii poliþiºtilor ºi lovind scaunele ºi mesele din sala în care fusese adus.
18. O echipã a televiziunii locale în cãutare de evenimente nocturne a ajuns în acel moment ºi a filmat imagini cu reclamantul.
19. Unul dintre poliþiºtii de serviciu a informat-o pe doamna Bursuc cã soþul sãu se afla la secþia de poliþie. Aceasta s-a deplasat la secþie însoþitã de un vecin, ajungând în jurul orei 2 dimineaþa. Doamna Bursuc a solicitat ca reclamantul sã fie transportat la spital. La ora 4,20 dimineaþa a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Piatra-Neamþ.
20. De la 29 ianuarie la 4 februarie 1997, reclamantul a fost internat la Spitalul de Neurochirurgie din Iaºi.

2. Examenele medico-legale la care a fost supus reclamantul
21. La 29 ianuarie 1997, reclamantul a fost internat într-o stare gravã la Spitalul de Neurochirurgie din Iaºi, cu diagnosticul "comoþie cerebralã, edem cerebral difuz ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral".
22. La 29 ianuarie 1997, reclamantul a fost de asemenea examinat de cãtre un medic legist, C.V., care a menþionat în raportul sãu:
"Traumatism cranio-cerebral acut închis, prin agresiune; decelare papilarã temporarã la ambii ochi; tumefacþie violacee înnegritã de 4/4 cu închiderea fantei palpebrale; tumefacþie în zona parotidianã dreaptã de 6-6 cm cu echimozã violacee de 3/3 cm; în spatele urechii, echimozã violacee discontinuã de 3/2 cm;
- douã excoriaþii de 1,1 cm fiecare pe partea dorsalã a metacarpului de la mâna dreaptã; douã excoriaþii de 1 cm fiecare pe partea dorsalã a metacarpului de la mâna stângã;
- (reclamantul) acuzã dureri toracice laterale ºi ameþeli."
Concluziile raportului sunt astfel redactate:
"Reclamantul prezintã leziuni traumatice de tipul hematom pariorbitar (ochiul drept), excoriaþii ºi echimoze produse prin lovirea cu mijloace proprii ºi posibil corp dur, care pot data din 27.01.1997. Leziunile necesitã 4-5 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, dacã nu intervin complicaþii."
23. Reclamantul a pãrãsit liber spitalul de la Iaºi la 4 februarie 1997. În biletul de externare se precizeazã cã a fost internat pentru cefalee, ameþeli, apãrute dupã un traumatism cranio-cerebral, însoþite de tulburãri nevrotice, agitaþie psihomotorie, slabã capacitate de concentrare ºi memorare. Reclamantului i s-a recomandat concediu de 10 zile, cu posibilitatea prelungirii în urma unei noi examinãri.
24. Având în vedere refuzul medicilor din spitalul de la Iaºi de a efectua anumite examene medicale, la 5 februarie 1997, reclamantul s-a adresat Spitalului Judeþean Mureº, unde a fost mai întâi examinat în cadrul secþiei de chirurgie. Raportul chirurgului care l-a examinat a menþionat diagnosticul "dolicosigmã" (prelungire excesivã a colonului sigmoid) care putea fi provocat de un traumatism ºi de o anginã pectoralã survenitã cel mai probabil în urma unui traumatism. La 10 februarie 1997, reclamantul a fost supus unui examen tomografic prin calculator, evidenþiindu-se astfel existenþa unui edem cerebral difuz vasogenic de origine traumaticã.
25. La 12 februarie 1997, reclamantul a fost reexaminat de cãtre medicul legist C.V., care a menþionat în raportul sãu:
"Reclamantul a fost reexaminat astãzi, 12 februarie 1997. Din biletul de externare emis de spitalul de neurochirurgie din Iaºi, unde reclamantul a fost internat în intervalul 29 ianuarie la 5 februarie 1997 cu diagnosticul de «comoþie cerebralã» ºi din raportul examenului tomografic rezultã cã reclamantul a suferit un traumatism cranian cerebral prin agresiune, cu un edem cerebral difuz vasogenic. Consider cã (reclamantul) are nevoie de 18-19 zile suplimentare de tratament medical, în lipsa complicaþiilor."
26. La 18 martie 1997, reclamantul a fost din nou examinat de cãtre un medic neuropsihiatru, care a constatat existenþa sechelelor unui traumatism cranian cerebral, însoþit de cefalee ºi ameþeli. I s-a recomandat un concediu de 10 zile.
27. O tomografie efectuatã la spitalul din Târgu Mureº la 31 iulie 1997 a relevat o adâncire cãtre vertex a ºanþului central drept posibil sechelarã în contextul unui traumatism cranian.

3. Evoluþia stãrii de sãnãtate a reclamantului ulterior agresiunii suferite în noaptea de 27-28 ianuarie 1997
28. În perioada 1997-1998, reclamantul a fost în mai multe rânduri internat pentru afecþiuni cardiace. La 5 august 1999 a fost victima unui accident rutier în urma cãruia a suferit o contuzie toracicã ºi fractura umãrului drept, ºoferul maºinii decedând. În mai 2000, reclamantul a fost supus unei intervenþii chirurgicale pentru extirparea unei tumori pe creier. În iulie 2000, tumoarea a recidivat ºi reclamantul a fost supus unei noi intervenþii chirurgicale. A decedat la 24 ianuarie 2001.
#PAGEBREAK#
B. Ancheta penalã privind atât relele tratamente suferite de cãtre reclamant, cât ºi ultrajul comis de cãtre acesta împotriva poliþiºtilor
1. Urmãrirea penalã desfãºuratã de cãtre Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ ºi de cãtre Inspectoratul Judeþean de Poliþie Neamþ
29. La 28 ianuarie 1997, Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ, sesizat din oficiu, a început o anchetã împotriva reclamantului pentru ultrajul comis faþã de poliþiºtii prezenþi în momentul arestãrii ºi deþinerii sale.
30. La 27 februarie 1997, reclamantul a depus o plângere împotriva a 8 poliþiºti despre care a pretins cã l-au maltratat. A indicat cã doreºte sã fie audiat în prezenþa soþiei sale, avocat ales pentru a-l apãra, ºi a solicitat ca 5 martori sã fie audiaþi, printre care soþia sa ºi N.P., vecinul care a însoþit-o pe aceasta din urmã la poliþie, în noaptea de 27-28 ianuarie 1997. Reclamantul nu s-a constituit parte civilã în cauzã.
31. Datoritã obiectului lor care determina conexitatea la nivelul faptelor, dosarul privindu-l pe reclamant ºi plângerea sa pentru rele tratamente din partea poliþiºtilor au fãcut obiectul unui singur dosar instrumentat de Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ.
32. La 5 martie 1997, parchetul a dispus ca reclamantul sã fie supus la efectuarea unei expertize medico-legale pentru a stabili realitatea relelor tratamente suferite, precum ºi efectele lor asupra stãrii de sãnãtate a reclamantului.
