Femeia care a condus Vaticanul

In jurul Bisericii Catolice au circulat tot felul de mistere medievale, unele mai greu de crezut decat altele. Insa in legatura cu unul dintre ele, se pare ca astazi s-au gasit dovezi, pierdute demult in pergamente antice, opere de arta si scrieri, chiar si in cartile de tarot si intr-un tron bizar folosit odata in ritualurile de la Vatican.

Se crede din ce in ce mai mult ca povestea Papei Ioana, singura femeie din istorie care a avut suficient curaj incat sa se deghizeze in barbat si sa ajunga astfel papa timp de doi ani, este adevarata. Povestea ei este unul dintre cele mai vechi mistere, prima referire despre ea aparand pentru prima data in scrierile calugarilor medievali, insa astazi Biserica Catolica nu numai ca nu vrea sa recunoasca ca asa ceva ar fi putut fi posibil, dar nici nu vrea sa auda vorbindu-se despre aceasta femeie.

"90% din mine crede ca a existat cu adevarat aceasta Papa Ioana", spune Mary Malone, o fosta calugarita care a scris o carte bine documentata despre importanta femeii in istoria crestinismului.

Donna Cross, o romanciera care si-a petrecut sapte ani cercetand despre perioada in care se pare ca ar fi trait misterioasa femeie, spune ca, pentru ea, dovezile ca aceasta ar fi trait cu adevarat sunt cat se poate de clare: 500 de cronici care vorbesc despre existenta sa.

Pentru femeile care traiau in secolul al IX-lea viata era scurta si grea. Femeile nu puteau sa apara in public neinsotite de un barbat, daca o faceau erau considerate prostituate. Astfel, acestea erau constranse sa nu-si poata parasi casele. Sansa de viata pentru o femeie o avea era de 30-40 de ani. In aceste conditii s-a nascut si a crescut in Mainz, Germania, cea despre care se spune ca ar fi devenit singura femeie papa din istorie.

In cartea sa, "History of Emperors and Popes", un calugar, Martin Polonus, sfatuitor apropiat al Papei, ii scria acestuia despre o femeie tanara din Mainz care frecventa des manastirea sa, reusind sa invete latina si greaca, citind carti pe subiecte variate ale stiintei. Lucru neobisnuit pentru acea perioada, pentru ca baietii erau singurii carora li se permitea sa aiba educatie. Astfel, singura cale ca aceasta fata sa intre intr-o manastire si sa aiba acces la carti, era sa se fi deghizata in baiat. Dar cum era posibil sa tii asa ceva secret?

Acum ar fi greu. Atunci insa era relativ simplu. In primul rand, robele calugarilor erau atat de largi, incat nu puteai distinge formele corpului prin ele. De asemenea, igiena personala nu exista in secolul al IX-lea. Oamenii se spalau pe fata, maini si talpi, dar nu faceau baie. Clericilor li se cerea sa se rada si, in acea perioada, din cauza malnutritiei, oamenii erau atat de slabi, incat trasaturile li se estompau, astfel ca o femeie cu parul scurt, si eventual cu osatura mai pronuntata, putea fi confundata usor cu un barbat.

Polonus scrie ca aceasta femeie a ajuns la Atena imbracata in haine barbatesti, iar apoi, conform a 500 de documente pastrate, a ajuns in final la Roma.

In secolul al IX-lea Roma si Vaticanul nu aveau nimic din splendoarea de astazi. Nu ajunsesera inca centre de cultura si civilizatie, ci erau casa calugarilor slugarnici, cardinalilor uneltitori, sfintilor intriganti, a coruptiei, inselatoriei si violentei. Clericii se omorau intre ei pentru pozitii mai inalte in cadrul Bisericii, copii de 12 ani ajungeau papi si cei de 5 erau arhiepiscopi. Era o perioada ciudata, neclara si instabila din istorie. Adica mediul propice pentru ca cineva cu ambitie si curaj sa se afirme.

Cand vine vorba de controversata Papa Ioana, multi oameni spun ca cele mai evidente dovezi despre ea se gasesc in arta, literatura si arhitectura.

Poetul renascentist Giovanni Boccaccio, pe langa cunoscutul Decameron, a mai scris si o carte despre cele mai faimoase 100 de femei ale epocii sale, locul 51 fiind ocupat de Papa Ioana.

In unele pachete de carti vechi si valoroase de tarot, se gaseste o anumita carte, cea destinata cunoasterii ascunse, numita "La Papessa", adica femeia papa.

Daca te uiti in partea de nord a Domului din Siena, vei vedea ca in interiorul catedralei este o galerie din busturi de teracota reprezentand 170 de papi ai Romei, aranjati in ordine aleatorie. In secolul al XVII-lea, scriind despre aceste sculpuri, cardinalul Baronuis, un librar al Vaticanului, a mentionat ca una dintre figuri este cea a unei femei, Ioana, femeia papa. Acesta mai spune ca papa din acea perioada a poruncit ca aceasta statuie sa fie distrusa, insa arhiepiscopul local a refuzat sa piarda o statuie atat de frumoasa din toanele unui papa. Astfel, a sters doar numele si a scris in loc Papa Zachary.

In Bazilica Sf. Petru se gasesc sculpturi realizate de Bernini, unul dintre cei mai cunoscuti artisti ai secolului al XVII-lea. Printre sculpurile sale se remarca si opt imagini ale unei femei purtand o coroana papala, iar imaginile par a spune povestea unei femei care naste.

