Un text, scris in 1884 de un roman, iti arata lumea si viata de dincolo de lucrurile banale de care ne impiedicam in fiecare zi. Pentru ca ne-am asumat rolul de publicatie care-ti aminteste de adevaratele valori ale culturii noastre, astazi ne plecam fruntea in fata unui geniu. Lectura placuta!
Glossã
de Mihai Eminescu (nascut la 15 ianuarie 1850)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi ºi nouã toate;
Ce e rãu ºi ce e bine
Tu te-ntreabã ºi socoate;
Nu spera ºi nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnã, de te cheamã,
Tu rãmâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sunã multe,
Cine þine toate minte
ªi ar sta sã le asculte?...
Tu aºeazã-te deoparte,
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deºarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naºte
ªi o clipã þine poate;
Pentru cine o cunoaºte
Toate-s vechi ºi nouã toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui:
Joace unul ºi pe patru,
Totuºi tu ghici-vei chipu-i,
ªi de plânge, de se ceartã,
Tu în colþ petreci în tine
ªi-nþelegi din a lor artã
Ce e rãu ºi ce e bine.
Viitorul ºi trecutul
Sunt a filei douã feþe,
Vede-n capãt începutul
Cine ºtie sã le-nveþe;
Tot ce-a fost ori o sã fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zãdãrnicie
Te întreabã ºi socoate.
Cãci aceloraºi mijloace
Se supun câte existã,
ªi de mii de ani încoace
Lumea-i veselã ºi tristã;
Alte mãºti, aceeaºi piesã,
Alte guri, aceeaºi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera ºi nu ai teamã.
Nu spera când vezi miºeii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n-ai, cãta-vor iarãºi
Între dânºii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãº:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenã,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sã schimbe-actorii-n scenã,
Te momeºte în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te-ndeamnã, de te cheamã.
De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã ºtii a lor mãsurã;
Zicã toþi ce vor sã zicã,
Treacã-n lume cine-o trece;
Ca sã nu-ndrãgeºti nimicã,
Tu rãmâi la toate rece.
Tu rãmâi la toate rece,
De te-ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera ºi nu ai teamã;
Te întreabã ºi socoate
Ce e rãu ºi ce e bine;
Toate-s vechi ºi nouã toate:
Vreme trece, vreme vine.
Comentarii articol (52)