33. La 10 aprilie 1997, un raport medico-legal din data de 28 martie 1997 a fost înaintat parchetului de cãtre laboratorul local de medicinã legalã. Raportul reþinea ºi rezuma concluziile certificatelor medico-legale din 29 ianuarie ºi 12 februarie 1997, precum ºi concluziile foilor de observaþii medicale, întocmite în perioada internãrilor reclamantului - la 28 ºi 29 ianuarie - 4 februarie 1997. Raportul a stabilit cã reclamantul prezenta un traumatism cranian cerebral acut închis, evidenþiat prin tumefacþie, echimoze, excoriaþii, comoþie cerebralã ºi posibil edem cerebral. Þinând cont de caracterul acestor leziuni, s-a concluzionat cã nu au pus în pericol viaþa reclamantului, dar cã necesitã 12-14 zile de îngrijiri medicale ºi cã determinã o incapacitate temporarã de muncã.
34. În paralel cu ancheta desfãºuratã de cãtre parchet, inspectoratul judeþean de poliþie a desfãºurat la rândul sãu o anchetã privind evenimentele din noaptea de 27-28 ianuarie 1997.
35. La 11 aprilie 1997, martorul N.P. a fost audiat de cãtre poliþie. A declarat cã l-a vãzut pe reclamant la comisariatul din Piatra-Neamþ în noaptea de 27 ianuarie 1997. Reclamantul era întins pe jos, cu faþa la podea, cu mâinile prinse la spate. Spunea fãrã încetare cã nu fãcuse nimic ºi folosea expresii destul de violente. Martorul a declarat cã reclamantul nu prezenta rãni sau urme de violenþã.
36. Într-o declaraþie din 2 mai 1997, acelaºi martor a declarat cã reclamantul avea faþa umflatã, nerecunoscând pe nimeni din jurul lui, era incoerent ºi repeta fãrã încetare "... m-aþi bãtut, mã mãgarilor, netrebnicilor ºi bandiþilor, fãrã sã fac nimic". Martorul a declarat, de asemenea, cã s-a întors la comisariat în jur de ora 6 pentru a da o declaraþie, dar cã poliþia l-a obligat sã semneze o declaraþie deja redactatã ºi cã nu a avut timp sã o citeascã înainte de a o semna.
37. Poliþia ºi Parchetul i-au audiat ºi pe D.D., chelneriþã la barul sediului Partidului Democrat, ºi pe V.D.P., agent de pazã la sediul aceluiaºi partid. În cele douã declaraþii fãcute în faþa maiorului C. ºi datând din 28 ianuarie 1997 ºi 14 mai 1997, D.D. a afirmat cã reclamantul a venit în bar între ora 22 ºi miezul nopþii ºi cã ea însãºi a chemat poliþia prin telefon, pentru cã reclamantul, dupã ce a consumat 4 beri, a agresat-o verbal, a devenit foarte violent cu ceilalþi clienþi ai barului, lovindu-l chiar pe V.D.P.
38. Conform primei declaraþii a acestui martor, reclamantul a venit la bar spre miezul nopþii deja beat ºi, dupã ce a comandat o cafea ºi o bere, a insultat-o pe D.D. Nu mai erau alþi clienþi în bar. Din cauza refuzului reclamantului de a se calma, V.D.P. a ieºit în stradã cãutând ajutor ºi revenind însoþit de 2 poliþiºti. Reclamantul ºi martorul au fost ulterior duºi la comisariat.
39. În a doua declaraþie din 20 mai 1997, V.D.P. a declarat cã, dupã sosirea celor 2 poliþiºti în bar, reclamantul l-a pãlmuit pe unul dintre ei. Conform martorului V.D.P., poliþiºtii nu i-au pus cãtuºe reclamantului, ci l-au convins sã îi urmeze la comisariat. Ieºind din bar, reclamantul s-a împiedicat pe scãri ºi a cãzut. În maºina poliþiei, în drum spre comisariat, reclamantul a fost foarte violent, lovindu-i pe poliþiºti ºi pe ºofer. La comisariat a continuat sã aibã un comportament agresiv, lovind cu picioarele scaunele ºi mesele. Pentru a evita automutilarea care ar fi putut fi ulterior utilizatã împotriva lor, poliþiºtii i-au pus cãtuºe reclamantului. În final, V.D.P. a declarat cã nici un poliþist nu l-a lovit pe reclamant ºi nici nu l-a insultat.
40. Printr-o adresã din 20 mai 1997, Direcþia Judeþeanã de Poliþie Neamþ a solicitat Parchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ sã urgenteze definitivarea cercetãrilor în dosarul de ultraj privindu-l pe reclamant, informând în acelaºi timp parchetul cã plângerea acestuia pentru rele tratamente fusese examinatã, dar cã, având în vedere imposibilitatea confirmãrii faptelor, dosarul a fost trimis Parchetului Militar Bacãu cu propunerea de neîncepere a urmãririi penale, pe motivul cã nu s-a dovedit cã cei 8 poliþiºti în cauzã au comis o infracþiune. Din contrã, se pare cã reclamantul ºi-a aplicat singur lovituri, provocând rãni, trântindu-se la pãmânt, lovindu-se singur de picioarele meselor ºi scaunelor din sala comisariatului unde a fost adus în noaptea de 27-28 ianuarie 1997.
41. Nefiind audiatã, soþia reclamantului a depus la dosarul de ultraj o declaraþie din data de 29 mai 1997. A afirmat cã la 27 ianuarie 1997 a semnat un contract de asistenþã juridicã cu G.P., unchiul maiorului C., în cadrul unei proceduri de partaj între G.P. ºi maiorul C. Conform afirmaþiilor doamnei Bursuc, G.P. o avertizase asupra riscului pe care ar putea sã îl întâmpine prin participarea la o procedurã împotriva maiorului C.
Cu privire la circumstanþele arestãrii soþului ei a relatat cã la data de 27 ianuarie 1997, cãtre ora 20,30, îngrijoratã de faptul cã soþul ei încã nu se întorsese acasã, s-a deplasat la sediul Partidului Democrat, unde reclamantul trebuia sã se întâlneascã cu câþiva prieteni. La bar nu era decât chelneriþa care i-a spus cã este nou-angajatã ºi cã nu îl cunoºtea pe reclamant, dar cã poliþia arestase o persoanã în bar cu puþin timp înainte. Soþia reclamantului a sunat la poliþie, unde i s-a precizat cã soþul ei nu se afla acolo. Doar în jur de ora 1 dimineaþa, în timp ce se întorcea la domiciliu, a primit un telefon de la numitul G., care a informat-o despre prezenþa soþului ei la comisariat.
Ajunsã la comisariat în prezenþa vecinului sãu N.P., l-a vãzut pe reclamant întins la pãmânt, plin de sânge. Pentru cã leºinase, poliþiºtii au turnat apã pe reclamant ºi, dupã filmarea câtorva imagini pentru televiziunea localã, au permis soþiei reclamantului transportarea acestuia la spital. În declaraþia sa, doamna Bursuc s-a plâns de faptul cã poliþia a intervenit în timpul internãrii reclamantului, pentru ca examenele medicale sã nu fie complete ºi pentru ca rãnile sã fie diminuate. În final, l-a acuzat pe maiorul C. de a fi în spatele acestei înscenãri, al cãrei scop este acela de a o intimida ºi a o determina sã renunþe la apãrarea lui G.P. în procesul de partaj. De asemenea, a protestat împotriva instrumentãrii cauzei de cãtre maiorul C., pe care l-a acuzat cã a dispus arestarea reclamantului.
