Locul muncii reprezinta o clauza esentiala in cadrul contractului de munca.
Inca din etapa de selectie a personalului este prevazuta o obligatie de informare asupra locului de munca, iar daca exista posibilitatea ca munca sa se desfasoare in diverse locuri acest lucru trebuie specificat potentialului angajat in mod deosebit (art.17 alin.2 Codul Muncii).
Angajatorul nu poate schimba in mod unilateral pozitionarea geografica a locului de munca. Art. 27 alin. 3 din Codul Muncii promite sanctiuni angajatorului legate de schimbarea locului muncii, sanctiuni care insa nu au fost insa specificate prin vreo lege speciala.
Art.41 alin. 3 din Codul Muncii precizeaza ca modificarea locului muncii reprezinta o modificare a contractului de munca si, prin urmare, o astfel de modificare nu poate opera decat sub conditia de a fi acceptata de ambele parti: atat de angajat, cat si de angajator.
Trebuie sa stiti ca locul muncii poate fi modificat unilateral de catre angajator prin delegare sau detasare. Acestea sunt, insa, masuri temporare care dau dreptul la beneficii suplimentare angajatului (decontare costuri deplasari, cazari, etc). Caracterul temporar se manifesta prin limitele de timp prevazute de lege, de exemplu delegarea poate fi dispusa pe cel mult 60 dezile, ulterior putand fi prelungita doar cu acceptul angajatului.
De asemenea, art. 48 din Codul Muncii stabileste ca angajatorul poate modifica locul muncii, fara consimtamantul salariatului, numai in anumite situatii:
- situatii de forta majora (daca este vorba de situatii de tip cataclism);
- sanctiuni disciplinare (mutarea locului de munca ca sanctiune disciplinara poate functiona doar temporar);
- protectia salariatului (spre exemplu, situatia in care, pe baza recomandarii medicale, salariatul trebuie sa presteze o munca mai usoara; pentru pensionarii de invaliditate gradul III care, din cauza unei boli profesionale sau a unui accident de munca, nu isi mai pot desfasura activitatea la locul de munca pe care l-au avut anterior intervenirii riscului asigurat).
Care este starea de fapt?
In conditiile crizei economice angajatorii sunt dispusi sa schimbe foarte usor localizarea intreprinderii pentru reducerea cheltuielilor, in conditiile in care pot identifica locuri mai bune din punct de vedere al costurilor de inchiriere sau al altor facilitati legate de piata locala.
In acelasi timp, conditiile dificile ale pietei muncii fac pe multi angajati sa accepte propunerile angajatorului de a semna acte aditionale la contractul de munca, urmand a se face schimbarea locului muncii in alta localitate, aparent prin buna intelegere.
Desi in acest moment nu mai functioneaza un contract de munca colectiv la nivel national care sa acorde drepturi tuturor angajatilor in cazul in care angajatorul alege relocarea afacerii, exista totusi unitati de angajati in care exista contracte colective de munca, iar acestea pot stabili si drepturile salariatilor aflati in aceasta situatie: acordarea unui concediu pentru mutare si a unor prime pentru relocare.
In calitate de salariat, ar trebui sa stiti daca unitatea in care lucrati a incheiat un contract colectiv de munca cu angajatorul, dar si ce prevede acesta, astfel incat sa va revendicati drepturile in cazul mutarii locului de munca in alta localitate.
Realitatea este ca, de cele mai multe ori, salariatii accepta sa se relocheze in alt oras, odata cu serviciul, din cauza unei presiuni din partea angajatorului care, cu amenintari voalate, si pe fondul unei piete a muncii defavorabile angajatilor, determina angajatul sa accepte schimbarea locului muncii, chiar daca acest lucru ii este extrem de nefavorabil si nu este urmat de niciun fel de compensatii din partea angajatorului.
Angajatii trebuie sa stie ca angajatorul are alternative, doar ca acestea nu il avantajeaza, de aceea prefera sa ii determine pe angajati sa accepte de “buna voie” (ghilimelele se impun) modificarea locului muncii in alta localitate.
Spre exemplu, in special in cazul firmelor mari, acestea ar trebui sa procedeze la desfiintarea sediului, punctului de lucru, sucursalei (sau orice alt nume ar purta structura aflata intr-o anumita localitate) pentru a infiinta o alta structura de acest tip in alta parte. Aceasta desfiintare conduce, in cele mai multe cazuri, la declansarea unei proceduri de concediere colectiva. Fara a intra in detaliile procedurii, e important de retinut ca aceasta dureaza mult si impune indeplinirea multor conditii de catre angajator.
Procedura presupune intotdeauna si oferirea unui alt loc de munca celor concediati, insa oferta este prezentata salariatilor de catre angajator (care incearca sa ii determine sa accepte “de buna voie” schimbarea locului de munca) ca o favoare pe car ele-o face salariatilor. Retineti, insa, ca aceasta nu este o favoare, ci un drept al angajatului (art.76 lit.d Codul Muncii).