Decizia CCR nr. 730/2012 - cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei

Pe rol se afla solutionarea cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei, formulata de Presedintele Romaniei, care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.206E/2012.

I. Prin Adresa cu nr. 918 din 6 iulie 2012, Presedintele Romaniei a sesizat Curtea Constitutionala, solicitand ca aceasta sa constate „existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, conflict ivit ca urmare a actiunii Parlamentului de a dispune suspendarea Presedintelui Romaniei, cu incalcarea prevederilor art. 95 alin. (1) din Constitutie”. Sesizarea a fost formulata in temeiul dispozitiilor art. 146 lit.e) si art. 80 din Constitutie, precum si ale art. 11 alin. (1) pct. A lit. e), art. 34, art. 35 si art. 36 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.698 din 6 iulie 2012 si formeaza obiectul Dosarului nr. 1.206E/2012. In motivarea sesizarii se sustine, in esenta, ca, „In data de 6 iulie 2012, Parlamentul a dispus suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, ignorand cu buna stiinta una din conditiile esentiale prevazute de art. 95 alin. (1), respectiv savarsirea unor fapte grave prin care Presedintele Romaniei sa incalce prevederile Constitutiei”. Se considera ca „Parlamentul nu avea competenta de a se pronunta asupra propunerii de suspendare in lipsa unor fapte grave ale Presedintelui Romaniei de incalcare a prevederilor constitutionale”, calificarea faptelor drept fapte grave fiind atributul Curtii Constitutionale. Se arata ca „«acuzatorul» nu poate fi si «judecator» pentru ca s-ar incalca principiile unui proces echitabil, acesta fiind unul din motivele pentru care legiuitorul constituant a decis ca analizarea faptelor Presedintelui de incalcare grava a Constitutiei Romaniei trebuie sa apartina unui alt for decizional”, respectiv Curtii Constitutionale, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, prevazut de art. 142 alin. (1) din Constitutie, iar nu Parlamentului. Preluarea acestei competente constitutionale de catre Parlament „echivaleaza, din punct de vedere juridic, cu o insusire nelegitima a unei atributii a Curtii Constitutionale de catre Parlamentul Romaniei”. In continuare este invocat Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012 al Curtii Constitutionale, apreciindu-se ca aceasta „a constatat ca Presedintele Romaniei nu a savarsit fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei”. Se recunoaste faptul ca, „indiferent de avizul Curtii Constitutionale, Parlamentul poate decide suspendarea Presedintelui, insa numai daca se afla in situatia incalcarii grave a Constitutiei”. Se considera ca si in aceasta situatie Parlamentul ar putea decide sa nu-l suspende pe Presedintele Romaniei, deoarece „acesta este intelesul cuvantului «poate» utilizat in textul constitutional”. De asemenea, se arata ca „actiunea Parlamentului de a dispune suspendarea Presedintelui Romaniei fara a fi in speta cazul savarsirii unor fapte grave de catre seful satului, prin care sa incalce prevederile Constitutiei”, a creat un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlament, pe de o parte, si
Presedintele Romaniei, pe de alta parte. In acest sens, se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 53 din 29 ianuarie 2005, prin care au fost stabilite conditiile existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritati publice. In final, considera ca „Parlamentul Romaniei si-a depasit sfera de competenta, arogandu-si puteri ce nu i-au fost conferite de Constitutie, netinand cont de prevederile constitutionale ale art. 95 alin. (1)”. Totodata, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala fiind garantul suprematiei Constitutiei, „este necesar [...] sa restabileasca ordinea constitutionala cat mai urgent posibil”. In considerarea acestor argumente, se solicita Curtii sa constate „existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, conflict ivit ca urmare a actiunii Parlamentului de a dispune suspendarea Presedintelui Romaniei, cu incalcarea prevederilor art. 95 alin. (1) din Constitutie”. Cu Adresa nr. 930 din data de 8 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.706 din 9 iulie 2012, Administratia Prezidentiala - Cancelaria Presedintelui a transmis Curtii Constitutionale o „completare la cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte”, sub semnatura domnului Traian Basescu, sustinandu-se, in esenta, urmatoarele:

1. Intregul demers legislativ intreprins de Guvern si de majoritatea parlamentara care il sustine de a modifica legi esentiale ale statului, de a schimba institutii fundamentale si de a inlatura de la posibilitatea controlului de constitutionalitate actele adoptate s-a facut cu incalcarea grava a Constitutiei. In acest sens sunt enumerate diferitele acte normative emise de Guvernul Romaniei.