42. Cu toate cã a fost invitat la inspectoratul judeþean de poliþie pentru a fi audiat în aceastã cauzã, reclamantul nu s-a prezentat, motivând cã anchetatorii nu erau alþii decât colegii poliþiºtilor acuzaþi de rele tratamente, desfãºurându-ºi cu toþii activitatea, anchetatori ºi anchetaþi, în cadrul Direcþiei Judeþene de Poliþie Neamþ.
43. Prin rezoluþia din 10 iunie 1997, Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ ºi-a declinat competenþa în favoarea Parchetului Militar Bacãu, motivând cã pe lângã acuzaþia de ultraj împotriva reclamantului, cauza priveºte în mod egal ºi rãspunderea penalã a poliþiºtilor acuzaþi de rele tratamente.

2. Ancheta penalã desfãºuratã de Parchetul Militar Bacãu
44. În timpul instrumentãrii dosarului de cãtre Parchetul Militar Bacãu, reclamantul nu a fost niciodatã citat sau audiat. D.D. ºi V.D.P., cei 2 martori citaþi de cãtre parchet, au fost audiaþi la data de 7, respectiv 18 august 1997. Declaraþiile poliþiºtilor acuzaþi au fost luate la 3 februarie 1998. Aceºtia au declarat cã reclamantul nu a fost lovit de poliþiºti în timpul deþinerii sale, ci cã acesta din urmã a manifestat un comportament violent, lovindu-i cu pumnii ºi cu picioarele pe mai mulþi dintre ei. Un poliþist, I.T., a declarat cã reclamantul s-a dat cu capul de podea ºi de perete. Un alt poliþist, I.ª., a declarat cã reclamantul s-a lovit cu capul de podea ºi cã în timpul deplasãrii în maºina de poliþie s-a lovit cu capul de pãrþile metalice ale maºinii. Doi alþi poliþiºti, A.S. ºi P.C., au susþinut de asemenea cã reclamantul s-a lovit singur de podea, fiind într-o stare de agresivitate ºi de tulburãri psihice. Un al cincilea poliþist, C.H., nu a fãcut nici o menþiune cu privire la actele de automutilare comise de cãtre reclamant, în schimb a fãcut menþiuni despre comportamentul violent al reclamantului faþã de ceilalþi, în condiþiile în care nici un poliþist nu l-ar fi lovit. Doi alþi poliþiºti, C.R. ºi C.S., au declarat cã nu l-au însoþit pe reclamant la secþia de poliþie. Cel de-al optulea poliþist a declarat cã nu a fost prezent la evenimentele în cauzã.
45. La 4 februarie 1998, Parchetul Militar Bacãu a dispus neînceperea urmãririi penale, motivând cã reclamantul nu a dovedit cã cei 8 poliþiºti ar fi comis o infracþiune. Prin aceeaºi rezoluþie, Parchetul Militar Bacãu a trimis dosarul, pentru faptele imputate reclamantului, Parchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ pentru continuarea anchetei.
46. Reclamantul a formulat o plângere împotriva soluþiei din 4 februarie 1998, respinsã printr-o ordonanþã din 16 martie 1998. Soluþia a fost motivatã prin faptul cã ancheta fusese completã, probele în mod judicios apreciate ºi cã rezoluþia de neîncepere a urmãririi penale era temeinicã ºi legalã.
47. La 2 martie 1998, reclamantul a formulat o plângere cãtre Parchetul General de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie. Aceastã plângere a fost reiteratã la data de 29 iulie 1998.
48. La 18 august 1998, procurorul B. din cadrul secþiei parchetelor militare de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie a dispus clasarea fãrã rãspuns a acestei plângeri, motivând cã Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie deja a examinat aceeaºi plângere la 15 octombrie 1997 ºi 25 februarie 1998, dispunând respingerea ei. Procurorul B. a menþionat, fãrã sã indice nici o datã, cã în speþã "comunicãrile necesare cãtre petent au fost efectuate".
49. Conform reclamantului, acesta nu a primit niciodatã rãspuns din partea Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie.

C. Continuarea anchetei penale împotriva reclamantului pentru ultraj
50. La 27 februarie 1998, Direcþia Judeþeanã de Poliþie Neamþ a transmis Parchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ dosarul de urmãrire penalã privindu-l pe reclamant.
51. Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ l-a audiat pe reclamant la 3 aprilie 1998.
52. La 12 iunie 1998, parchetul a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice pentru evaluarea discernãmântului reclamantului, având drept motiv comportamentul deosebit de violent al acestuia la momentul derulãrii faptelor.
53. Reclamantul a formulat o plângere împotriva soluþiei procurorului ºi a refuzat sã se prezinte la examenul psihiatric.
54. Prin rechizitoriul din data de 8 octombrie 1998, parchetul l-a trimis pe reclamant în judecatã, în faþa Tribunalului Neamþ, pentru ultraj împotriva a 2 poliþiºti, C.P. ºi C.R. Reclamantul a fost acuzat cã l-a pãlmuit pe C.R. de douã ori ºi cã, printr-o loviturã de picior, i-a provocat o ranã la mânã lui C.R., ranã care a necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale.
55. Ca urmare a solicitãrii reclamantului, la 2 decembrie 1998 ºi 10 februarie 1999, Tribunalul Neamþ a suspendat examinarea cauzei. Reclamantul a sesizat Curtea Supremã de Justiþie cu o cerere de strãmutare a dosarului la un alt tribunal decât cel în mod normal competent, pentru o mai bunã administrare a justiþiei.
56. La 2 aprilie 1999, Curtea Supremã de Justiþie a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Alba. Prin adresa din 28 aprilie 1999, dosarul a fost transmis de cãtre Tribunalul Neamþ la Tribunalul Alba.
57. La 14 iunie 1999, aceastã instanþã a constatat cã martorii propuºi de cãtre parchet au fost incorect citaþi ºi a dispus citarea lor pentru data de 13 septembrie.
58. La 9 septembrie 1999, reclamantul a solicitat o amânare pe motivul cã la 5 august fusese victima unui accident rutier în urma cãruia a fost necesarã spitalizarea.
59. La 13 septembrie ºi 25 octombrie 1999, tribunalul a constatat cã reclamantul nu putea sã se prezinte ºi cã martorii acuzãrii nu se prezentaserã, fixând examinarea cauzei la o datã ulterioarã. Tribunalul a dispus iniþial ca martorii citaþi sã se prezinte sub sancþiunea amenzii. Ulterior, tribunalul a dispus citarea lor sub sancþiunea de a fi aduºi în faþa instanþei cu mandat de aducere.
60. La 13 decembrie 1999, reclamantul s-a prezentat la instanþã. Tribunalul a constatat cã martorii acuzãrii nu au fost aduºi ºi a dispus din nou citarea lor cu mandat de aducere.
61. La 24 ianuarie 2000, reclamantul nu a fost prezent, la fel ºi martorii propuºi de cãtre parchet. Tribunalul a dispus din nou citarea lor cu mandat de aducere.
