În cadrul ºedinþei din data de 6 iulie 2005, Curtea Constituþionalã, luând în dezbatere cele trei sesizãri, conexate în cadrul unui singur dosar, s-a pronunþat dupã cum urmeazã:
1. Curtea a respins criticile de neconstituþionalitate privitoare la procedura de adoptare a acestui proiect de act normativ, þinând seama de jurisprudenþa anterioarã în materie, precum ºi de faptul cã proiectele legislative de modificare sau abrogare a unor legi pot avea un conþinut complex. Prin urmare, s-a constatat cã legea a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art.114 alin.(1) din Constituþie.
2. Examinând criticile privitoare la dispoziþiile din lege care au în vedere domeniul proprietãþii (Titlurile I - XIV ale legii), Curtea a constatat cã acestea nu sunt întemeiate ºi, ca atare, textele sunt constituþionale.
3. În privinþa dispoziþiilor legale referitoare la reforma justiþiei, Curtea a declarat neconstituþionale prevederile cuprinse în Titlul XV, art.I, la pct.26, prin care se modificã art. 24 alin. (2) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv la pct. 27 prin care se introduce alin. (4) la acelaºi articol, texte având urmãtoarea redactare:
"(2) În perioada mandatului, judecãtorii ºi procurorii aleºi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nu pot desfãºura activitatea de judecãtor sau procuror. La încetarea mandatului, membrii Consiliului Superior al Magistraturii revin în funcþia de judecãtor sau procuror deþinutã anterior alegerii.
...
(4) Funcþiile de conducere deþinute de judecãtorii sau procurorii aleºi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii înceteazã de drept la data publicãrii hotãrârii Senatului în Monitorul Oficial."
De asemenea, au fost declarate neconstituþionale dispoziþiile art.II alin.(1) ºi (2) din acelaºi Titlu, care au urmãtorul cuprins:
"(1) În termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, membrii în funcþie ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt obligaþi sã opteze între funcþia de conducere la instanþele judecãtoreºti sau parchete ºi calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) În cazul în care judecãtorii ºi procurorii prevãzuþi la alin.(1) nu îºi exercitã dreptul de opþiune în termenul stabilit sau nu mai funcþioneazã la o instanþã sau parchet de acelaºi grad cu instanþa sau parchetul unde erau numiþi la momentul alegerii îºi pierd calitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii."
Totodatã, în cadrul Titlului XVII pentru modificarea ºi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul magistraþilor, Curtea a declarat neconstituþionalã sintagma "alta decât cea de judecãtor sau procuror" din cuprinsul art. 81 alin.(8), având urmãtoarea redactare:
"(8) Judecãtorii ºi procurorii care beneficiazã de pensie de serviciu potrivit alin.(1), (2) ºi (4) pot cumula pensia de serviciu cu veniturile realizate dintr-o activitate profesionalã, alta decât cea de judecãtor sau procuror, indiferent de nivelul veniturilor respective."
Curtea a constatat cã sunt neconstituþionale ºi prevederile prin care se modificã art.82 din Legea nr.303/2004 ºi care stabilesc:
"Art.82 - Judecãtorii, procurorii, magistraþii-asistenþi ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie ºi personalul de specialitate juridicã prevãzut la art.86 alin.(1) nu pot fi menþinuþi în funcþie dupã împlinirea vârstei de pensionare prevãzutã de Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare."
Aceste prevederi sunt contrare principiului inamovibilitãþii, precum ºi dispoziþiilor art.155 alin.(5) din Constituþie, potrivit cãrora judecãtorii în funcþie ai Înaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie "îºi continuã activitatea pânã la data expirãrii mandatului pentru care au fost numiþi."
Textul contravine ºi art. 125 alin. (1) din Constituþie, privind inamovibilitatea judecãtorilor, precum ºi urmãtoarelor documente internaþionale:
- Principiile fundamentale privind independenþa magistraþilor, adoptate de cel de-al VII-lea Congres al Naþiunilor Unite pentru prevenirea crimei ºi tratamentul delincvenþilor (Milano, 26 august - 6 septembrie 1985) ºi confirmate de Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite prin rezoluþiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 ºi nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, care prevãd în mod expres, prin art. 11, cã "durata mandatului judecãtorilor, independenþa acestora, siguranþa lor, remuneraþia corespunzãtoare, condiþiile de muncã, pensiile ºi vârsta de pensionare sunt în mod adecvat garantate prin lege";
- Carta Universalã a Judecãtorului, adoptatã de Asociaþia Internaþionalã a Judecãtorilor cu prilejul Reuniunii de la Taipei, în 17 noiembrie 1999, care prevede, la pct. 8, "Nici o modificare a vârstei obligatorii de pensionare a judecãtorilor nu poate avea efect retroactiv";
- Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independenþa, eficacitatea ºi rolul judecãtorilor, adoptatã la 13 octombrie 1994 de Comitetul Miniºtrilor al Consiliului Europei, care stabileºte, ca principiu general al independenþei judecãtorilor, cã "Mandatul judecãtorilor ºi remuneraþia vor fi garantate prin lege".
Curtea a constatat ca fiind neconstituþionale dispoziþiile alin. (1), (6) ºi (7) ale art.IV din Titlul XVII, pentru modificarea ºi completarea Legii nr.303/2004, care prevãd:
"(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi, înceteazã mandatele de conducere ale judecãtorilor ºi procurorilor de la curþile de apel, tribunale, tribunale specializate ºi judecãtorii, precum ºi ale procurorilor de la parchetele de pe lângã acestea.
...
(6) Durata mandatelor judecãtorilor ºi procurorilor care exercitã, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, alte funcþii de conducere decât cele prevãzute la alin.(1) este de 3 ani, de la data învestirii.
(7) Mandatele judecãtorilor ºi procurorilor care ocupã alte funcþii de conducere decât cele prevãzute la alin.(1) înceteazã, dacã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi durata acestora a depãºit 3 ani de la învestire."
Aceastã soluþie rezultã din jurisprudenþa Curþii Constituþionale în alte cauze privitoare la statutul magistraþilor.
Dupã redactare, decizia se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Drept urmare, Legea privind reforma în domeniile proprietãþii ºi justiþiei, precum ºi unele mãsuri adiacente, adoptatã de Camera Deputaþilor ºi de Senat la data de 22 iunie 2005, nu poate fi promulgatã de Preºedintele României, urmând sã fie trimisã Parlamentului spre reexaminare, în ºedinþa comunã a celor douã Camere.
Potrivit art. 147 alin. (2) din Constituþie, în cazurile de neconstituþionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat sã reexamineze dispoziþiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curþii Constituþionale.
Comentarii articol (0)