2. Procedura de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei s-a facut cu incalcarea principiilor statului de drept, invocand in acest sens prevederile constitutionale ale art. 16 si art. 1 alin. (5). Astfel, arata ca nu s-a constituit o comisie de ancheta la nivel parlamentar care sa analizeze si sa intocmeasca un raport asupra faptelor grave de incalcare a Constitutiei ce i s-au imputat Presedintelui Romaniei, ca termenele date acestuia pentru a-si asigura apararea si Curtii Constitutionale pentru emiterea avizului consultativ au fost de maximum 24 de ore si, in fine, ca Parlamentul nu a tinut cont de acest aviz.

3. Reactia internationala a partenerilor Romaniei din Uniunea Europeana, a institutiilor acesteia si a guvernelor altor state arata ingrijorarea fata de actiunea brutala a Guvernului si a Parlamentului fata de Curtea Constitutionala si incalcarea regulilor democratice in procesul de suspendare a Presedintelui Romaniei si de schimbare a primelor functii de reprezentare in stat. Se depun, in anexa, copii de pe diverse articole publicate pe internet. In conformitate cu dispozitiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cererea a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Presedintelui Romaniei, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra continutului conflictului juridic de natura constitutionala si a eventualelor cai de solutionare a acestuia. Senatul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. I-419 din data de 9 iulie 2012, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 4.719 din 9 iulie 2012, aratand ca cererea formulata de

Presedintele Romaniei suspendat din functie este, in principal, inadmisibila si, in subsidiar, neintemeiata, pentru urmatoarele motive:

1. Cererea este inadmisibila in raport cu dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, deoarece in momentul sesizarii Curtii Constitutionale domnul Traian Basescu nu mai avea calitatea de Presedinte al Romaniei, fiind suspendat din functie prin Hotararea Parlamentului Romaniei nr. 33 din 6 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2012.

2. Cererea este inadmisibila deoarece nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre autoritati publice asa cum a fost definit de Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa. Aceasta, deoarece Parlamentul Romaniei, dupa ce Curtea Constitutionala a emis Avizul consultativ nr. 1 din 6 iulie 2012, a procedat la analizarea cererii de suspendare, potrivit art. 95 alin. (1) din Constitutie, supunand-o votului.

3. Parlamentul Romaniei este autoritatea publica care are competenta exclusiva de a aprecia asupra gravitatii faptelor de incalcare a prevederilor constitutionale sesizate prin cerere de suspendare a Presedintelui Romaniei, in conformitate cu art. 95 din Constitutie, asa cum a statuat si Curtea Constitutionala in jurisprudenta recenta. Asa fiind, decizia finala privind suspendarea sau nu a Presedintelui Romaniei revine exclusiv Parlamentului.

4. In final, se arata ca, „in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (1) si ale art. 146 lit. h) coroborate si cu cele ale art. 147 din Constitutie, avizul Curtii Constitutionale pentru propunerea de suspendare a Presedintelui Romaniei este unul consultativ”.

Camera Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale punctul sau de vedere cu Adresa nr. 1/1.071/VZ din data de 9 iulie 2012, inregistrat la Curtea Constitutionala cu nr. 4.738 din 9 iulie 2012, prin care apreciaza in esenta, urmatoarele:

1. Sesizarea Curtii Constitutionale este inadmisibila, in raport cu Hotararea nr. 1 din 20 aprilie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 269 din 20 aprilie 2007, fiind de fapt o contestatie asupra procedurii de suspendare de catre Parlamentul Romaniei. Prin hotararea mentionata, Curtea a respins ca inadmisibila contestatia formulata de domnul Traian Basescu impotriva hotararii de suspendare din functia de Presedinte al Romaniei, retinand ca Parlamentul urmeaza sa decida asupra existentei si gravitatii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a Presedintelui, in concordanta cu prevederile art. 95 din Constitutie.

