Un gazduitor de informatie nu poate fi constrans sa filtreze informatia gazduita

Iata cum motiveaza CJUE hotararea intr-un comunicat de presa

Obligatia unui  gazduitor de informatie de a filtra informatia gazduita nu ar respecta interdictia de a impune unui asemenea furnizor o obligatie generala de supraveghere nici cerinta de a asigura un just echilibru intre, pe de o parte, protectia dreptului de autor si, pe de alta parte, libertatea de a desfasura o activitate comerciala, dreptul la protectia datelor cu caracter personal si libertatea de a primi si de a transmite informatii.

SABAM este o societate belgiana de gestiune care reprezinta autorii, compozitorii si editorii de opere muzicale. In aceasta calitate, ea este insarcinata, printre altele, sa autorizeze utilizarea operelor lor protejate de catre terti. Cealalta parte in litigiu este Netlog NV, care exploateaza o platforma de retea sociala online, pe care fiecare persoana care se inscrie primeste un spatiu personal denumit „profil”, care ii este accesibil de oriunde din lume. Aceasta platforma, utilizata zilnic de zeci de milioane de persoane, are ca functie principala crearea de comunitati virtuale in cadrul carora aceste persoane pot comunica intre ele si isi pot face prieteni. In cadrul profilului lor, utilizatorii pot printre altele sa tina un jurnal, sa indice hobby-urile si preferintele lor, sa isi arate prietenii, sa afiseze fotografii personale sau sa publice videoclipuri.

Potrivit SABAM, reteaua sociala a Netlog ofera de asemenea utilizatorilor posibilitatea de a se folosi, prin intermediul profilului lor, de opere muzicale si audiovizuale din repertoriul SABAM punand aceste opere la dispozitia publicului intr-o asemenea maniera incat alti utilizatori ai retelei sa poata avea acces si aceasta fara autorizarea SABAM si fara ca Netlog sa plateasca o indemnizatie corespunzatoare.

La 23 iunie 2009, SABAM a chemat in judecata Netlog in fata presedintelui Tribunalului de Prima Instanta din Bruxelles (Belgia), solicitand printre altele obligarea Netlog sa inceteze imediat orice punere la dispozitie ilicita a operelor muzicale sau audiovizuale din repertoriul SABAM, sub sanctiunea unei penalitati de 1000 de euro pe zi de intarziere. In aceasta privinta, Netlog a sustinut ca admiterea actiunii SABAM ar echivala cu impunerea unei obligatii generale de supraveghere, ceea ce este interzis prin Directiva privind comertul electronic.

In acest context, instanta belgiana a sesizat Curtea de Justitie. Aceasta solicita, in esenta, sa se stabileasca daca dreptul Uniunii se opune unei somatii emise de o instanta nationala si adresate unui furnizor de servicii de stocare, precum un administrator al unei retele sociale online, de a institui un sistem de filtrare a informatiilor stocate pe serverele sale de catre utilizatorii serviciilor sale, care se aplica, fara deosebire, ansamblului utilizatorilor, cu titlu preventiv, pe cheltuiala sa exclusiva, si pentru o perioada nelimitata.

In opinia Curtii, este cert ca Netlog stocheaza pe serverele sale informatii furnizate de utilizatorii acestei platforme, referitoare la profilul lor, si ca astfel el este un furnizor de servicii de stocare in sensul dreptului Uniunii.

Este de asemenea cert ca instituirea acestui sistem de filtrare ar presupune ca furnizorul de servicii de stocare sa identifice, pe de o parte, in cadrul ansamblului fisierelor stocate pe serverele sale de toti utilizatorii serviciilor sale, fisierele care sunt susceptibile sa contina opere cu privire la care titularii unor drepturi de proprietate intelectuala pretind ca detin drepturi. Pe de alta parte, furnizorul de servicii de stocare ar trebui sa determine, apoi, care dintre aceste fisiere au fost stocate si puse la dispozitia publicului in mod ilicit si sa blocheze, in sfarsit, punerea la dispozitie a fisierelor pe care le-a considerat ca fiind ilicite.

O asemenea supraveghere preventiva ar impune astfel o observare activa a fisierelor stocate de utilizatori la administratorul retelei sociale. In consecinta, sistemul de filtrare ar impune acestuia din urma o supraveghere generala a informatiilor stocate, ceea ce este interzis prin Directiva privind comertul electronic.

Curtea aminteste apoi ca incumba autoritatilor si instantelor nationale, in cadrul masurilor adoptate pentru protejarea titularilor drepturilor de autor, sa asigure un just echilibru intre protectia dreptului de autor al titularilor si protectia drepturilor fundamentale ale persoanelor care sunt afectate prin astfel de masuri.

Or, in speta, somatia de a institui sistemul de filtrare ar implica supravegherea, in interesul titularilor de drepturi de autor, a integralitatii sau a celei mai mari parti a informatiilor stocate la respectivul furnizor de servicii de stocare. Aceasta supraveghere ar trebui, in plus, sa fie nelimitata in timp, sa vizeze orice atingere viitoare si ar presupune obligatia de a proteja nu numai operele existente, ci si pe cele care inca nu au fost create la momentul instituirii sistemului mentionat.

Astfel, o asemenea somatie ar determina o atingere grava a libertatii de a desfasura o activitate comerciala a Netlog deoarece l-ar obliga sa instituie un sistem informatic complex, costisitor, permanent si pe cheltuiala sa exclusiva. In plus, efectele somatiei nu s-ar limita la Netlog, sistemul de filtrare in litigiu fiind susceptibil in egala masura sa aduca atingere drepturilor fundamentale ale utilizatorilor serviciilor sale, – mai precis dreptului lor la protectia datelor cu caracter personal, precum si libertatii lor de a primi si de a transmite informatii, aceste drepturi fiind protejate prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Astfel, somatia ar implica, pe de o parte, identificarea, analiza sistematica si prelucrarea informatiilor referitoare la profilurile create in cadrul retelei sociale, aceste informatii reprezentand date protejate cu caracter personal, deoarece permit, in principiu, identificarea utilizatorilor. Pe de alta parte, somatia ar risca sa aduca atingere libertatii de informare, din moment ce ar fi posibil ca acest sistem sa nu faca in mod suficient distinctia intre un continut ilicit si un continut licit, astfel ca utilizarea lui ar putea avea drept consecinta blocarea comunicatiilor cu continut licit.

In consecinta, Curtea raspunde ca prin adoptarea unei somatii de obligare a furnizorului de servicii de stocare sa instituie un asemenea sistem de filtrare, instanta nationala nu ar respecta cerinta de a asigura un just echilibru intre dreptul de proprietate intelectuala, pe de o parte, si libertatea de a desfasura o activitate comerciala, dreptul la protectia datelor cu caracter personal si libertatea de a primi si de a transmite informatii, pe de alta parte.