62. La 6 martie 2000, reclamantul s-a prezentat, însã martorii acuzãrii nu au fost aduºi. Reclamantul a prezentat mijloacele sale de probã ºi procurorul a stãruit ca martorii pe care îi propusese parchetul sã fie audiaþi. Cu aceastã ocazie, Tribunalul Alba a solicitat prin comisie rogatorie Tribunalului Bacãu ca martorii propuºi sã fie audiaþi de cãtre aceastã instanþã.
63. La 27 aprilie, 11 mai ºi 1 iunie, Tribunalul Bacãu a dispus amânarea examinãrii cauzei, pentru cã martorii nu s-au prezentat la audieri. De fiecare datã, tribunalul a dispus citarea lor cu mandat de aducere.
64. La 22 iunie 2000, Tribunalul Bacãu a audiat prin comisie rogatorie 7 martori.
65. Datoritã stãrii de sãnãtate a reclamantului, care se agrava progresiv, la 10 iulie ºi 21 august 2000, Tribunalul Alba a dispus efectuarea unei expertize de cãtre laboratorul medico-legal pentru a se stabili dacã starea sa de sãnãtate îi permitea prezentarea în faþa instanþei.
66. La 25 septembrie 2000, tribunalul a dispus suspendarea cauzei datoritã stãrii de sãnãtate a reclamantului, care nu îi permitea sã participe la procedurã. Efectuarea unei noi expertize medico-legale privind starea de sãnãtate a fost dispusã la data de 6 noiembrie 2000.
67. Reclamantul a decedat la data de 24 ianuarie 2001. Prin hotãrârea din 12 februarie 2001, tribunalul a constatat încetarea acþiunii penale împotriva sa, ca urmare a decesului.
#PAGEBREAK#
II. Dreptul intern pertinent
68. Dispoziþiile privind statutul procurorilor militari erau prevãzute de Legea nr. 54 din 9 iulie 1993 privind organizarea tribunalelor ºi a parchetelor militare, dispunându-se astfel:
"Art. 17. - Atribuþiile Ministerului Public sunt îndeplinite prin procurori militari constituiþi în parchete militare, pe lângã fiecare instanþã militarã.
...............................................................................................
Art. 23. - Judecãtorii militari ºi procurorii militari au calitatea de magistraþi ºi fac parte din corpul magistraþilor.
Art. 24. - Poate fi numit magistrat militar persoana care (...) are calitatea de ofiþer activ.
...............................................................................................

Art. 30. - Magistraþii militari sunt militari activi ºi au toate drepturile ºi obligaþiile ce decurg din aceastã calitate.
Acordarea gradelor militare ºi înaintarea în grad a magistraþilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apãrãrii Naþionale.
Art. 31. - Încãlcarea de cãtre magistraþii militari a normelor stabilite prin Regulamentul disciplinei militare atrage rãspunderea lor în conformitate cu prevederile acestuia."
69. La data desfãºurãrii evenimentelor, organizarea ºi funcþionarea Poliþiei Române era reglementatã de Legea nr. 26 din 12 mai 1994, în virtutea cãreia poliþiºtii aveau calitatea de militari activi. Urmãrirea penalã ºi judecarea poliþiºtilor pentru comiterea faptelor interzise de legea penalã, datoritã calitãþii lor de militari activi, intrau în competenþa parchetelor ºi instanþelor judecãtoreºti militare.
70. Aceastã lege a fost abrogatã de Legea nr. 218 din 23 aprilie 2002 privind organizarea ºi funcþionarea poliþiei ºi Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliþistului, în virtutea cãrora Ministerul de Interne a fost demilitarizat, poliþiºtii având de acum înainte calitatea de funcþionari publici. Urmãrirea penalã ºi judecarea poliþiºtilor intrã în competenþa parchetelor ºi instanþelor ordinare.

ÎN DREPT
I. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 3 din Convenþie
71. Reclamantul invocã încãlcarea art. 3 din Convenþie, care prevede urmãtoarele:
"Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
72. Curtea aratã cã, sub acest aspect, cererea reclamantului se referã, pe de o parte, la tratamentele suferite de acesta în timpul reþinerii sale din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997 ºi, pe de altã parte, la calitatea anchetei desfãºurate de autoritãþi cu privire la tratamentele menþionate.
1. În ceea ce priveºte pretinsele rele tratamente aplicate reclamantului de cãtre poliþiºti în timpul reþinerii
A. Argumentele pãrþilor
a) Reclamantul
73. Vãduva reclamantului, care a transmis observaþiile sale în martie 2001, dupã decesul reclamantului, menþioneazã concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în acest caz ºi care atestã violenþele pe care le-a suferit reclamantul când era sub supravegherea poliþiºtilor. Ea subliniazã gravitatea deosebitã a relelor tratamente la care a fost supus soþul sãu. Ea apreciazã cã acestea au fost aplicate în mod intenþionat, cu scopul unic de a-i produce suferinþe acute, de a-l umili ºi de a-l înjosi. Vãduva reclamantului solicitã Curþii sã reþinã, de asemenea, cã relele tratamente aplicate i-au afectat grav sãnãtatea, decesul intervenit la 24 ianuarie 2001, fiind consecinþa numeroaselor complicaþii ale edemului cerebral difuz constatat imediat dupã violenþele din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997.
b) Guvernul
74. Guvernul contestã acuzaþiile privind relele tratamente. Referindu-se la elementele de probã obþinute în timpul cercetãrilor efectuate de cãtre autoritãþile interne, acesta susþine cã reclamantul nu a fost supus nici unei forme de violenþã din partea poliþiºtilor. Aceºtia l-au interpelat doar cu scopul de a-l determina sã îºi declare identitatea ºi sã înceteze comportamentul agresiv faþã de chelneriþã ºi poliþiºti.
75. În ceea ce priveºte leziunile pe care reclamantul pretinde cã le-a suferit ºi atestate prin certificatele medicale, Guvernul susþine cã acestea puteau sã fi fost produse în timpul incidentului care a avut loc în bar înainte de sosirea poliþiºtilor, între reclamant ºi agentul de pazã al localului. Atât aceste leziuni, cât ºi traumatismul cranio-cerebral au fost produse ca urmare a propriilor fapte ale reclamantului. În opinia Guvernului, acesta a fost agresiv, recurgând la acte de automutilare ºi nu îºi putea menþine echilibrul ca urmare a consumului de alcool, ceea ce ar fi putut face ca acesta sã cadã.
76. În cele din urmã, Guvernul admite cã unele leziuni uºoare ar fi putut fi inerente procesului de imobilizare a reclamantului, pe care comportamentul sãu agresiv l-a fãcut absolut necesar.
77. Guvernul remarcã, de asemenea, cã reclamantul suferea de afecþiuni psihice ºi cã nu a fost nici un moment singur cu poliþiºtii, întrucât agentul de pazã al barului l-a însoþit ºi el la secþia de poliþie. În ceea ce priveºte durata tratamentelor invocate, Guvernul apreciazã cã aceasta ar fi fost mai scurtã decât pretinde reclamantul.

B. Aprecierea Curþii
78. Curtea observã cã pãrþile au puncte de vedere diferite cu privire la situaþia de fapt. Conform reclamantului, acesta a fost reþinut de poliþiºti într-un bar, în seara de 27 ianuarie 1997, în jurul orei 20, ºi condus la secþia de poliþie unde a fost bãtut de aproximativ 8 poliþiºti pânã la ora 2 dimineaþa. În jur de ora 4 dimineaþa, acesta a fost dus la spital într-o stare foarte gravã.