2. Nu poate fi retinut un conflict juridic de natura constitutionala intre Parlamentul Romaniei, pe de-o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, deoarece, astfel cum reiese din jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 53/2005, nr. 435/2006, nr. 1.431/2010 si nr. 1.525/2010), conflictul juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice presupune „acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor”. De asemenea, prin Decizia nr. 97/2008, Curtea a retinut ca: „conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, si care pot crea blocaje institutionale”. In baza acestor considerente, Camera Deputatilor apreciaza ca nu poate fi retinut un conflict juridic de natura constitutionala intre Presedintele Romaniei si Parlamentul Romaniei, intrucat Parlamentul are competenta de a decide asupra suspendarii Presedintelui Romaniei, potrivit art. 95 alin. (1) din Constitutie.
Presedintele Romaniei, subiect al procedurii de suspendare, nu poate avea nicio competenta legala decizionala, avand doar dreptul de a da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa, neputand fi vorba de doua competente concurente.

3. Referitor la sustinerea autorului sesizarii potrivit careia numai Curtea Constitutionala poate stabili faptele grave de incalcare a Constitutiei, iar nu si Parlamentul, Camera Deputatilor apreciaza ca, in sensul prevederilor constitutionale invocate, Parlamentul este cel care are competenta de a stabili faptele grave de incalcare a Constitutiei, deoarece aceasta este unica autoritate care decide, in final, daca actiunile Presedintelui pot fi calificate astfel. In acest sens, arata ca prin Avizul consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 Curtea a retinut ca „ramane ca Parlamentul sa decida, pe baza datelor si a informatiilor care ii vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existentei si gravitatii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, in concordanta cu dispozitiile art. 95 din Constitutie. De altfel, sustinerea autorului sesizarii conform careia Parlamentul ar fi „si judecator si acuzator” este nereala, pentru ca declansarea procedurii suspendarii s-a facut de catre deputati si senatori, iar competenta decizionala apartine plenului reunit al Camerei Deputatilor si Senatului. Aceasta competenta nu poate fi pusa la indoiala avand in vedere ca, in conformitate cu dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman, iar potrivit art. 2 alin. (1) din Legea fundamentala, suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, primul fiind Parlamentul Romaniei, in acest sens fiind si literatura de specialitate sus-mentionata.

