Articol scris de George Trantea, avocat in cadrul Niculeasa Law Office.
Prin Ordonanta de Urgenta nr. 24 din 2012, s-au modificat prevederile art. 1451 din Codul Fiscal, prin care se stabilesc limitarile speciale ale dreptului de deducere al TVA, prima dintre acestea referindu-se la deductibilitatea limitata la 50% a taxei aferente cumpararii, achizitiei intracomunitare, importului, inchirierii sau leasingului de vehicule rutiere motorizate si a taxei aferente cheltuielilor legate de vehiculele aflate in proprietatea sau in folosinta persoanei impozabile, in cazul in care vehiculele nu sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii economice.
Confrom aceluiasi articol, alineatul 4, aceste reguli se aplica inclusiv in situatia in care au fost emise facturi si/sau au fost platite avansuri, pentru contravaloarea partiala a bunurilor si/sau serviciilor, inainte de data de 1 iulie 2012, daca livrarea/prestarea intervine dupa aceasta data.
Desi au la baza o Deciziei a Consiliului Uniunii Europene, nr. 232/2012, aceste prevederi nu au reusit sa respecte si principiile comunitare aplicabile deductibilitatii TVA, in special cel al proportionalitatii si al respectului asteptariilor legitime.
Din dispozitiile Codului fiscal, aplicabile de la data de 1 iulie 2012, reiese ca orice persoana inregistrata in scopuri de TVA, care a achizitionat prin intermediul unui contract de leasing sau in rate, anterior datei de 01 iulie 2012, un autoturism, nu va mai putea deduce decat 50% din cuantumul TVA aferent facturilor ce vor urma pana la plata integrala a pretului. Aceasta masura, menita a inlesni sarcina administratiilor fiscale, pare a fi elaborata fara a tine cont de efectele economice directe pe care le are. Inainte de a prezenta modul in care ea incalca principiile ce sunt menite a ocroti planurile economice ale contribuabililor, subliniem cateva
aspecte care vor conduce la efecte economice negative:
- Persoanele platitoare de TVA vor evita sa mai achizitioneze autoturisme de la alte persoane platitoare de TVA, pentru a nu plati cu 12% mai mult. Se afecteaza in acest mod piata autoturismelor noi si piata legala a autoturismelor second hand.
- Cei care au achizitionat deja astfel de autoturisme, vor avea dificultati imobiliare deoarece, nu vor mai avea dreptul sa permita angajatilor sa se deplaseze cu autoturismul de serviciu catre casa pentru a nu risca sa inlature caracterul exclusiv profesional al autoturismului. Prin urmare, vor trebui sa identifice locuri de parcare noi pentru ca autoturismele de serviciu sa fie lasate la locul de munca.
- Persoanele care au in derulare contracte de leasing sau de cumparare in rate, si care nu folosesc aceste autoturisme exclusiv in scopuri profesionale (sau nu pot face dovada acestei folosinte), vor fi nevoite sa analizeze implicatiile cresterii costurilor aferente acestor autovehicule. Daca vor constata ca aceasta crestere este prea mare, se vor afla intr-un impas, deoarece vanzarea lor va deveni dificila.
In aceste conditii devin incidente principiile comunitare al proportionalitatii si al respectarii asteptarilor legitime, recunoscute si aplicate de jurisprudenta comunitara in materia deductibilitatii TVA aferente achizitionarii unor autoturisme.
Conform acestora, in materiile care fac obiectul armonizarii legislative la nivel comunitar, cum este cazul TVA, statul nu are dreptul de a adopta masuri care sa afecteze previzibilitatea relatiilor comerciale ale participantilor. In cauzele din 14 mai 1975, CNTA/Commission si din 3 mai 1978, Töpfer/Commission, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit ca principiul respectarii asteptarilor legitime, emanad din principiul securitatii juridice, face parte din ordinea juridica comunitara, si ca, desi contribuabilul nu se poate astepta ca prevederile legale sa ramana neschimbate de-a lungul activitatii sale (hotararile din 15 iulie 1982, Edeka, si din 15 februarie 1996, Duff e.a.), acesta se poate astepta in mod legitim ca drepturile pe care le are in baza unei prevederi existente la data nasterii lor, sa nu fie modificate retroactiv prin reglementari ulterioare.
Plecand de la aceste principii, CJUE a stabilit ca o reglementare nationala prin care dreptul de deducere al TVA este diminuat, si care se aplica si contractelor incheiate inainte de intrarea in vigoare a dispozitiei nationale prin care aceasta este impusa, nu este conforma cu principiul comunitar al respectului asteptarilor legitime, conducand la derapaje economice ce pot afecta piata europeana comuna.
Mai mult, aceeasi instanta a stabilit ca astfel de masuri, chiar aprobate de catre Consiliul Uniunii Europene, ar putea fi contrare dreptului comunitar, in masura in care incalca principiul proportionalitatii. Astfel, daca nu se lasa posibilitatea contribuabililor sa faca dovada faptului ca utilizeaza un autoturism in scopuri profesionale pentru mai mult de 50% din folosinta respectivului autoturism, masura adoptata de stat ar putea fi anulata ca fiind neconforma cu dreptul comunitar. In acelasi timp, instantele europene au statuat si asupra faptului ca astfel de masuri, menite in special sa faciliteze sarcina administrativa a statelor, nu trebuie sa conduca la inlaturarea dreptului de deducere al contribuabililor, in special in acele cazuri in care nu se poate vorbi de o frauda sau de un abuz (CJUE dand exemplul unei folosinte in scopuri personale de pana la 5%).
Or, noile modificari ale dreptului de deducere al TVA nu tin cont nici de principiul securitatii juridice (aplicandu-se si contractelor de leasing incheiate inainte de data de 01 iulie 2012), si nici de principiul proportionalitatii masurii (deoarece se inlatura jumatate din dreptul de deducere al TVA si pentru situatiile in care autoturismele sunt folosite intr-o proportie foarte mica in scopuri personale).
Daca autoritatile nu vor proceda la modificarea acestor prevederi in sensul indicat de jurisprudenta comunitara, nu va trece mult pana cand aceasta sarcina va fi preluata de instantele judecatoresti ce vor fi chemate de contribuabili sa aplice aceste noi prevederi.