Manuscrisele medievale spun o poveste asemanatoare: la doi ani si jumatate de pontificat, in timpul unei ceremonii religioase, in drumul spre una dintre bisericile Romei, la o rascruce de drumuri, Papa Ioana a inceput sa simta dureri abdominale. Si atunci, sub ochii insotitorilor sai, s-a intamplat ceva ce i-a socat pe toti cei prezenti. Papa a nascut un baietel. Abia atunci si-au dat seama ca timp de doi ani pe scaunul papal statuse o femeie. De la acest incident povestea incepe sa fie confuza: unele dintre scrieri spun ca femeia si copilul au fost omorati. Altele spun insa ca a fost trimisa la o manstire, copilul lasat in viata, ajungand mai tarziu cel ce avea sa devina episcopul de Ostia. Oricare ar fi fost varianta, un lucru e cert, de atunci s-au pierdut urmele Papei Ioana.

In anii care au urmat, locul unde s-a intamplat neasteptatul eveniment al nasterii a fost numit Vicus Papissa — strada femeii papa — si pentru mai bine de 100 de ani, papii preferau sa mearga pe un drum mai lung doar ca sa ocoleasca astfel acea rascruce de drumuri.

Biserica Catolica de astazi si multi istorici neaga cu inflacarare povestea Papei Ioana si o catalogheaza ca o legenda urbana care isi are originile tocmai in Evul Mediu.

Valerie Hotchkiss, profesor la catedra de studii medievale din Southern Methodist University in Texas, spune ca povestea Papei Ioana a fost adaugata scrierilor lui Martin Polonus la cativa ani dupa ce acesta murise, intre 1280 si 1290. Calugarii din Evul Mediu imitand munca unor copiatoare, nu erau atenti ce scriu, ci doar copiau mecanic, astfel multiplicand in zeci de exemplare acesta greseala.

Monseniorul Charles Burns, fostul director al arhivei secrete a Vaticanului, spune ca aceasta poveste a intrigat oamenii din Evul Mediu la fel cum o face si astazi. "Era un soi antic de Agatha Christie" spune acesta sec. Acesta mai adauga ca nu exista dovezi sau documente in arhivele secrete ca Papa Ioana a existat, si nici macar Papa Ion Anglicus nu este mentionat, despre care se crede ca ar fi un nume de cod dat acestei femei. De asemenea, si dovezile mentionate mai sus pot fi demontate foarte usor. Sculpurile lui Bernini erau modelate dupa nepoata papei; Vicus Papissa a fost numita dupa o femeie care locuise pe acea strada.

Cu toate acestea, chiar si pentru cei care neaga aceasta poveste, posibilitatea existentei unei femei papa, ridica unele semne de intrebare in legatura cu istoria si importanta femeilor si sexului in cadrul Bisericii Catolice. Femeile erau odata o forta puternica si amenintatoare in cadrul bisericii medievale. Se stie ca in acea perioada au existat multe femei martire, care erau torturate si omorate pentru credintele lor religioase. Pe de alta parte, s-au pastrat povesti despre femei care au devenit sfinti imbracandu-se in calugari si pacalind astfel ochiul vigilent al bisericii.

Multi spun ca in acea perioada a fost inventata povestea Papei Ioana tocmai pentru a servi drept lectie pentru toate aceste femei: daca va ganditi sa preluati puterea, sa stiti ca veti ajunge exact ca ea: umilita in public si ucisa, acesta se pare ca era mesajul. Insa, cu trecerea timpului, istoria le-a jucat feste, acum povestea avand un alt inteles si scotand in fata tocmai puterea femeii, si nu punerea in umbra a acesteia.

Alte variante ale motivului negarii existentei acestei femei sunt legate tot de puterea tot mai mare a femeii in societatea de atunci. Se crede ca biserica a incercat sa stearga urmele Papei Ioana, tocmai pentru ca femeile care doreau sa preia puterea sa nu aiba niciun exemplu in favoarea argumentului ca o femeie este capabila sa conduca Biserica.

Un lucru ramane greu de explicat de catre Vatican, si anume existenta ciudatului tron din marmura albastra pe care papii erau asezati dupa incoronare. Scaunul avea o deschizatura ciudata, aratand ca un vas de toaleta, folosit odata pentru a se testa daca cel tocmai incoronat avea sau nu testicule. Si de ce ar fi fost necesara aceasta precautie daca nu ar fi existat un precedent? Vaticanul vine cu o explicatie cat se poate de haioasa: a vrut sa foloseasca cel mai impresionant scaun pe care il avea. Cu adevarat impresionant! Altii au o explicatie mai metaforica: scaunul semana cu cel folosit de femei sa nasca, ca o expresie a papei care dadea nastere bisericii. In anii 1500 protestantii aveau dedicata o zi speciala in care sa isi bata joc de acest scaun, lucru care i-a facut pe preoti sa-l ascunda vederii si sa-l inlocuiasca.

Si astfel ultima relicva a Papei Ioana a fost ascunsa vederii publicului. Insa povestea acestei remarcabile femei a supravietuit din negurile Evului Mediu, fiind si astazi o amenintare pentru unii si o sursa de inspiratie pentru altii.