II. Dezbaterile asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala au avut loc la data de 9 iulie 2012, desfasurandu-se potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu citarea partilor si ascultarea concluziilor acestora. Magistratul-asistent-sef refera asupra cauzei. La apel, se constata prezenta autorului sesizarii, domnul Traian Basescu, asistat de consilierul prezidential pe probleme juridice, domnul Stefan Deaconu, cu delegatie depusa la dosar. Avand cuvantul, domnul Traian Basescu arata ca prezenta sa in fata Curtii Constitutionale este necesara, nu pentru a influenta judecatorii constitutionali, ci pentru a da explicatii pe care nu le-a dat cu ocazia emiterii avizului consultativ. Astfel, sustine ca suntem in fata unei lovituri de stat acoperite sub o aparenta democratie, din cauza inlocuirii presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si a suspendarii Presedintelui Romaniei, din cauza eliminarii posibilitatii legale de a se contesta aceste masuri prin revocarea Avocatului Poporului, precum si din cauza preluarii Monitorului Oficial de catre Guvern. De aceea, considera ca nu suntem un stat de drept, ceea ce a fost remarcat si in cancelariile Europei. Mai arata ca in anul 2007 procedura de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei a durat 65 de zile, incluzand prezentarea propunerii de suspendare, constituirea unei comisii de ancheta, sesizarea Curtii Constitutionale si votul parlamentarilor. In legatura cu acest aspect, arata ca, dupa sesizare, Comisia de la Venetia trebuie sa intocmeasca un raport privind modul in care a fost suspendat Presedintele Romaniei. In continuare, mentioneaza ca, pentru a fi suspendat
Presedintele Romaniei, trebuie sa existe abateri grave, or, declaratiile sale nu pot fi considerate ca fiind fapte grave, deoarece cel mai legitim dintre politicieni trebuie sa aiba curajul sa vorbeasca cetatenilor despre problemele economice si sociale cu care acestia urmeaza sa se confrunte. Apreciaza ca, prin avizul sau consultativ, Curtea nu a constatat fapte grave de incalcare a Constitutiei, dar este discutabila afirmatia acesteia potrivit careia Presedintele Romaniei ar fi influentat deciziile Guvernului, diminuand rolul acestuia si al primului-ministru. In acest sens, precizeaza ca declaratiile sale din data de 6 mai 2010 au fost precedate de o suita de intalniri cu primul-ministru, cu guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, cu ministri, cu reprezentantul Romaniei la Fondul Monetar International, avute in zilele de 3, 4 si 5 mai 2010. Totodata, arata ca la data de 6 mai 2010 a convocat liderii partidelor politice care au fost informati cu privire la concluziile discutiilor cu Guvernul si cu Fondul Monetar International si asupra masurilor ce urmau a fi luate, ulterior avand loc o intalnire si cu delegatia Fondului Monetar International si cu reprezentantii Bancii Mondiale. Mentioneaza ca alternativa luarii masurilor de diminuare a salariilor si pensiilor a constituit-o reducerea cu un numar de 250.000 de angajati ai sistemului bugetar in termen de 30 de zile, insa aceasta varianta era imposibila, la fel ca si cresterea fiscalitatii intreprinderilor. Solutia la care s-a ajuns a fost aceea a reducerii graduale a bugetului, iar nu a reducerii numarului de salariati. In concluzie, sustine ca nu a existat o substituire in atributiile primului-ministru prin declaratiile facute la 6 mai 2010, ci, dimpotriva, era normal ca acest anunt sa fie facut de Presedintele tarii, mai ales ca era vitala incasarea transei de la Fondul Monetar International. Remarca faptul ca mandatul de 5 ani al Presedintelui Romaniei nu trebuie contestat, fiind un mandat constitutional. Depune la dosar o completare la cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei si Presedintele Romaniei, cu solicitarea ca instanta constitutionala sa-i raspunda urmatoarelor probleme: „1. Daca este corecta constatarea exprimata in Parlament ca in Avizul nr. 1/2012 al Curtii Constitutionale s-a retinut «savarsirea de catre Presedintele Romaniei a unor fapte grave prin care a incalcat Constitutia».
2. Curtea Constitutionala sa constate daca prin votul sau Parlamentul a exercitat un control de constitutionalitate, asa cum prevede Constitutia, sau doar un control politic (la fel ca in cazul unei motiuni de cenzura impotriva Guvernului).
3. Curtea Constitutionala sa constate ca Presedintele Romaniei, conform Constitutiei Romaniei, nu este subordonat Parlamentului, astfel ca actiunile sale politice nu pot fi sanctionate de catre Parlament, asa cum se intampla in cazul Guvernului.”
In final, solicita Curtii Constitutionale sa observe ca s-a abtinut de la orice declaratie publica privind aspectele sus-mentionate si ca, potrivit Constitutiei, Presedintele Romaniei poate fi suspendat pentru fapte grave de incalcare a acesteia, in care intra si coruptia, iar nu pentru declaratii politice. Afirma ca, din cauza celor intamplate in ultima perioada, Romania s-a intors inapoi cu cel putin 5 ani. Deoarece judecatorii constitutionali nu formuleaza nicio intrebare, presedintele Curtii declara inchise dezbaterile.

