Desi e o diferenta fina si mai mult la nivel psihologic, verbele din titlu se refera totusi la doua lucruri distincte. Cand toti spunem ca refulam, de fapt, folosim un verb incorect. Hai sa vedem care e varianta corecta si in ce context se foloseste.
A REFULA - vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei sau tendinte neplacute, care contrazic constiinta morala a individului.
A DEFULA - vb. I. Tranz. (Psih.) A da curs liber ideilor sau tendintelor refulate in subconstient.
◊ (Fam.) A-si descarca sufletul.
Asadar, atunci cand vrei sa iti versi frustrarile, sa zbieri, sa urli etc, sa exteriorizezi ceea ce ai adunat in interior, atunci
DEFULEZI. Cand toate aceste porniri le inabusi in interior, atunci
REFULEZI.
Atentie!
Ambele verbe sunt tranzitive, ceea ce inseamna ca este gresit sa le folosim la forma reflexiva, dupa cum des auzim in vorbirea curenta(se refuleaza, s-a refulat etc)
De fapt, de unde vine confuzia? ( via Romania Literara )
Cuvintele sunt imprumutate din franceza, folosirea lor gresita fiind si o ilustrare a tot mai deselor erori semantice legate de necunoasterea limbii din care provin atatea componente ale romanei moderne. in acest caz, terminologia engleza e diferita (repression – release) si nu influenteaza uzul.
Cand au fost preluate din franceza,
refouler si défouler, respectiv
réfoulement si défoulement erau deja termeni foarte populari ai psihanalizei, folositi in traducerile din Freud si intrati in uzul curent.
Verbul refouler avea sensuri si uzuri mai vechi, predominant tehnice: imaginea impingerii inapoi, inspre sursa, a unui lichid sau gaz justifica metafora psihanalitica. Verbul défouler avea acceptii mai vechi, destul de diferite – la care s-a adaugat un sens psihanalitic, atestat in anii ’50 ai secolului al XX-lea. In Trésor de la langue française informatisé se arata ca défouler a fost, de fapt, recreat, ca antonim pentru refouler.
Oricum, dictionarele noastre mai vechi (I.A. Candrea, Dictionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Romaneasca”, 1931, L. Saineanu Dictionar universal, editia a opta, 1930, A. Scriban, Dictionaru limbii romanesti, 1939) nu cuprind nici pe a defula, nici pe a refula. Doar ultimul apare in DLRM, in 1958.
Sa vorbim corect !
Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.
Comentarii articol (13)