79. Conform Guvernului, reclamantul a fost reþinut de poliþiºti în jurul orei 12, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie, ºi condus la secþia de poliþie ca urmare a refuzului acestuia de a-ºi declara identitatea. Acesta a avut un comportament deosebit de violent faþã de poliþiºti ºi faþã de agentul de pazã al barului. Poliþiºtii nu l-au lovit. Reclamantul, care suferea de tulburãri psihice, a fost singurul vinovat pentru rãnile suferite. Leziunile ºi contuzia cerebralã ar fi putut fi anterioare sosirii poliþiºtilor la bar ºi cauzate fie de o cãzãturã, determinatã de lipsa de echilibru ca urmare a stãrii sale de ebrietate, fie prin automutilare.
80. Curtea reaminteºte cã, atunci când o persoanã este rãnitã în timpul reþinerii, perioadã în care aceasta se aflã în totalitate sub supravegherea ofiþerilor de poliþie, orice vãtãmare intervenitã în acest interval dã naºtere unor puternice prezumþii de fapt (a se vedea Hotãrârea Salman împotriva Turciei [GC] nr. 21.986/93, § 100, CEDH 2000-VII). Prin urmare, Guvernului îi revine sarcina sã ofere o explicaþie plauzibilã în ceea ce priveºte cauzele unor asemenea vãtãmãri ºi sã producã probe care sã demonstreze fapte de naturã sã punã sub semnul întrebãrii afirmaþiile victimei, în special dacã acestea sunt susþinute prin acte medicale (a se vedea, printre altele, hotãrârile Selmouni împotriva Franþei [CG] nr. 25.803/94, § 87, CEDH 1999-V, Berktay împotriva Turciei nr. 22.493/93, § 167, 1 martie 2001, nepublicatã, ºi Altay împotriva Turciei nr. 22.279/93, § 50, 22 mai 2001, nepublicatã). Având în vedere obligaþia autoritãþilor de a rãspunde pentru persoanele aflate sub supravegherea lor, Curtea a subliniat cã achitarea poliþiºtilor în cadrul acþiunii penale nu scuteºte statul pârât de obligaþiile care îi revin conform Convenþiei (a se vedea hotãrârea Berktay împotriva Turciei, citatã mai sus, § 168).
81. Curtea observã cã reclamantul a suferit o agresiune în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997. Vãtãmãrile au fost constatate în rapoartele medico-legale care atestau existenþa unui traumatism cranio-cerebral produs prin violenþã, însoþit de tumefieri, echimoze ºi excoriaþii multiple la nivelul feþei ºi al mâinilor, precum ºi de un edem cerebral difuz ºi de o anginã pectoralã survenite ca urmare a traumatismului.
82. Curtea observã cã, cu excepþia unor leziuni "inerente procesului de imobilizare care s-a dovedit absolut necesar", Guvernul contestã faptul cã reclamantul ar fi suferit rãniri grave în timpul reþinerii sale, perioadã în care s-a aflat în totalitate sub supravegherea poliþiºtilor.
Guvernul afirmã cã la originea traumatismului cranio-cerebral ºi a leziunilor constatate la reclamant "s-ar fi putut afla" automutilarea, precum ºi faptul cã suferea de tulburãri psihice ºi cã se afla în stare de ebrietate, ceea ce l-ar fi putut face sã cadã, în noaptea incidentului, 27 spre 28 ianuarie 1997, înainte de sosirea în bar a poliþiºtilor.
83. Curtea constatã cã rapoartele medico-legale prezentate în timpul anchetei interne ºi transmise Curþii nu indicã ipoteza unei cãzãturi sau a automutilãrii, ci cea a agresiunii. De altfel, nici în faþa autoritãþilor interne, nici în faþa Curþii nu a fost prezentat nici un certificat medical care sã ateste o maladie psihicã a reclamantului, cu excepþia menþiunilor - care, de altfel, sunt ulterioare agresiunii - fãcute în raportul redactat la externarea din 4 februarie 1997 ºi care se referã la "tulburãri nevrotice, agitaþie psihomotorie ºi capacitate de concentrare ºi de memorare slabe" (a se vedea paragraful 23 de mai sus).
84. Mai mult, dispoziþiile martorilor audiaþi de parchet sunt contradictorii ºi lipsite de precizie (paragrafele 35-40 de mai sus) în ceea ce priveºte prezentarea incidentului care a dus la rãnirea gravã a reclamantului. De asemenea, acesta din urmã nu a fost niciodatã audiat de anchetatori (paragrafele 42-44 de mai sus).
85. În mãsura în care leziunile constatate la reclamant ar fi putut fi provocate, dupã cum susþine Guvernul, de incidentul care a avut loc în barul Partidului Democrat înainte de sosirea poliþiºtilor, între agentul de pazã al barului ºi reclamant, Curtea remarcã faptul cã nici una dintre piesele dosarului de cercetare penalã internã nu confirmã aceastã ipotezã.
De altfel, Curtea constatã cu surprindere cã agentul de pazã nici mãcar nu a fost inculpat în cadrul cercetãrii penale referitoare la faptele cu privire la care s-a plâns reclamantul.
86. În ceea ce priveºte ipoteza automutilãrii, deºi aceasta este susþinutã ºi de concluziile Poliþiei Judiciare Neamþ, justificând astfel propunerea de neîncepere a urmãririi penale transmise parchetului la 20 mai 1997 (a se vedea paragraful 40 de mai sus), Curtea observã cã nici Guvernul, nici autoritãþile interne nu au furnizat explicaþii privind modalitatea în care reclamantul ºi-ar fi putut autoprovoca leziuni de o asemenea naturã ºi gravitate.
Din declaraþiile poliþiºtilor acuzaþi rezultã cã acesta ar fi încercat sã se automutileze în prezenþa poliþiºtilor, aruncându-se la pãmânt ºi lovindu-se cu capul de pereþi, de podea sau de mesele ºi scaunele sãlii în care fusese condus, la secþia de poliþie. Or, Curtea constatã, încã o datã, cã aceastã ipotezã nu a fost confirmatã de nici o expertizã, în timp ce depoziþiile poliþiºtilor audiaþi de parchet au fost deosebit de sumare ºi confuze în aceastã privinþã.
87. În concluzie, Curtea observã cã elementele de probã nu confirmã afirmaþiile Guvernului.
88. În lipsa unei explicaþii plauzibile, Curtea apreciazã cã, în speþã, leziunile constatate pe corpul reclamantului au fost produse ca urmare a unui tratament pentru care rãspunderea revine Guvernului.
89. În ceea ce priveºte aprecierea gravitãþii relelor tratamente, Curtea aminteºte cã aceasta este relativã prin natura sa; ea depinde de un ansamblu de împrejurãri specifice speþei, cum ar fi durata tratamentului sau efectele sale psihice ori psihologice ºi, în unele cazuri, de sexul, vârsta ºi starea de sãnãtate a victimei. Atunci când o persoanã este lipsitã de libertate, folosirea forþei fizice, în condiþiile în care aceasta nu este determinatã de comportamentul persoanei, aduce atingere demnitãþii umane ºi constituie, în principiu, o încãlcare a dreptului garantat de art. 3 din Convenþie (hotãrârile Labita împotriva Italiei [GC] nr. 26772/95, § 120, CEDH 2000-IV, ºi Pantea împotriva României nr. 33343/96, § 185-186, 3 iunie 2003, nepublicatã).
