Potrivit lingvistului Narcisa Forascu, utilizarea ca pronume este rara si invechita: insumi am hotarat, insuti esti responsabil de asta.
Pronumele sau, mai exact, adjectivul de intarire este specific limbii literare, el nu se intalneste in vorbirea populara, familiara, unde este de regula inlocuit cu adverbul de intarire chiar, plasat inaintea substantivului: Eu insumi am luat aceasta hotarare = Chiar eu am luat aceasta hotarare.
• Pronumele de intarire are douasprezece forme in functie de persoana, gen si numar: insumi, insami, insuti, insati, insusi, insasi, insine, insene, insiva, inseva, insisi, insesi (sau insele).
Nominativ-acuzativ
Masculin:
• Eu (pe mine) insumi
• Tu (pe tine) insuti
• El (pe el) insusi
• Noi (pe noi) insine
• Voi (pe voi) insiva
• Ei (pe ei) insisi
Feminin:
• Eu (pe mine) insami
• Tu (pe tine) insati
• Ea (pe ea) insasi
• Noi (pe noi) insene
• Voi (pe voi) inseva
• Ele (pe ele) insesi (insele)
Genitiv-dativ
Masculin:
• Mie insumi
• tie insuti
• Lui insusi
• Noua insine
• Voua insiva
• Lor insisi
Feminin:
• Mie insemi
• tie inseti
• Ei insesi
• Noua insene
• Voua inseva
• Lor insele
Atentie! Folosirea tuturor acestor forme, acordate este obligatorie intr-o limba literara corecta. Aceasta este cu atat mai important, cand adjectivul de intarire se afla la o oarecare distanta de substantivul pe care il determina. „Acordul serveste in acest caz la precizarea raporturilor de determinare”, apreciaza Narcisa Forascu.
Cand spunem:
Nevasta directorului insasi a participat la inaugurare.
acordarea lui insasi cu substantivul nevasta clarifica la cine se raporteaza adjectivul de intarire.
Topica
In principiu, adjectivul de intarire poate fi plasat atat inaintea substantivului pe care il determina, cat si dupa acesta. Pozitia dupa substantiv este preferata. Plasarea inaintea substantivului se face atunci cand vrem sa punem in evidenta adjectivul de intarire.
Sa vorbim corect!
Toate articolele din Ghidul de supravietuire a limbii romane pot fi citite aici.
Comentarii articol (7)