Cum ar arata Romania, daca ar lua 20 de medalii la Olimpiada?

Daca ne raportam la Olimpiada de la Beijing, statistica arata faptul ca 11 state au reusit sa obtina mai mult de 20 de medalii:
Ucraina, Franta, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Germania, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite, China. Romania a terminat acea olimpiada pe locul 17, cu 8 medalii cumulate. Ce ar fi trebuit sa faca Romania pentur a obtine cel putin 20 de medalii? Hai sa studiem cateva dintre caracteristicile celorlalte state.

Ar trebui sa fim mai numerosi?
O trecere in revista a populatiei statelor cu rezultate bune la Olimpiada arata asa: China (1,35 miliarde de oameni - 100 medalii), Statele Unite (314 milioane - 110 medalii), Rusia (143 milioane - 73 medalii), Marea Britanie (62 milioane - 47 medalii), Germania (81 milioane - 41 medalii), Australia (22,6 milioane - 46 medalii), Coreea de Sud (48,5 milioane - 31 medalii), Japonia (127,5 milioane - 25 medalii), Italia (60,8 milioane - 27 medalii), Franta (65,3 milioane - 41 medalii), Ucraina (45,5 milioane - 27 medalii).

Dupa cum se vede, populatia unei tari nu are o influenta definitorie asupra numarului de medalii obtinute. Stim cu totii acea idee care spune ca o baza de selectie mai mare genereaza adesea sportivi mai buni. Insa experienta unor state cu o populatie extrem de numeroasa contrazice flagrant ideea bazei de selectie ca factor determinant al obtinerii de medalii la Olimpiada. In fond, India (1,2 miliarde de oameni) a obtinut doar 3 medalii la Olimpiada de la Beijing. Indonezia, (237 milioane de oameni) a obtinut doar 5 medalii. Pakistanul (180 de milioane de oameni) n-a obtinut nicio medalie. Toate aceste exceptii aduc insa in discutie o alta perspectiva a sportului.

Ar trebui sa fim mai bogati?
Exceptiile de mai sus spun fara echivoc ideea ca o tara saraca nu-si poate antrena sportivii in asa fel incat sa devina campioni la Olimpiada. India, Indonezia sau Pakistan sunt exemple ale unor state in cazul carora produsul intern brut pe cap de locuitor este extrem de mic, iar toata aceasta saracie pune o presiune extraordinara pe ideea de performanta sportiva. Oamenii fac sport, poate, in tarile foarte sarace. Dar sportul pe care il fac este lipsit de mijloacele tehnologice si de fundamentele teoretice in masura sa asigure o pregatire performanta. Antrenorii adevarati lipsesc, lipsesc sursele de informare si echipamentul necesar, iar toate aceste lucruri au o influenta hotaratoare asupra modului in care se face performanta la Olimpiada.

Daca ar fi sa trecem in revista PIB-ul pe cap de locuitor din 2011 al statelor cu mai mult de 20 de medalii la Olimpiada, iata ce am afla. Pornim de la statisticile FMI si ajungem la urmatoarele cifre: China (8,382 $ / cap de locuitor - 100 medalii), Statele Unite (48,387 $ / cap de locuitor - 110 medalii), Rusia (16,736 $ / cap de locuitor - 73 medalii), Marea Britanie (36,090 $ / cap de locuitor - 47 medalii), Germania (37,897 $ / cap de locuitor - 41 medalii), Australia (40,234 $ / cap de locuitor - 46 medalii), Coreea de Sud (31,714 $ / cap de locuitor - 31 medalii), Japonia (34,740 $ / cap de locuitor - 25 medalii), Italia (30,464 $ / cap de locuitor - 27 medalii), Franta (35,156 $ / cap de locuitor - 41 medalii), Ucraina (7,233 $ / cap de locuitor - 27 medalii). Spre deosebire de tarile de mai sus, Romania are un PIB de 12,476 dolari.