90. Amintind cã Convenþia este un "instrument viu care se interpreteazã în lumina condiþiilor de viaþã actuale" (a se vedea, printre altele, hotãrârile Tyrer împotriva Marii Britanii din 25 aprilie 1978, seria A nr. 26, pag. 15-16, § 31, ºi Selmouni împotriva Franþei, citatã mai sus, § 101), Curtea apreciazã cã evoluþia în creºtere a exigenþelor în materia protecþiei drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale implicã, în paralel ºi inevitabil, un grad mai mare de severitate în aprecierea încãlcãrilor aduse valorilor fundamentale ale societãþilor democratice. Prin urmare, acte care în trecut erau calificate ca "tratamente inumane ºi degradante", iar nu "torturã", ar putea fi calificate diferit în viitor.
91. În speþã, Curtea subliniazã în mod deosebit intensitatea loviturilor aplicate reclamantului, care au produs echimoze multiple la nivelul capului ºi, mai cu seamã, un traumatism craniocerebral prin violenþã, cu edem cerebral difuz, având efecte de duratã.
Curtea remarcã, între altele, durata relelor tratamente aplicate reclamantului timp de mai multe ore, începând cu reþinerea sa la bar, seara, continuând în timpul transportului cu maºina poliþiei ºi apoi la secþia de poliþie, înainte de a fi dus la spital într-o stare gravã pânã la ora 4,20 dimineaþa (a se vedea paragrafele 11-14 ºi 19-22 de mai sus).
Mai mult, Curtea observã cã reclamantul era deosebit de vulnerabil, aflându-se singur sub supravegherea a cel puþin 5 poliþiºti care l-au condus în timpul nopþii la sediul poliþiei în urma unui incident minor într-un bar.
Prin urmare, Curtea considerã cã violenþele la care a fost supus reclamantul prezintã un caracter deosebit de grav, de naturã sã conducã la dureri ºi suferinþe acute, astfel încât acestea trebuie considerate ca acte de torturã în sensul art. 3 din Convenþie.
92. Având în vedere cele de mai sus, Curtea decide cã a avut loc o încãlcare a art. 3 din Convenþie sub acest aspect.
2. În ceea ce priveºte decesul reclamantului
93. Curtea aratã cã vãduva reclamantului nu a pretins cã ar fi avut loc o încãlcare a art. 2 din Convenþie, ca urmare a morþii acestuia, ci cã aceasta a solicitat Curþii sã evalueze gravitatea relelor tratamente aplicate, având în vedere urmãrile acestora asupra stãrii de sãnãtate a reclamantului, având în vedere cã acestea au condus la o patologie neurologicã severã, inclusiv hipertensiune intracranianã ºi o tumoare cerebeloasã survenite ca urmare a edemului cerebral difuz constatat imediat dupã violenþele din noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997.
94. Curtea observã cã în perioada 1997-1998 reclamantul a fost internat de mai multe ori pentru afecþiuni cardiace. La data de 5 august 1999 a fost victima unui accident rutier în urma cãruia a suferit o contuzie toracicã ºi fractura braþului drept, iar ºoferul autoturismului a decedat. În mai 2000 reclamantul a fost supus unei intervenþii chirurgicale la nivelul creierului, în vederea înlãturãrii unei tumori cerebeloase. În iulie 2000, tumoarea a recidivat, iar reclamantul a fost supus unei noi intervenþii chirurgicale.
95. Curtea aratã în continuare cã decesul reclamantului a avut loc la data de 24 ianuarie 2001, la 4 ani dupã traumatismul cerebral suferit în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1997, iar în perioada 1997-1998 nu a fost înregistratã nici o evoluþie negativã a edemului cerebral difuz iniþial, maladiile cardiace tratate în acest interval neavând nici o legãturã cu edemul cerebral. Ulterior, în august 1999, reclamantul a fost victima unui accident rutier în urma cãruia starea sãnãtãþii sale s-a înrãutãþit.
96. Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciazã cã legãtura directã de cauzalitate între traumatismul suferit ca urmare a relelor tratamente aplicate în 1997 ºi decesul reclamantului este incertã.
Prin urmare, ea considerã cã nu se încadreazã în prevederile art. 2 din Convenþie.
#PAGEBREAK#
3. În ceea ce priveºte caracterul adecvat al anchetei desfãºurate de autoritãþile interne
A. Argumentele pãrþilor
97. Cu privire la ancheta penalã desfãºuratã ca urmare a plângerii pentru rele tratamente formulate de reclamant, vãduva acestuia a arãtat cã probele au fost administrate ºi martorii audiaþi de cãtre Poliþia Judiciarã Piatra-Neamþ, adicã tocmai de autoritatea în cadrul cãreia activau poliþiºtii anchetaþi. În ceea ce priveºte decizia de neîncepere a urmãririi penale a Parchetului Militar Bacãu, aceasta a fost emisã în absenþa unei anchete efective. Mai mult, reclamantul nu a primit niciodatã rãspuns la contestaþia formulatã împotriva acestei decizii, prin care acesta sesizase Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie.
98. Guvernul aratã cã în cauzã a avut loc o anchetã efectivã ºi obiectivã. Acesta subliniazã cã reclamantul nu a formulat plângere împotriva actelor de cercetare penalã efectuate de procuror, ceea ce demonstreazã cã reclamantul nu a avut nemulþumiri legate de desfãºurarea procedurii penale.
99. Printre altele, în observaþiile complementare transmise la 4 decembrie 2003, Guvernul susþine cã reclamantul nu s-a îndreptat nici în instanþã împotriva deciziei de neîncepere a urmãririi penale emise de procuror, prin apelarea la calea deschisã prin Decizia Curþii Constituþionale nr. 486/1997, publicatã la 6 martie 1998, care interpreteazã în acest sens art. 21 din Constituþia României referitor la liberul acces la justiþie.

B. Aprecierea Curþii
100. Curtea aratã cã aspectele indicate de Guvern în observaþiile complementare sunt mai curând de natura unei excepþii preliminare de neepuizare a cãilor de recurs interne. Fiind ridicatã pentru prima datã dupã decizia de admisibilitate, o asemenea cerere este tardivã (a se vedea, de exemplu, Hotãrârea Ceteroni împotriva Italiei din 15 noiembrie 1996, Recueil 1996-V, pag. 1755-1756, § 19).
101. În ceea ce priveºte fondul cererii, Curtea aminteºte cã, atunci când o persoanã susþine în mod credibil cã ar fi fost victima unor tratamente contrare art. 3 din Convenþie, din partea poliþiei sau a altor servicii similare ale statului, dispoziþia menþionatã, coroboratã cu obligaþia generalã a statului, prevãzutã la art. 1, de a recunoaºte "oricãrei persoane aflate sub jurisdicþia lor drepturile ºi libertãþile definite în (...) Convenþie", impune implicit cerinþa desfãºurãrii unei anchete oficiale efective. O asemenea anchetã, la fel ca ºi cea impusã de prevederile art. 2 din Convenþie, trebuie sã fie de naturã sã conducã la identificarea ºi sancþionarea persoanelor vinovate. În caz contrar, interdicþia legalã generalã a tratamentelor inumane sau degradante ar fi lipsitã de eficienþã practicã, în ciuda importanþei sale fundamentale, ºi s-ar crea posibilitatea ca în unele cazuri agenþii statului, beneficiind de o cvasi-impunitate, sã calce în picioare drepturile persoanelor aflate sub supravegherea lor (Hotãrârea Labita împotriva Italiei, citatã mai sus, § 131).
