De cand se calculeaza cele 30 de zile in care un angajator trebuie sa aplice o sanctiune disciplinara? ICCJ a decis

Decizia ICCJ nr. 16/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 817 din 5 decembrie 2012, admite recursul in interesul legii inaintat de Procurorul General al Romaniei.

Practic, prin aceasta hotarare, Instanta suprema a decis ca, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.

”In interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii”, se arata in decizia ICCJ, publicata miercuri.

Aceasta hotarare a Instantei supreme este obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Conform prevederilor legale mentionate, decizia pronuntata nu are efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese, insa trebuie aplicata obligatoriu de instante de la data la care a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei.

Instantele aplicau diferit prevederile legale

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie vine la aproape o luna de cand Procurorul general al Romaniei inaintase un recurs in interesul legii prin care solicita pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

Procurorul General al Romaniei arata in recursul inaintat ICCJ ca unele instante considerau ca termenul de 30 de zile prevazut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii, este data la care nota/procesul verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situatiei a fost inregistrat in registrul general al angajatorului si a dobandit data certa.

In sustinerea acestor solutii, instantele judecatoresti considera ca cercetarea disciplinara trebuie sa se efectueze in interiorul celor 30 de zile calendaristice in care trebuie sa se emita si decizia de sanctionare, iar in contextul legislativ analizat, nu se poate confunda cercetarea realizata de comisia de cercetare disciplinara, materializata intr-un raport, cu data inregistrarii sesizarii in ce priveste savarsirea abaterii disciplinare care reprezinta data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei si de la care curge termenul de prescriptie de 30 de zile.

Se mai apreciaza ca data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare este data la care nota/referatul/procesul verbal de sesizare primeste data certa prin inregistrarea in registrul general al angajatorului, chiar daca ulterior este necesara completarea informatiilor pe care le contine sesizarea initiala (completare ce se va realiza prin intermediul cercetarii disciplinare).

In cadrul acestei opinii jurisprudentiale s-a aratat ca, a astepta finalizarea cercetarii disciplinare, pentru a incepe sa curga termenul de 30 de zile, ar echivala cu prelungirea arbitrara a perioadei in care angajatorul trebuie sa-si exercite prerogativele disciplinare, ceea ce pune sub semnul incertitudinii situatia salariatului. De asemenea, potrivit acestor instante, se ingreuneaza stabilirea exactitatii faptelor si se reduce eficienta combaterii comportamentelor daunatoare.

Instantele cred ca aceasta interpretare conduce la responsabilizarea angajatorului in exercitarea prerogativelor disciplinare, scopul reglementarii unui termen de prescriptie de 30 de zile fiind acela al cercetarii cu celeritate de faptelor, a circumstantelor savarsirii acestora si a vinovatiei salariatului, in vederea lamuririi situatiei sale profesionale.

               Extras din recursul in interesul legii formulat de Procurorul General al Romaniei

Pe de alta parte, alte instante considerau ca momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile este data la care reprezentantul angajatorului, persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare prin raportul de cercetare disciplinara prealabila, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

In acest sens, instantele de judecata au apreciat ca, numai dupa finalizarea cercetarii disciplinare prealabile, se poate aprecia daca fapta savarsita de salariat intruneste sau nu, cumulativ, elementele constitutive ale unei abateri disciplinare.

Procurorul general considera ca ultimul punct de vedere exprimat este in acord cu litera si spiritul legii.

Aceasta interpretare a fost impartasita si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a admis, in sedinta din 12 noiembrie, recursul formulat de Procurorul General al Romaniei.

Cum isi motiveaza ICCJ hotararea?

In decizia publicata miercuri, Instanta suprema precizeaza ca termenul de 30 de zile nu poate curge decat de la data la care, in urma finalizarii cercetarii disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificata ca abatere disciplinara si a fost adusa la cunostinta reprezentantului angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, prin inregistrarea raportului final asupra cercetarii disciplinare la registratura unitatii.

"Aceasta deoarece fapta dobandeste caracteristicile unei abateri disciplinare numai dupa finalizarea procedurii <<cercetarii disciplinare prealabile>>, care are atat caracter obligatoriu, cat si anterior oricarei alte masuri, astfel cum rezulta din chiar denumirea sa. Doar in momentul identificarii elementelor cerute pentru existenta unei abateri  disciplinare se poate vorbi despre incunostintarea angajatorului asupra <<savarsirii>> acesteia", se arata in Decizia ICCJ.

Inalta Curte mai explica in hotararea pronuntata ca argumentarea conform careia termenul de 30 de zile trebuie sa includa si perioada cercetarii prealabile, pentru ca altfel angajatorul, „uneori de rea-credinta”, il va supune pe angajat la presiuni cauzate de procedura cercetarii disciplinare nu poate fi acceptata pentru ca aceasta interpretare pleaca de la prezumtia de rea-credinta, iar legea romana instituie prezumtia contrara, a bunei-credinte.

"Pe de alta parte, legiuitorul a reglementat si un termen maxim de prescriptie de 6 luni, in care poate fi aplicata sanctiunea disciplinara, in scopul de a nu permite angajatorului sa isi exercite abuziv prerogativele si sa prelungeasca nepermis cercetarea prealabila si aplicarea sanctiunii, aspect de natura a afecta raporturile de munca prin crearea unei stari de nesiguranta a salariatului privind securitatea locului sau de munca", mai puncteaza ICCJ.

Decizia ICCJ nr. 16/2012 va fi publicata curand in sectiunea de Legislatie a AvocatNet.ro.