CURTEA,
examinand cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala, formulata de Presedintele Romaniei, completarile la cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, sub semnatura domnului Traian Basescu, punctele de vedere ale Senatului si Camerei Deputatilor, sustinerile autorului sesizarii, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele: Curtea este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 1, 10, 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatile publice cu care a fost sesizata. In jurisprudenta sa, concretizata prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca un conflict juridic de natura constitutionala dintre autoritati publice presupune „acte sau actiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente, care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei sau in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor”. Examinand cererea formulata de Presedintele Romaniei, Curtea Constitutionala urmeaza sa decida daca aceasta este admisibila in raport cu momentul sesizarii si cu aspectele sesizate. Astfel, Curtea retine ca autorul sesizarii sustine, in principal, ca „In data de 6 iulie 2012 Parlamentul a dispus suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, ignorand cu buna stiinta una din conditiile esentiale prevazute de art. 95 alin. (1), respectiv savarsirea unor fapte grave prin care Presedintele Romaniei sa incalce prevederile Constitutiei”. Potrivit acestor prevederi constitutionale, „In cazul savarsirii unor fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei,

Presedintele Romaniei poate fi suspendat din functie de Camera Deputatilor si deSenat, in sedinta comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor, dupa consultarea Curtii Constitutionale.
Presedintele poate da Parlamentului explicatii cu privire la faptele ce i se imputa”. Aceste prevederi constitutionale sunt de natura a releva responsabilitatile Presedintelui Romaniei in respectarea Constitutiei, reglementand, totodata, o procedura care scoate in evidenta o modalitate directa de control a Parlamentului asupra sa. Astfel, textul constitutional sus-citat, stabilind ca, pentru a putea fi suspendat, Presedintele Romaniei trebuie sa savarseasca fapte grave de incalcare a Constitutiei, lasa la latitudinea Parlamentului suspendarea sau nu a acestuia, chiar si in situatia in care a savarsit astfel de fapte. Prin urmare, doar Parlamentul poate hotari suspendarea Presedintelui, avand data aceasta putere, iar odata declansata procedura parlamentara de suspendare din functie a Presedintelui Romanie, potrivit Constitutiei, aceasta nu poate fi oprita. Este adevarat, insa, ca Legea fundamentala nu defineste notiunea de fapte grave. De aceea, cu ocazia Avizului consultativ nr. 1 din 5 aprilie 2007 privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 258 din 18 aprilie 2007, Curtea a statuat ca „pot fi considerate fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei actele de decizie sau sustragerea de la indeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Presedintele Romaniei ar impiedica functionarea autoritatilor publice, ar suprima sau ar restrange drepturile si libertatile cetatenilor, ar tulbura ordinea constitutionala ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale sau alte fapte de aceeasi natura care ar avea sau ar putea avea efecte similare”. Chiar daca s-ar considera ca numai Curtea Constitutionala, in virtutea rolului sau de garant al suprematiei Constitutiei, prevazut de normele constitutionale ale art. 142 alin. (1), poate califica faptele imputate Presedintelui Romaniei ca fiind sau nu fapte grave de incalcare a Constitutiei, Parlamentul nu poate fi impiedicat in exercitarea dreptului de a-l suspenda sau nu din functie pe Presedintele Romaniei, indiferent de avizul, pozitiv sau negativ, al Curtii Constitutionale, aviz care are un caracter strict consultativ, asa cum stabileste art. 146 lit. h) din Constitutie. In cadrul procedurii de suspendare a Presedintelui Romaniei, reglementata de art. 95 din Constitutie, rolul Curtii Constitutionale inceteaza odata cu emiterea avizului consultativ. Efectele suspendarii constau in intreruperea mandatului prezidential pana la validarea rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala. In aceste conditii, cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, formulata de
Presedintele Romaniei, este inadmisibila. Avand in vedere considerentele expuse, prevederile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 11 alin. (1) lit.A.e), art. 34 si art. 35 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:

Constata ca cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Parlamentul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, formulata de Presedintele Romaniei, este inadmisibila. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Parlamentului Romaniei si Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2012, cu participarea presedintelui Curtii Constitutionale, Augustin Zegrean, si a judecatorilor Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Pusk ás Valentin Zoltán si Tudorel Toader.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-sef, Doina Suliman