Potrivit art 374 din Codul de procedura civila, o hotarare judecatoreasca sau un titlu executoriu se poate executa numai daca este investit cu formula executorie. Exceptie de la investirea cu aceasta formula o constituie, potrivit aceluiasi articol, incheierile executorii, hotararile executorii provizorii si alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie.
Codul de procedura civila mai arata la art. 376 ca se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile anume prevazute de lege.
Astfel , hotararile susceptibile de investire sunt, in principiu, cele definitive.
Potrivit art. 377 , sunt hotarari definitive:
- hotararile date fara drept de apel;
- hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel, sau chiar atacate cu apel, daca judecata acestuia s-a perimat sau apelul a fost respins;
- hotararile date in apel prin care se rezolva fondul pricinii.
- hotararile date in prima instanta, fara drept de apel, nerecurate;
- hotararile date in prima instanta, care nu au fost atacate cu apel;
- hotararile date in apel, nerecurate;
- hotararile date in recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii;
- orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Termenele de prescriptie
Ca termene, leguitorul prevede, in art. 405 din Codul procedura civila, termenul de 3 ani ca termen general si termenul de 10 ani, aplicabil drepturilor reale imobiliare.
Momentul de incepere a curgerii prescriptiei il reprezinta definitivarea hotararii. Totusi, atunci cand prin hotarare instanta a acordat un termen de plata, se va urmari intai daca hotararea este definitiva iar, subsidiar, daca termenul de plata a expirat.
Leguitorul, in art. 4051 din Codul procedura civila , arata anumite cazuri de suspendare a cursului prescriptiei, timp in care prescriptia nu opereaza. Acest aceste cazuri pot fi considerate o pauza in curgerea termenului, dupa care prescriptia va continua. Concret, cursul prescriptiei se suspenda:
- in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune;
- pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent;
- atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire;
- in alte cazuri prevazute de lege.
Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
O alta institutie a leguitorului o reprezinta intreruperea prescriptiei. In acest caz, spre deosebire de suspendare, termenul va porni, "de la zero" dupa intrerupere incepand sa curga un nou termen de prescriptie.
Astfel, conform art. 4052, cursul prescriptiei se intrerupe:
- pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii silite sau in cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligatiei prevazute in titlul executoriu ori a recunoasterii, in orice alt mod, a datoriei;
- pe data depunerii cererii de executare, insotita de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent;
- pe data trimiterii spre executare a titlului executoriu, in conditiile art. 453 alin. 2;
- pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare;
- pe data depunerii cererii de reluare a executarii, in conditiile art. 3716 alin. 1;
- in alte cazuri prevazute de lege.
O ultima institutie importanta referitoare la curgerea prescriptiei o reprezinta repunerea in termen.
Potrivit art. 4053 din Codul de procedura civila, dupa implinirea termenului de prescriptie, creditorul poate cere repunerea in acest termen numai daca a fost impiedicat sa ceara executarea datorita unor motive temeinice.
Dreptul de a cere executarea silita s-a prescris. Ce mai e de facut?
Important este sa stim si ce variante mai avem la dispozitie daca a intervenit prescrierea dreptului de a cere executarea silita.
In aceasta ipostaza, nu avem de facut, daca obligatia nu se executa de buna-voie, decat sa introducem o noua actiune.
In ceea ce priveste o posibila existenta a autoritatii de lucru judecat, aceasta situatie este lamurita de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Decizia civila nr. 1653 din 24 februarie 2011, Sectia civila si de proprietate intelectuala:
"Rezulta ca, desi puterea de lucru judecat si executorialitatea sunt atribute diferite ale hotararii judecatoresti, ele sunt in interdependenta si se influenteaza.
A considera, insa, ca subzista puterea de lucru judecat a unei hotarari irevocabile anterioare, cu consecinta paralizarii unei noi actiuni introdusa de persoana careia i s-a recunoscut dreptul pretins, in conditiile in care aceasta hotarare este lipsita de executorialitate, prin efectul presciptiei dreptului de a cere executarea silita, dar in ipoteza in care dreptul material la actiune nu s-a prescris, ar echivala, in opinia instantei de recurs, cu lasarea fara substanta a dreptului de acces la un tribunal, garantat de articolul 6 din Conventie.
Astfel, pentru ipoteza in care dreptul material la actiune este imprescriptibil sau mai lung decat termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, trebuie sa i se recunoasca partii interesate posibilitatea de a introduce o noua actiune, in valorificarea aceluiasi drept, in vederea constituirii unui nou titlu, fara a i se opune exceptia autoritatii de lucru judecat decurgand din hotararea pronuntata anterior."