102. Curtea observã cã în prezenta cauzã s-a desfãºurat o anchetã. Rãmâne însã de verificat diligenþa cu care aceasta a fost condusã ºi caracterul sãu "efectiv".
103. Curtea aminteºte cã, pentru ca o anchetã cu privire la omor sau rele tratamente sãvârºite de agenþi ai statului sã fie consideratã efectivã, se poate aprecia, în general, cã este necesar ca persoanele care conduc ancheta ºi cele care fac cercetãrile sã fie independente de cele implicate în evenimente (a se vedea, de exemplu, hotãrârile Gulec împotriva Turciei din 27 iulie 1998, Recueil 1998-IV, § 81-82, ºi Ogur împotriva Turciei [GC] nr. 21954/93, CEDH 1999-III, § 91-92). Aceasta presupune nu doar absenþa oricãrui raport ierarhic sau instituþional, dar ºi o independenþã concretã (a se vedea, de exemplu, hotãrârile Ergi împotriva Turciei din 28 iulie 1998, Recueil 1998-IV, § 83-84, ºi Kelly º.a. împotriva Marii Britanii nr. 30054/96, § 114, 4 mai 2001).
104. În legãturã cu acest aspect, Curtea observã cã ancheta a fost condusã mai întâi de cãtre Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ ºi de cãtre Inspectoratul Judeþean de Poliþie Neamþ ºi privea atât faptele cu privire la care se plânsese reclamantul, sãvârºite de cãtre poliþiºti, cât ºi acuzaþiile împotriva reclamantului cu privire la sãvârºirea infracþiunii de ultraj împotriva poliþiºtilor.
Curtea remarcã faptul cã probele au fost administrate ºi martorii au fost audiaþi de Poliþia Judiciarã Piatra-Neamþ, poliþiºtii cercetaþi fiind angajaþi tot ai Poliþiei Piatra-Neamþ. Or, acest fapt nu este compatibil cu principiul lipsei oricãrui raport ierarhic sau instituþional între persoanele care conduc cercetãrile ºi cele implicate în evenimente.
105. Curtea observã în continuare cã, la 10 iunie 1997, dupã 5 luni de la evenimente ºi dupã ce reclamantul, 3 martori ºi poliþiºtii acuzaþi de rele tratamente fuseserã audiaþi ºi se dispusese efectuarea unei expertize medico-legale, Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ ºi-a declinat competenþa în favoarea Parchetului Militar Bacãu, având în vedere calitatea de militar a poliþiºtilor acuzaþi.
106. Curtea constatã astfel cã, la 4 februarie 1998, fãrã a-l fi audiat pe reclamant, Parchetul Militar Bacãu a dispus neînceperea urmãririi penale a celor 8 poliþiºti acuzaþi de rele tratamente. Hotãrârea a fost motivatã prin aceea cã nu se dovedise cã poliþiºtii cercetaþi ar fi sãvârºit fapta.
107. Curtea observã în primul rând cã independenþa procurorului militar care a condus ancheta asupra poliþiºtilor poate fi pusã la îndoialã, având în vedere prevederile interne în vigoare la data evenimentelor. Ea subliniazã în legãturã cu acest aspect cã, în conformitate cu Legea nr. 54/1993, procurorii militari sunt ofiþeri activi, ca ºi poliþiºtii, care la data evenimentelor fãceau parte din structura militarã, fapt ce are la bazã principiul subordonãrii ierarhice; aceºtia deþineau grade militare, beneficiau de toate privilegiile în acest domeniu ºi rãspundeau pentru încãlcarea regulilor disciplinei militare.
Curtea observã cã, în baza acestei legãturi instituþionale, absenþa independenþei procurorului militar s-a concretizat, în speþã, în lipsa de imparþialitate în conducerea cercetãrilor cu privire la poliþiºtii acuzaþi.
108. Într-adevãr, Curtea considerã deosebit de frapant faptul cã Parchetul Militar nu a þinut deloc seama în ordonanþa de neîncepere a urmãririi penale de concluziile rapoartelor de expertizã medico-legalã efectuate în cauzã, ultimul datând din 28 martie 1997, întocmit la cererea Parchetului de pe lângã Tribunalul Neamþ, menþionând agresiunile la care a fost supus reclamantul (a se vedea paragrafele 22, 25 ºi 33 de mai sus).
109. Rezultã, de asemenea, din piesele dosarului cã la 2 martie 1998 reclamantul a sesizat Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie, formulând o plângere împotriva ordonanþei de neîncepere a urmãririi penale a Parchetului Militar Bacãu. La 18 august 1998 procurorul B. din cadrul Secþiei parchetelor militare de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie a dispus clasarea, fãrã a rãspunde plângerii reclamantului, pe motiv cã Parchetul de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie respinsese deja plângerea la 15 octombrie 1997 ºi 25 februarie 1998. Procurorul B. a precizat cã "se efectuase comunicarea cu petiþionarul", fãrã a indica nici o datã.
Cu toate acestea, Curtea constatã cã Guvernul nu a transmis nici o copie a deciziei Secþiei parchetelor militare de pe lângã Curtea Supremã de Justiþie de respingere a plângerii reclamantului împotriva ordonanþei de neîncepere a urmãririi penale.
110. Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciazã cã autoritãþile nu au efectuat o anchetã amãnunþitã ºi eficientã în legãturã cu afirmaþiile credibile ale reclamantului privind aplicarea unor rele tratamente în timpul reþinerii sale.
În consecinþã, Curtea decide cã a avut loc o încãlcare a art. 3 din Convenþie sub acest aspect.

II. Asupra pretinsei încãlcãri a art. 6 alin. 1 din Convenþie
111. Reclamantul se plânge cu privire la durata procedurii în cadrul cãreia a fost acuzat de ultraj împotriva poliþiºtilor. El invocã art. 6 alin. 1 din Convenþie, conform cãruia:
"1. Orice persoanã are dreptul la judecarea... într-un termen rezonabil... de cãtre o instanþã... care va hotãrî... asupra temeiniciei oricãrei acuzaþii în materie penalã îndreptatã împotriva sa."
112. Vãduva reclamantului aratã cã, la 12 februarie 2001, instanþa a constatat încetarea acþiunii penale împotriva reclamantului ca urmare a decesului acestuia.
113. Guvernul susþine cã momentul începerii procedurii penale împotriva reclamantului este 27 februarie 1998, datã la care a fost începutã urmãrirea penalã împotriva acestuia, dupã ce Parchetul Militar Bacãu a pronunþat neînceperea urmãririi penale cu privire la poliþiºtii acuzaþi de rele tratamente.