Si totusi, tari cu un PIB excelent nu performeaza la Olimpiada, semn ca nu PIB-ul este punctul central al unei strategii de imbunatatire a performantelor de la Olimpiada. Exemplele cele mai bune sunt Quatar-ul, cu un PIB pe cap de locuitor de 110.000 de dolari, care in istoria lor de aproape 30 de ani la Olimpiada n-a obtinut decat 3 medalii de bronz. La fel, Singapore, un stat cu un PIB de aproape 60.000 de dolari pe cap de locuitor, n-a obtinut decat 3 medalii in toata istoria sa de aproape 80 de ani la Olimpiada.

Am eliminat astfel populatia si PIB-ul ca factori definitorii ai performantei olimpice. Ar mai ramane traditia sau politicile publice, sectoare in care Romania nu performeaza deloc.

Sa ne pese mai mult de sport?
Avem traditie, avem o populatie cu mult mai talentata decat alte state ale lumii, avem un PIB decent in comparatie cu alte state participante la Olimpiada. Ramane doar sa crestem enorm la capitolul politici publice (politici care sa permita tinerilor sa faca sport de la varste cat mai fragede, politici care sa permita cluburilor sportive sa-si selecteze membrii de la varste cat mai fragede etc.), la capitolul recompense pentru sportivi si, bineinteles, la capitolul dotari si materiale de pregatire care sa permita trecerea Romaniei in alta era tehnologica din punctul de vedere al sportului.

Intr-o tara in care fotbalul inseamna mai mult decat merita, tir-ul sau judo-ul sunt sporturi uitate, la care merg doar o mana de copii. Si totusi, din acea mana de copii, uitati deseori in baze materiale aflate sub orice critica, apar campioni pe care statul roman nu i-a ajutat aproape deloc, dar cu care nu ezita sa se laude. Sportul romanesc poate fi definit astazi printr-o stire care a bantuit acum cativa ani redactiile publicatiilor din Romania. Povestea lui Constantin Popovici, campion la sarituri in apa, care se antrena pe saltele si bureti pentru ca nu exista o piscina in care sa poata face salturi.

Ce ne lipseste?
Privind in urma, aceasta analiza ne aduce in fata o situatie interesanta. Daca s-ar chinui putin, Romania ar putea ajunge sa aiba 20 de medalii la Olimpiada. Si ar avea mult mai multe sanse sa atinga acest obiectiv decat multe alte state cu performante economice importante. Tot ce ar trebui sa facem ar fi sa mizam energic pe dezvoltarea unui set de politici publice reale si utile in zona sportivilor si a sportului in general, sa cream spatii de antrenament si recuperare medicala axate pe diferite sporturi la care romanii au dovedit ca au deja un fond genetic performant, sa cream centre nationale olimpice, dotate pe modelul celor de la gimnastica feminina. Si, inainte de toate, sa ne lasam copiii sa faca sport.

Prin urmare, Romania cu 20 de medalii la olimpiada ar avea:

• cel putin 20 de centre nationale olimpice, dotate excelent,
• politici publice care sa readuca sportul in randul preferintelor copiilor de varste fragede, inlesnind astfel selectia pentru sporturi diverse,
• politici care sa permita existenta unui numar decent de cluburi sportive, finantate si controlate serios pentru a canaliza banul public spre selectia si pregatirea si sustinerea materiala unor potentiali sportivi de performanta.
• decenta sa admita ca sportul a facut intotdeauna mai mult pentru acest stat decat actiunile multora dintre politicienii sai.

Dumneavoastra ce parere aveti?

P.S. Romania a luat de mai multe ori peste 20 de medalii la Olimpiada. Statistica urmatoare este elocventa in acest sens. Semn ca toate acele lucruri care ar trebui realizate astazi existau in acele vremuri, intr-o masura mai mica sau mai mare. Si rezultatele de la Olimpiadele de la Barcelona '92, Atlanta '96 ori Sydney 2000 au venit intr-o inertie a unui trecut in care sportul era privit altfel in Romania. In zilele noastre, insa, credem ca un astfel de obiectiv va fi din ce in ce mai greu de atins fara o strategie coerenta in zona sportului.