114. În ceea ce priveºte aprecierea caracterului rezonabil al duratei procedurii, aflatã în curs în primã instanþã pe rolul Tribunalului Alba, în ianuarie 2001, datã la care Guvernul a transmis observaþiile sale, acesta din urmã a arãtat cã nu au existat perioade semnificative de inactivitate. Acesta a arãtat cã autoritãþile judiciare nu au prelungit în mod nejustificat procedura ºi cã fuseserã efectuate numeroase acte procedurale, cauza prezentând un grad mediu de complexitate. Printre altele, Guvernul susþine cã reclamantul ceruse el însuºi numeroase amânãri ale cauzei.
115. Curtea reaminteºte cã, în materie penalã, "termenul rezonabil" prevãzut de art. 6 alin. 1 menþionat mai sus începe din momentul la care o persoanã este "pusã sub acuzare". Acesta poate fi un moment anterior sesizãrii instanþei, în special acela al arestãrii, începerii urmãririi penale sau al cercetãrilor. "Punerea sub acuzare" în sensul art. 6 alin. 1 din Convenþie poate fi definitã, prin urmare, ca fiind "comunicarea oficialã, din partea autoritãþii competente, a învinuirii de a fi sãvârºit o infracþiune", idee care corespunde ºi noþiunii de "consecinþe importante asupra situaþiei" persoanei suspecte (a se vedea Hotãrârea Reinhardt ºi Slimane-Kaid împotriva Franþei din 31 martie 1998, Recueil 1998-II, pag. 660, § 93).
116. Curtea observã cã reclamantul a fost citat chiar în ziua incidentului, la 27 ianuarie 1997. Ancheta penalã a fost deschisã la 28 ianuarie 1997 de cãtre Parchetul de pe lângã Tribunalul Neamþ. Ca urmare a decesului sãu, la 24 ianuarie 2001, Tribunalul Alba a constatat încetarea acþiunii penale împotriva reclamantului, printr-o decizie din 12 februarie 2001.
117. Prin urmare, procedura penalã împotriva reclamantului a început la 27 ianuarie 1997, o datã cu reþinerea sa, ºi s-a finalizat la 24 ianuarie 2001. Aceasta a durat, aºadar, 4 ani, dintre care un an ºi 9 luni, din ianuarie 1997 pânã în octombrie 1998, în faþa parchetului - un an ºi o lunã în faþa Parchetului Neamþ ºi 8 luni în faþa Parchetului Militar Bacãu - ºi 2 ani ºi 3 luni, din octombrie 1998 pânã în ianuarie 2001, în faþa Tribunalului Alba, sesizat în primã instanþã.
118. Având în vedere învinuirea adusã reclamantului ºi natura faptelor cercetate, ºi anume cã a pãlmuit de douã ori un poliþist ºi a rãnit uºor pe un altul, lovindu-l cu piciorul, Curtea apreciazã cã dosarul nu era unul complex.
Prin urmare, Curtea considerã cã durata procedurii nu poate fi justificatã în mod rezonabil prin natura ºi complexitatea cauzei.
119. De altfel, Curtea observã cã, în intervalul iunie 1999 - iunie 2000, tribunalul a amânat cauza de mai multe ori pe motiv cã martorii erau absenþi, deºi aceºtia fuseserã citaþi aproape lunar, dispunându-se mãsuri de constrângere, care totuºi nu au fost aplicate.
Curtea considerã cã autoritãþile judiciare ar fi trebuit sã manifeste o preocupare deosebitã faþã de accelerarea procedurii, având în vedere ºi starea de sãnãtate a reclamantului.
120. Având în vedere cele de mai sus, Curtea apreciazã cã art. 6 alin. 1 din Convenþie a fost încãlcat.

III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenþie
A. Prejudiciul
121. Conform art. 41 din Convenþie:
"În cazul în care Curtea declarã cã a avut loc o încãlcare a Convenþiei sau a protocoalelor sale ºi dacã dreptul intern al înaltei pãrþi contractante nu permite decât o înlãturare incompletã a consecinþelor acestei încãlcãri, Curtea acordã pãrþii lezate, dacã este cazul, o reparaþie echitabilã."
122. În cererea prin care a sesizat Curtea, din 21 mai 1998, reclamantul a formulat o cerere de reparaþie echitabilã pentru prejudiciul moral ºi material suferit, al cãrui cuantum este lãsat la aprecierea Curþii, precizând totodatã cã cheltuielile de judecatã se ridicau la o sumã de aproximativ 20 milioane lei.
123. Vãduva reclamantului nu a formulat nici o cerere de reparaþie echitabilã dupã decizia de admisibilitate, deºi în scrisoarea adresatã acesteia la 10 noiembrie 2003 acesteia i s-a atras atenþia asupra prevederilor art. 60 din Regulamentul Curþii care prevede cã orice cerere de reparaþie echitabilã în baza art. 41 din Convenþie trebuie formulatã în cadrul observaþiilor scrise cu privire la fondul cauzei sau, în lipsa unor asemenea observaþii, în cadrul unui document separat transmis într-un termen de maximum douã luni de la decizia prin care cererea este declaratã admisibilã.
124. Cu toate acestea, în ciuda lipsei unui rãspuns al vãduvei reclamantului la scrisoarea de însoþire a deciziei de admisibilitate, Curtea apreciazã cã, având în vedere împrejurãrile excepþionale ale cauzei, îndeosebi caracterul deosebit de grav al încãlcãrilor constatate, precum ºi prejudiciul moral evident rezultând din acestea, va fi acordatã, în echitate, dupã cum prevede art. 41 din Convenþie, suma de 10.000 euro cu acest titlu.
B. Majorãri de întârziere
125. Curtea hotãrãºte sã aplice majorãri de întârziere echivalente cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicatã de Banca Centralã Europeanã, la care se vor adãuga 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:

1. hotãrãºte cã a fost încãlcat art. 3 din Convenþie, ca urmare a torturii la care a fost supus reclamantul în timpul reþinerii;
2. hotãrãºte cã a fost încãlcat art. 3 din Convenþie, ca urmare a faptului cã autoritãþile nu au desfãºurat o anchetã amãnunþitã ºi eficientã în legãturã cu tratamentul menþionat;
3. hotãrãºte cã a fost încãlcat art. 6 alin. 1 din Convenþie;
4. hotãrãºte cã:
a) statul pârât trebuie sã plãteascã vãduvei reclamantului, în termen de 3 luni de la data rãmânerii definitive a hotãrârii, conform art. 44 alin. 2 din Convenþie, 10.000 (zece mii) euro cu titlu de prejudiciu moral, convertiþi în lei la cursul din ziua efectuãrii plãþii, precum ºi orice eventualã altã sumã care ar putea fi datoratã cu titlu de impozit asupra sumei menþionate;
b) aceastã sumã va fi majoratã, începând de la data expirãrii termenului menþionat pânã la momentul efectuãrii plãþii, cu o dobândã simplã de întârziere egalã cu dobânda minimã pentru împrumut practicatã de Banca Centralã Europeanã, valabilã în aceastã perioadã, la aceasta adãugându-se o majorare cu 3 puncte procentuale.

Redactatã în limba francezã ºi comunicatã în scris la data de 12 octombrie 2004, în baza art. 77 alin. 2 ºi 3 din regulament.